2ra-1246/18 — incalcare dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti

Dosarul nr. 2ra-1246/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Parfeni) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol) ÎNCHEIERE 04 iulie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Armanu și Natalia Armanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul, executor judecătoresc Vladislav Constantiniuc cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 28 octombrie 2016 Andrei Armanu și Natalia Armanu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul,

executor judecătoresc Vladislav Constantiniuc solicitând constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil în perioada noiembrie 2015 - octombrie 2016 a hotărârii judecătorești nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009 emisă de Judecătoria Cahul privind asigurarea lui Andrei Armanu și a familiei lui cu spațiu locativ în termen de șase luni din momentul devenirii definitive a hotărârii și încasarea de la bugetul de stat a sumei de 1200 de euro cu titlu de prejudiciul moral, echivalentul în lei moldovenești. În motivarea acțiunii s-a invocat că la 18 februarie 2009, Judecătoria Cahul a emis hotărârea nr.3-20/09 privind obligarea Primăriei Cahul să-l includă pe Andrei Armanu în rândul colaboratorilor Direcției Excepționale Cahul pentru îmbunătățirea condițiilor locative, începând din 18 iunie 2008 și să-l asigure împreună cu familia cu spațiu locativ în termen de 6 luni de la momentul devenirii definitive a hotărârii.

Hotărârea Judecătoriei Cahul nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009 a devenit definitivă si irevocabilă la 11 martie 2009. Reclamanții au menționat că la 03 iulie 2009 a fost intentată procedura de executare. Hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009 a fost parțial executată la 22 iulie 2010 prin emiterea dispoziției Primăriei Cahul nr. 240 prin care 1 Andrei Armanu a fost inclus în rândul colaboratorilor Direcției Excepționale Cahul din 18 iunie 2008 și figurează în rândul pentru îmbunătățirea condițiilor de trai sub nr. 1, data luării la evidență 18 iunie 2008. Totodată, au indicat că din răspunsul executorului judecătoresc din 13 decembrie 2011, referitor la executarea hotărârii Judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009, rezultă că Primăria orașului Cahul nu dispune de spații locative.

În cadrul procedurii de executare nr. 195/3/09 din 03 iulie 2009, executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile întru executarea hotărârii, însă care nu avut nici un efect asupra debitorului. A fost depistat un apartament liber, s-au acumulat documentele necesare și prin încheierea executorului judecătoresc din 15 iunie 2011 s-a aplicat sechestru pe xxxxx, în scopul executării hotărârii judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009. La 23 octombrie 2012, în cadrul procedurii de executare nr. 195/3/09 din 03 iulie 2009, a solicitat aplicarea sechestrului pe xxxxx. La 24 octombrie 2012, prin încheierea privind aplicarea măsurilor de asigurare a fost aplicat sechestru pe xxxxx. Concomitent s-a dispus obligarea administrației publice locale de nivelul întâi, Primăria orașului Cahul de a executa obligația de asigurare cu spațiu locativ a lui Andrei Armanu și familia sa în cel mult 10 zile de la primirea încheierii.

Partea reclamantă a precizat că la 05 noiembrie 2012, având bănuiala că există pericol că bunul asupra căruia a fost aplicat sechestru, va fi administrat în mod ilegal de către Primărie, cu toate că a fost aplicat sechestru, ceea ce în opinia sa ar fi făcut dificilă executarea documentului executoriu nr.3-20/09 din 18 februarie 2009, a solicitat prezența și controlul executorului judecătoresc la efectuarea de către creditor, din contul debitorului, a acțiunilor prevăzute în hotărâre în temeiul art. 152 Cod de executare. De asemenea, s-a specificat că xxxxx, se află în folosința creditorului Andrei Armanu, iar Primăria orașului Cahul refuză să elibereze în mod benevol documentele necesare. Primarul orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul refuză nejustificat să-i elibereze decizia privind repartizarea apartamentului în cauză și ordinul de repartiție, în scopul executării hotărârii judecătorești.

Reclamanții au remarcat că prin hotărârea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 08 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost încasată suma de 7000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, fiind admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă la 30 iunie 2014 privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009. Prin hotărârea din 12 ianuarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost încasată suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciul moral pentru perioada decembrie 2014-octombrie 2015, fiind admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă la 10 noiembrie 2015 privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009. Hotărârea judecătorească nr.3-20/09 din 18 februarie 2009 nu a fost executată, cu toate că prin hotărârea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și hotărârea din 12 ianuarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău s-a constatat încălcarea dreptului la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil.

Or, nici Primăria orașului Cahul și nici Consiliul orășenesc Cahul nu au întreprins măsuri pentru executarea hotărârii judecătorești. Astfel, perioada noiembrie 2015-octombrie 2016 atestă o neexecutare 2 continuă, ceea ce a dus la cauzarea unui prejudiciu în mărime de 1200 de euro. Prin hotărârea din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s- a admis cererea de chemare depusă de Andrei Armanu și Natalia Armanu și s-a constatat ca fiind încălcat dreptul lui Andrei Armanu la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Cahul; s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Andrei Armanu suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciul moral; în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că din materialul probant coroborat cu circumstanțele de fapt ale cauzei, este evident că încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului, la caz, reclamantul Andrei Armanu, or, prin prisma răspunsurilor instituției de stat debitoare, motivul neexecutării până la momentul actual al hotărârii judecătorești este lipsa spațiilor locative și a mijloacelor financiare pentru construcția acestora.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat cuantumul compensării prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului reclamantului Andrei Armanu, luând în considerare și comportamentul părților la executarea documentului executoriu și termenul de executare, acesta calculându-se ca un tot întreg, iar suma de 2000 de lei este apreciată drept o satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat. La 06 aprilie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și probele anexate la materialele dosarului.

Recurentul a opinat că în contextul jurisprudenței internaționale, instanțele de judecată inferioare aveau ca sarcină exclusivă de a verifica dacă măsurile adoptate de executorii judecătorești au fost adecvate și suficiente, iar în situația în care aceștea pe parcursul procedurii de executare au dat dovadă de maximă diligență și au întreprins toate măsurile posibile și necesare ce erau prevăzute de legislație, acțiunea urma a fi respinsă ca neîntemeiată. În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 16 ianuarie 2018, iar Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 06 aprilie 2018. Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la proces la 20 februarie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d.117), însă lipsește dovadă despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul se consideră a fi declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al 3 Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurent cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru 4 Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 5