2ra-1051/18 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1051/18 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1051/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, (jud: S. Papuha)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Jacotă, reprezentat de

avocatul Mariana Cocoș,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Jacotă

împotriva Întreprinderii Mixte ”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin neexecutarea

obligațiunilor contractuale,

împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Ion Jacotă și s-a menținut hotărârea

din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 08 aprilie 2014, Ion Jacotă a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM ”STM Acord” SRL cu privire la repararea prejudiciului material și

moral, cauzat prin neexecutarea obligațiunilor contractuale.

În motivarea acțiunii, reclamantul Ion Jacotă, a indicat că, la

13 septembrie 2012, între ÎM „STM Acord” SRL, în calitate de contractant și Ion

Jacotă, în calitate de participant la programul de schimb cultural american

„Summer Work and Travel 2013, a fost încheiat contractul nr. 509. Obiectul

contractului, constituind oferirea participantului a posibilității de a participa la

programul american „Summer Work and Travel 2013”.

Reclamantul Ion Jacotă, a relatat că, conform pct. 3.3 din contract,

ÎM „STM Acord” SRL, denumit în continuare sponsor, s-a obligat să organizeze

instruiri pe diverse subiecte, care va pregăti participantul, pentru experiența de

peste hotare, folosind materialele sponsorului, într-o sesiune de orientare.

Orientarea incluzînd următoarele: scopul programului schimbului de vizitatori,

cerințele programului (viza, termenii și condițiile), raportarea privitor la al doilea

lucru.

Reclamantul Ion Jacotă, a invocat că, ÎM „STM Acord” SRL, avînd obligația

de a-i căuta un loc de muncă, a organizat încheierea unui contract de muncă, cu

angajatorul din Statele Unite ale Americii „Landrys Seafood House”, prin

intermediul căruia a și fost angajat în calitate de Busser (ajutor de chelner), cu un

1

salariu de 9,50 dolari SUA, pentru o oră de muncă.

Reclamantul Ion Jacotă, a menționat că, odată ajuns în Statele Unite ale

Americii, a început să activeze din data de 23 mai 2013, perioadă care a durat pînă

la 12 iulie 2013. Însă, în pofida existenței unui contract, salariul pe care îl primea

pe oră, constituia 5 dolari SUA, plus un procentaj din tipsurile declarate, astfel

salariul mediu, constituia 8,60 dolari SUA pe oră, totodată fiind obligat de a munci

și fără ora de masă.

Reclamantul Ion Jacotă, a relatat că, în vederea obținerii salariului, prevăzut

în contractul individual de muncă, s-a adresat de nenumărate ori către

ÎM „STM Acord” SRL, în vederea stabilizării situației create, însă nu a primit nici

un răspuns. La 12 iulie 2013, în pofida faptului că muncea peste minimul de ore

stabilit, conform codului muncii, din circumstanțe neîntemeiate și necunoscute lui,

a fost concediat.

Reclamantul Ion Jacotă, a indicat că, fiind în situația dată, s-a adresat către ÎM

„STM Acord” SRL, de mai multe ori, în vederea contactării cu fostul angajator,

pentru a fi restabilit la serviciu, sau pentru a i se căuta un alt loc de muncă, însă de

fiecare dată i s-a comunicat doar promisiuni, că va interveni pentru a fi restabilit la

funcția deținută, după ce vor recepționa de la angajatorul american, raportul care ar

confirma motivul concedierii. Astfel, a fost nevoit să locuiască în Statele Unite ale

Americii, pînă la finele proiectului, fără a-i fi soluționată problema legată de

serviciu.

Reclamantul Ion Jacotă, a susținut că, pe parcursul perioadei nominalizate, a

încercat să se angajeze desinestătător, însă de fiecare dată primea doar refuzuri,

deoarece toți angajatorii, aveau nevoie de muncitori pentru o perioadă mai

îndelungată, posibilitate pe care nu o avea, deoarece urma să revină în țară.

Reclamantul Ion Jacotă, consideră că, conform prevederilor art.513 alin.(1)

Cod Civil, debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și

diligentă, la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și

stingerii obligației, iar potrivit art. 572 alin.(2) Cod Civil, obligația trebuie

executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit, datorie care rămâne pentru pârât doar una formală.

