2ra-2615/16 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil

2ra-2615/16 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: judecătoria Botanica mun.Chișinău Dosarul nr.2ra-2615/16

judecător: O.Cojocaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Armanu Andrei și

Armanu Natalia către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul orășenesc Cahul, Primăria orașului Cahul, executorul judecătoresc

Constantiniuc Vladislav privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului moral,-

c o n s t a t ă :

La data de 10 noiembrie 2015, reclamanții Armanu Andrei și Armanu Natalia, s-

au adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii Consiliul orășenesc Cahul, Primăria orașului Cahul,

executorul judecătoresc Constantiniuc Vladislav privind constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii au indicat că, la 18 februarie 2009, Judecătoria Cahul a emis

hotărîrea nr.3-20/09 privind obligarea Primăriei Cahul să includă pe Armanu Andrei în

rîndul colaboratorilor Direcției excepțională Cahul din 18 iunie 2008 și să asigure pe

Armanu Andrei cu familia lui cu spațiu locativ în termen de 6 luni de la momentul

dvenirii definitive a hotărîrii. Hotărîrea respectivă a devenit definitivă și irevocabilă la

11 martie 2009.

La 03 iulie 2009 a fost intentată procedura de executare pentru executarea silită a

documentului executoriu nr.3-20 din 18 februarie 2009.

Invocă că, la 22 iulie 2010, hotărîrea judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009, a

fost parțial executată prin emiterea Dispoziției Primăriei Cahul nr.240 prin care

Armanu Andrei a fost inclus în rîndul colaboratorilor Direcției Excepționale Cahul din

1

data de 18 iunie 2008, și care în prezent figurează în rînd pentru îmbunătățirea

condițiilor de trai sub nr.l, data luării la evidență -18 iunie 2008.

Potrivit răspunsului executorului judecătoresc din 13 decembrie 2011, referitor la

executarea hotărîrii judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009, Primăria orașului Cahul

nu dispune de spații locative.

Menționează că, în cadrul procedurii de executare nr. 195/3/09 din 03 iulie 2009,

executorul judecătoresc a întreprins măsuri pasibile pentru executarea hotărîrii, care

însă nu au avut un efect asupra debitorului.

Astfel, reclamanții, cu propriile puteri au depistat un apartament liber, au

acumulat documentele necesare și prin încheierea executorului judecătoresc din 15

iunie 2011 a fost aplicat sechestru asupra apartamentului situat în or.Cahul, str.Ion Luca

Caragiale, 6/8 în scopul executării hotărîrii judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009 și

a documentului executoriu nr.3-20/09.

La 23 octombrie 2012, reclamantul, în baza unei cereri, a solicitat executorului

judecătoresc aplicarea sechestrului asigurător asupra apartamentului nr.4 situat pe

str.Frunze, 57, or.Cahul.

Astfel, la 24 octombrie 2012, prin încheierea privind aplicarea măsurilor de

asigurare a fost aplicat sechestru asigurător asupra apartamentului respectiv,

concomitent fiind dispusă și obligarea Autorității Publice Locale de nivelul întîi,

Primăria orașului Cahul să execute obligația privind asigurarea cu spațiu locativ pe

Armanu Andrei și familia sa în cel mult 10 zile de la primirea încheierii.

La 05 noiembrie 2012, reclamantul, în calitate de creditor, avînd bănuiala că

există pericol ca bunul asupra căruia a fost aplicat sechestru asigurător va fi administrat

în mod ilegal de către Primărie, necătînd la faptul că a fost aplicat sechestrul, ceea ce ar

face dificilă executarea documentului executoriu nr.3-20 din 18 februarie 2009, a

solicitat prezența și controlul executorului judecătoresc la efectuarea de către creditor,

din contul debitorului, actelor prevăzute în hotărîre în temeiul art. 152 Cod de

executare, care prevede că în cazul în care debitorul nu execută hotărîrea, creditorul este

în drept să efectueze, sub controlul executorului judecătoresc, din contul debitorului,

actele prevăzute în hotărîre.

