2ra-1246/18 — incalcare dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti

Dosarul nr. 2ra-1246/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Armanu și

Natalia Armanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Primăria orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul, executor

judecătoresc Vladislav Constantiniuc cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 octombrie 2016 Andrei Armanu și Natalia Armanu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Primăria orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul, executor

judecătoresc Vladislav Constantiniuc solicitând constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil în perioada noiembrie 2015 - octombrie 2016 a

hotărârii judecătorești nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009 emisă de Judecătoria Cahul

privind asigurarea lui Andrei Armanu și a familiei lui cu spațiu locativ în termen de

șase luni din momentul devenirii definitive a hotărârii și încasarea de la bugetul de

stat a sumei de 1200 de euro cu titlu de prejudiciul moral, echivalentul în lei

moldovenești.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 18 februarie 2009, Judecătoria Cahul a

emis hotărârea nr.3-20/09 privind obligarea Primăriei Cahul să-l includă pe Andrei

Armanu în rândul colaboratorilor Direcției Excepționale Cahul pentru îmbunătățirea

condițiilor locative, începând din 18 iunie 2008 și să-l asigure împreună cu familia

cu spațiu locativ în termen de 6 luni de la momentul devenirii definitive a hotărârii.

Hotărârea Judecătoriei Cahul nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009 a devenit definitivă

si irevocabilă la 11 martie 2009.

Reclamanții au menționat că la 03 iulie 2009 a fost intentată procedura de

executare. Hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009 a fost parțial

executată la 22 iulie 2010 prin emiterea dispoziției Primăriei Cahul nr. 240 prin care

1

Andrei Armanu a fost inclus în rândul colaboratorilor Direcției Excepționale Cahul

din 18 iunie 2008 și figurează în rândul pentru îmbunătățirea condițiilor de trai sub

nr. 1, data luării la evidență 18 iunie 2008.

Totodată, au indicat că din răspunsul executorului judecătoresc din 13

decembrie 2011, referitor la executarea hotărârii Judecătoriei Cahul din 18 februarie

2009, rezultă că Primăria orașului Cahul nu dispune de spații locative. În cadrul

procedurii de executare nr. 195/3/09 din 03 iulie 2009, executorul judecătoresc a

întreprins toate măsurile posibile întru executarea hotărârii, însă care nu avut nici un

efect asupra debitorului. A fost depistat un apartament liber, s-au acumulat

documentele necesare și prin încheierea executorului judecătoresc din 15 iunie 2011

s-a aplicat sechestru pe xxxxx, în scopul executării hotărârii judecătoriei Cahul din

18 februarie 2009. La 23 octombrie 2012, în cadrul procedurii de executare nr.

195/3/09 din 03 iulie 2009, a solicitat aplicarea sechestrului pe xxxxx. La 24

octombrie 2012, prin încheierea privind aplicarea măsurilor de asigurare a fost

aplicat sechestru pe xxxxx. Concomitent s-a dispus obligarea administrației publice

locale de nivelul întâi, Primăria orașului Cahul de a executa obligația de asigurare

cu spațiu locativ a lui Andrei Armanu și familia sa în cel mult 10 zile de la primirea

încheierii.

Partea reclamantă a precizat că la 05 noiembrie 2012, având bănuiala că există

pericol că bunul asupra căruia a fost aplicat sechestru, va fi administrat în mod ilegal

de către Primărie, cu toate că a fost aplicat sechestru, ceea ce în opinia sa ar fi făcut

dificilă executarea documentului executoriu nr.3-20/09 din 18 februarie 2009, a

solicitat prezența și controlul executorului judecătoresc la efectuarea de către

creditor, din contul debitorului, a acțiunilor prevăzute în hotărâre în temeiul art. 152

Cod de executare.

De asemenea, s-a specificat că xxxxx, se află în folosința creditorului Andrei

Armanu, iar Primăria orașului Cahul refuză să elibereze în mod benevol

documentele necesare. Primarul orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul refuză

nejustificat să-i elibereze decizia privind repartizarea apartamentului în cauză și

ordinul de repartiție, în scopul executării hotărârii judecătorești.

Reclamanții au remarcat că prin hotărârea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 08 octombrie 2015 a Curții de

Apel Chișinău, a fost încasată suma de 7000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, fiind

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă la 30 iunie 2014 privind

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009. Prin hotărârea din 12 ianuarie 2016

a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost încasată suma de 2000 de lei cu titlu

de prejudiciul moral pentru perioada decembrie 2014-octombrie 2015, fiind admisă

parțial cererea de chemare în judecată depusă la 10 noiembrie 2015 privind

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești nr. 3-20/09 din 18 februarie 2009. Hotărârea judecătorească nr.3-20/09

din 18 februarie 2009 nu a fost executată, cu toate că prin hotărârea din 22 decembrie

2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și hotărârea din 12 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău s-a constatat încălcarea dreptului la executarea

hotărârii judecătorești în termen rezonabil. Or, nici Primăria orașului Cahul și nici

Consiliul orășenesc Cahul nu au întreprins măsuri pentru executarea hotărârii

judecătorești. Astfel, perioada noiembrie 2015-octombrie 2016 atestă o neexecutare

2

continuă, ceea ce a dus la cauzarea unui prejudiciu în mărime de 1200 de euro.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-

a admis cererea de chemare depusă de Andrei Armanu și Natalia Armanu și s-a

constatat ca fiind încălcat dreptul lui Andrei Armanu la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Cahul; s-a încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Andrei Armanu suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciul moral; în

rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că din materialul probant

coroborat cu circumstanțele de fapt ale cauzei, este evident că încălcarea a avut loc

din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare

a prejudiciului, la caz, reclamantul Andrei Armanu, or, prin prisma răspunsurilor

instituției de stat debitoare, motivul neexecutării până la momentul actual al hotărârii

judecătorești este lipsa spațiilor locative și a mijloacelor financiare pentru

construcția acestora.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat cuantumul

compensării prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului reclamantului Andrei

Armanu, luând în considerare și comportamentul părților la executarea

documentului executoriu și termenul de executare, acesta calculându-se ca un tot

întreg, iar suma de 2000 de lei este apreciată drept o satisfacție echitabilă pentru

repararea prejudiciului moral cauzat.

La 06 aprilie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și probele

anexate la materialele dosarului.

Recurentul a opinat că în contextul jurisprudenței internaționale, instanțele de

judecată inferioare aveau ca sarcină exclusivă de a verifica dacă măsurile adoptate

de executorii judecătorești au fost adecvate și suficiente, iar în situația în care aceștea

pe parcursul procedurii de executare au dat dovadă de maximă diligență și au

întreprins toate măsurile posibile și necesare ce erau prevăzute de legislație, acțiunea

urma a fi respinsă ca neîntemeiată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 16 ianuarie 2018, iar Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 06 aprilie 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 20 februarie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d.117), însă lipsește

dovadă despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul se consideră

a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurent cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

4

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5