Reclamantul a mai menționat că, pentru a pleca în Statele Unite ale Americii a

împrumutat de la Ana Verdeș suma de 4980 Euro, pe care urma să-i achite suma

datorată la data de 19 septembrie 2013, plus 10% lunar din momentul semnării

recipisei, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei.

Reclamantul Ion Jacotă, a relatat că, ÎM „STM Acord” SRL nu și-a asumat

obligația de intermediere, a unui nou contract individual de muncă, cu un alt

angajator, nu a avut posibilitatea de a-i rambursa Anei Verdeș suma datorată în

termen, totodată fiind obligat să-i achite și o dobândă în mărime de 10%, lunar din

suma datorată, a solicitat încasarea din contul ÎM „STM Acord” SRL a datoriei și

dobînzii de întîrziere.

Reclamantul Ion Jacotă, a menționat că, potrivit pct. 14 al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție privind aplicarea de către instanțele judecătorești a

legislației ce reglementează modalitățile de reparare a prejudiciului cauzat prin

întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligațiilor pecuniare, cu excepția

celor izvorâte din contract de credit bancar sau împrumut, „dobînda de întîrziere

prevăzută la art.619 Cod Civil, reprezintă o modalitate de despăgubire, pentru

întârzierea executării obligațiilor pecuniare, considerându-se că are loc folosirea

2

mijloacelor financiare străine.

Reclamantul Ion Jacotă, a menționat că, conform prevederilor art. 619 alin.

(2), Cod Civil, ÎM „STM Acord” SRL îi datorează o dobândă de întîrziere,

echivalentă cu 332,57 Euro.

Reclamantul Ion Jacotă, a mai menționat că, prin ignorarea prevederilor

contractuale de către ÎM „STM Acord” SRL, i-au fost încălcate drepturile și

interesele garantate prin lege, iar în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral, suferințe psihice sau fizice, prin fapte ce atentează la drepturile

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța

ce judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă, la reparația prejudiciului

prin echivalent bănesc. Reieșind din cele menționate solicită încasarea de la pârâta

ÎM „STM Acord” SRL prejudiciul moral, în echivalent de 500000 lei.

Reclamantul Ion Jacotă, a solicitat încasarea de la pârâta ÎM „STM Acord”

SRL sumei de 7980 euro, rezultați din neonorarea obligaților de intermediere a

contractului individual de muncă, dobânda de întârziere în mărime de 332, 57 euro,

prejudiciul moral în mărime de 500000 lei.

Prin hotărârea din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a respins ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de

Ion Jacotă împotriva ÎM ”STM Acord” SRL cu privire la încasarea din contul

ÎM ”STM Acord” SRL a sumei de 4980 euro, ca rezultat al neonorării obligațiilor

de intermediere a contractului individual de muncă, dobânda de întârziere în sumă

de 332, 57 euro și prejudiciul moral în sumă de 500000 lei.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Ion Jacotă și s-a menținut hotărârea din

27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Jacotă împotriva ÎM ”STM Acord”

SRL cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin

neexecutarea obligațiunilor contractuale.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a ajuns la concluzia precum că, pretențiile reclamantului țin

nemijlocit de contract individual de muncă, semnat cu angajatorul „Alliance

Abroad Groupe”, pe motiv că între ÎM „STM Acord” SRL și Ion Jacotă, nu au fost

semnate careva contracte de muncă, în legătură cu acest fapt, nu pot fi invocate

careva pretenții în urma nerespectării condițiilor contractului individual de muncă,

față de ÎM „STM Acord” SRL, ca angajator.

Instanța de apel a indicat că, în baza contractului de schimb cultural American

„Summer Work and Travel” 2013, semnat între Ion Jacotă și ÎM „STM Acord”

SRL la 13 septembrie 2012, din pct. 3 al contractului, rezultă că, ÎM „STM Acord”

SRL și-a asumat următoarele obligațiuni, să organizeze selectarea practicantului

conform cerințelor Departamentului de Stat al SUA, să aranjeze un interviu mutual

și agreabil în limba engleză pentru a determina fluența acestuia, să organizeze

instruiri pe diferite subiecte, care va pregăti participantul pentru experiența de

peste hotare, să participe la selectarea locului de muncă în Statele Unite ale

Americii, prin intermediul sponsorului conform termenilor stabiliți de

Departamentul de Stat al SUA, să asiste participantul la alegerea locului de trai

temporar, prin prestarea informației corespunzătoare privind condițiile de trai, să

asigure participanții prin intermediul Sponsorului cu asigurare medicală, să

perfecteze documentele necesare pentru obținerea certificatului de eligibilitate a