Astfel, din motiv că debitorul, Primăria orașului Cahul, nu execută hotărîrea

judecătoriei Cahul 18 februarie 2009, reclamantul a depus cererea și a solicitat prezența

și controlul executorului judecătoresc la efectuarea actului prevăzut în hotărîrea

judecătoriei menționată supra și executarea obligației neexecutată de către creditor,

acest fapt fiind fixat în procesul - verbal din 12 noiembrie 2012 privind executarea

obligației de că creditor. În prezent, apartamentului nr.4 situat în or.Cahul,

str.M.Frunze, 57 se află în folosința creditorului Armanu Andrei iar Primăria orașului

Cahul refuză să elibereze, în mod benevol documentele necesare.

Totodată, Primarul orașului Cahul, Consiliul orășenesc Cahul refuză nejustificat

să elibereze reclamanților Decizia privind repartizarea apartamentului în cauză și

ordinul de repartiție, în scopul executării hotărîrii judecătorești.

La data de 30 iunie 2014, reclamanții au inițiat acțiune în judecată privind

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești nr.3-20/09 din 18 februarie 2009 emisă de Judecătoria Cahul privind

asigurarea lui Armanu Andrei familia lui cu spațiu locativ în termen de 6 luni de la

momentul cînd hotărîrea va devenit definitivă.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 22 decembrie 2014

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea sumei de 7 000 lei cu titlu de

prejudiciul moral.

Hotărîrea respectivă a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08

octombrie 2009.

Necătînd la faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 22

decembrie 2014, a fost constatată încălcarea dreptului lui Armanu Andrei la executarea

în termen rezonabil a hotărîrii judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009 și a fost stabilit

termen de neexecutare: 11.03.2009 - 22.12.2014, s-a dispus încasarea prejudiciului

moral în suma de 7 000 lei, pînă în prezent hotărîrea judecătorească nr.3-20/09 din 18

februarie 2009 nu a fost executată.

Consideră reclamanții că refuzul autorităților competente ale statului de a executa

hotărîrea judecătorească le violează dreptul la un proces echitabil prevăzut de

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

La stabilirea cuantumului prejudiciului moral, reclamanții consideră că instanța

de judecată urmează să ia în considerație interesul sporit pe care l-au avut ei în calitate

de creditor (reclamant) în procedura de executare a documentului executoriu precum și

comportamentul autorităților locale, Primăria orașului Cahul și Consiliul orășenesc

Cahul, care prin inacțiunile și pasivitatea sa împiedică și amînă executarea.

La 26 septembrie 2012, executorul judecătoresc Constantiniuc Vladislav a

întocmit procesul contravențional în baza art.318 alin.2) Cod contravențional în privința

primarului orașului Cahul, Petru Burlacu, pentru neexecutarea intenționată a hotărîrii

judecătoriei Cahul nr.3-20 din 18 februarie 2009 cu privire la acordarea spațiului locativ

creditorului Armanu Andrei. Prin hotărîrea nr.4-307/12 din 10 ianuarie 2014, primarul

orașului Cahul, Petru Burlacu a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

susmenționate.

Relevă că după pronunțarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 22

decembrie 2014, pe parcursul perioadei decembrie 2014 - octombrie 2015, se atestă o

neexecutare continuă - hotărîrea rămînînd neexecutată.

Solicită reclamanții constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești nr.3-20/09 din 18 februarie 2009, emisă de

Judecătoria Cahul privind asigurarea lui Armanu Andrei și familiei lui cu spațiul locativ

în termen de 6 luni de la momentul cînd hotărîrea va deveni definitivă în perioada

decembrie 2014 - octombrie 2015; încasarea din bugetul de stat, cu titlu de prejudiciul

moral, suma de 1200 Euro, echivalentul în lei moldovenești.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 12 ianuarie 2016, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Armanu Andrei la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009;

încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Armanu Andrei prejudiciul moral în mărime de 2 000 lei. În

rest, acțiunea a fost respinsă.

Instanța de fond a concluzionat că, avînd în vedere încălcarea dreptului lui

Armanu Andrei la executarea hotărîrii judecătorești are un caracter continuu, fiind

constatată încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a unei hotărîri

judecătorești, reieșind din obiectul neexecutării, acordarea prejudiciului moral este

argumentată. Totodată instanța a considerat rațional acordarea unui prejudiciu moral în

3

mărime de 2 000 lei, compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate

Armanu Andrei, pentru perioada solicitată decembrie 2014 - octombrie 2015, fiind

stabilită încălcarea continuă a dreptului garantat la executare în termen rezonabil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu menținerea hotărîrii

judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 12 ianuarie 2016.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a stabilit toate circumstanțele și

raporturile juridice ce au importanță pentru soluționarea pricinii, a apreciat corect

probele administrate la dosar, aplicînd corect legea materială și procesuală.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 15 august 2016, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de

apel și a hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii

integral.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei, recurentul a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii, a aplicat eronat normele de drept.

Menționează că, instanța de apel a constatat că pînă în prezent nu este executată

hotărîrea judecătoriei Cahul din 18 februarie 2009, hotărîre ce a rămas neexecutată pe

parcurs de mai mult de 7 ani. Prin urmare instanța a stabilit o încălcare a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Susține că primul argument invocat în susținerea netemeiniciei deciziei instanței

de apel din 31 mai 2016, constă în faptul că instanța, la primirea soluției judecătorești

doar parțial a apreciat raportul motivat, prezentat de către executorul judecătoresc

Constantiniuc Vladislav și scrisoarea, prezentată de către Primăria or.Cahul, în

condițiile în care, din conținutul acestor înscrisuri se desprinde că neexecutarea hotărîrii

judecătorești din 18 februarie 2009 nu poate fi imputată exclusiv organelor responsabile

de executarea documentului executoriu prenotat. La caz, executorul judecătoresc a

întreprins toate măsurile posibile care puteau fi întreprinse pentru executarea

documentului executoriu din 18 februarie 2009. Or, intimatul a precizat pe parcursul

examinării cauzei că neexecutarea hotărîrii judecătorești se datorează acțiunilor,

inacțiunilor debitorului Consiliul orășenesc Cahul, Primăria or.Cahul, dar nu a

executorului judecătoresc.

Invocă că, instanța de apel a apreciat arbitrar poziția participanților procesului și

nu a luat în considerare argumentul invocat de către reprezentantul Ministerului Justiției

în partea ce ține de complexitatea procedurii de executare, în condițiile în care se

desprinde că factorul care a complicat executarea pînă în prezent a hotărîrii

judecătorești din 18 februarie 2009, ține de faptul că debitorul procedurii de executare,

Consiliul orășenesc Cahul, pînă la moment nu dispune de spații locative, cît și de

mijloace financiare necesare pentru construcția acestor spații locative. Or, la repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce

pot fi imputate exclusiv autorității responsabile de executarea hotărîrii judecătorești. În

speță însă, imposibilitatea executării hotărîrii judecătorești de către executorul

judecătoresc se datorează lipsei spațiilor locative disponibile, cît și a mijloacelor

financiare necesare pentru construcția acestor spații locative. Prin urmare, Ministerul

4

Justiției al Republicii Moldova nu poate fi obligat să execute din contul statului o

obligație care îi revine nemijlocit Consiliului orășenesc Cahul.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, consideră recurentul

că acordarea sumei de 2 000 lei ca despăgubire morală, ținînd cont de natura dreptului

lezat, complexitatea cauzei, vîrsta intimatului, perioada pe parcursul căreia hotărîrea

judecătorească nu a fost executată, este exagerată și neechitabilă suferințelor pretinse

că ar fi fost suportate. Mai mult, simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin

sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere

în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.194, vol.I). Însă, la

materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma recepționarea de către

părți a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 15 august 2016, este declarat

în termen.

La data de 10 octombrie 2016, în adresa intimaților Armanu Andrei, Armanu

Natalia, Consiliul orășenesc Cahul, Primăria orașului Cahul, executorul judecătoresc

Constantiniuc Vladislav, au fost expediate spre cunoștință copia recursului declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței la recurs (f.d.9, vol.II).

La 10 noiembrie 2016, intimații Armanu Andrei și Armanu Natalia, au depus

referință, solicitînd respingerea cererii de recurs declarată de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova ca fiind inadmisibilă.

Intimații, Consiliul orășenesc Cahul, Primăria orașului Cahul și executorul

judecătoresc Constantiniuc Vladislav nu și-au valorificat dreptul de a depune referință

la recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al

5

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6