3

vizitatorului de schimb cultural statut J1 – forma DS-2019, să asigure participantul

cu documentele necesare pentru obținerea vizei și consultări la îndeplinirea

formularelor pentru viză, să organizeze prin intermediul sponsorului orientarea

înainte de sosire a participantului în Statele Unite ale Americii, orientarea va

include cultura și tradițiile în SUA, resursele locale cum ar fi transport public,

centre medicale, centre de agrement, și altele.

La fel, instanța de apel a invocat că conform pct.6.7 din contract, a fost stabilit

că, ÎM „STM Acord” SRL nu poartă răspundere sub nici o formă pentru alegerea

condițiilor de trai și a condițiilor de muncă pe întreaga perioadă de aflare a

reclamantului Ion Jacotă în SUA. Iar pct.6.8, din același contract, prevede

următoarele: relațiile de muncă stabilite prin oferta de muncă pe care Ion Jacotă a

semnat-o, țin în exclusivitate de participantul la program și angajatorul din Statele

Unite ale Americii.

De asemenea, instanța de apel a reținut că între părți Ion Jacotă și ÎM ”STM

Acord” SRL există un contract privind participarea studenților la programul de

schimb cultural American „Summer Work and Travel 2013”. Acest contract nu

prevede obligațiunea ÎM „STM Acord” SRL de a semna și încheia careva contracte

de muncă, cu angajatorii din SUA în interesele reclamantului, cît și obligațiunea de

a-l plasa în câmpul muncii, de a-1 concedia, de a-l reangaja în câmpul muncii, cît

și de a-i achita salariul.

Instanța de apel a reținut că, ÎM „STM Acord” SRL, nu a fost parte a

contractului individual de muncă încheiat, și respectiv ultimului nu i se pot impune

careva drepturi, obligațiuni și responsabilități față de salariat. Mai mult ca atît, la

semnarea contractului, Ion Jacotă a cunoscut clauzele contractuale, potrivit cărora

toate obiecțiile, ce țin de condițiile de muncă, pot fi adresate angajatorului din

Statele Unite ale Americii, a ales personal locul de muncă, semnând un contract

individual de muncă, cu firma/angajatorul „Alliance Abroad Groupe”.

La data de 12 aprilie 2018, Ion Jacotă, reprezentat de avocatul Mariana

Cocoș, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel, și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Ion Jacotă împotriva ÎM „STM Acord” SRL să fie

admisă integral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, Ion Jacotă, suplimentar celor

invocate în cererea de chemare în judecată, a menționat că, instanțele de judecată

ierarhic inferioare, nu au dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și nu au

aplicat corect normele de drept material și procedural.

Astfel, recurentul Ion Jacotă a indicat că, atât hotărârea din 27 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cât și decizia din 13 februarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece circumstanțele importante,

pentru soluționarea cauzei, care instanța de fond și de apel le-au constatat, nu au

fost dovedite cu probe veridice și suficiente, iar concluziile instanțelor de judecată

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei civile.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

4

proces la data de 13 martie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 2082 (f. d. 155),

însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Ion Jacotă, reprezentat de avocatul Mariana Cocoș, la data de

12 aprilie 2018, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură

civilă.

La 07 mai 2018, în adresa intimatei ÎM ”STM Acord” SRL, a fost expediat

copia recursului declarat de Ion Jacotă, reprezentat de avocatul Mariana Cocoș, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 31 mai 2018 ÎM ”STM Acord” SRL a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului depus de Ion Jacotă ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Jacotă, reprezentat de

avocatul Mariana Cocoș, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Jacotă, reprezentat de

avocatul Mariana Cocoș, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de de Ion Jacotă, reprezentat

de avocatul Mariana Cocoș, se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a,

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

5

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ion Jacotă, reprezentat de avocatul

Mariana Cocoș.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se considera inadmisibil recursul declarat de Ion Jacotă, reprezentat de

avocatul Mariana Cocoș, împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Jacotă

împotriva Întreprinderii Mixte ”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin neexecutarea

obligațiunilor contractuale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6