2ra-1472/16 — repararea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1472/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: C.Vîrlan
(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) dosarul nr. 2ra-1472/16
instanța de apel: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu
(Curtea de Apel Chișinău)
Î N C H E I E R E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru
examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Lunca Ion,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lunca Ion
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Student Travel” privind încasarea
prejudiciului material și moral cauzat în legătură cu înscrierea la programul „Work
and Travel” pe perioada de vară 2013,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Lunca Ion, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău din 02 iunie 2015,
c o n s t a t ă:
La data de 16 august 2013 Lunca Ion s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Student Travel” privind încasarea prejudiciului material
și moral cauzat în legătură cu înscrierea la programul „Work and Travel” pe
perioada de vară 2013.
În motivarea acțiunii a indicat că la 01 octombrie 2012, Lunca Ion a încheiat cu
SRL „Student Travel” un contract de prestare a serviciilor privind participarea la
programul „Work and Travel” în SUA pentru care a achitat suma de 1500 lei.
Indică că în momentul când a încheiat acest contract a rugat managerul de
program să fie informat despre toate taxele care urmează să le suporte ulterior.
Bucliș Arina managerul de program i-a transmis o listă care cuprindea: taxa de
înscriere 1500 lei, taxa pentru DS-formă 350 dolari, taxa SEVIS 35 dolari, taxa
consulară 160 dolari și taxa pentru program 985 dolari.
Relevă că referitor la taxa de 985 dolari studentul putea beneficia de anumite
reduceri, astfel studentul care aplica a doua oară la programul „Work and Travel”
prin intermediul SRL „Student Travel” beneficia de o reducere 200 dolari și de o
altă reducere de 200 dolari, în cazul cînd obținea personal contractul individual de
muncă.
Susține că a fost în vara anului 2012 în SUA, unde personal a fost rugat de către
angajatorul din SUA să participle la programul „Work and Travel” și în vara anului
2013, încheind un contract individual de muncă pentru vara anului 2013 cu
angajatorul din SUA, beneficiind astfel de 2 reduceri în sumă de 400 dolari și
respectiv taxa pentru program constituia 585 dolari.
Mai invocă că, la 17 decembrie 2012 s-a dus la oficiul pîrîtului să achite taxa
SEVIS și taxa pentru DS-formă, însă managerul de program i-a comunicat și
1
despre o nouă taxă, un comision de 10 dolari al băncii pe care nu l-a inclus în lista
taxelor fapt pentru care a fost foarte nemulțumit.
Menționează că în contractul pe care l-a încheiat cu SRL „Student Travel” în
punctul 2.2 una din obligațiile sale este de a oferi consultanță clientului privind
participarea cu succes la programul ales de client.
Achitînd suma de 395 dolari (taxa SEVIS+taxa pentru DS-formă + comisionul
de 10 dolari) managerul de program l-a informat că în termen de 15 zile lucrătoare
îi vor veni DS-forma și SEVIS-ul acte care permit ulterior programarea la
ambasada SUA pentru obținerea vizei.
După expirarea a 15 zile lucrătoare, managerul de program i-a comunicat că au
apărut divergențe cu Council on International Educațional Exchange și anume nu
acceptă acest tip de contract individual de muncă cu care participa la program.
Indică că, Council on International Educațional Exchange este o organizație
non-profit ce asigură respectarea drepturilor studenților care doresc să plece în
Statele Unite ale Americii prin intermediul programului „Work and Travel" și că
apelantul nu cunoștea că Council on International Educațional Exchange nu
acceptă contractul individual de muncă încheiat, deoarece în vara anului 2012
acesta a acceptat un asemenea contract.
S-a adresat către SRL „Student Travel” să caute un alt sponsor ca Intrax, care
de asemenea este o organizație non-profit ce acceptă aceste tipuri de contracte
individuale de muncă cu care s-a înscris în program, însă nu a primit răspuns pînă
în prezent.
Notează că conform pct.2.5 al contractului societatea cu răspundere limitată
„Student Travel” era obligată să răspundă la toate apelurile și întrebările clientului
ce țin de participarea lui la programele de schimb cultural.
Fiind nemulțumit de calitatea serviciilor care i-au fost acordate a refuzat să mai
participe în continuare la program, iar la 3 aprilie 2013 a depus cerere de retragere
din program.
Mai menționează că s-a adresat societății cu răspundere limitată „Student
Travel” cu cerere prin care a solicitat restituirea taxelor achitate anterior, însă a
primit refuz pe motiv că conform noului contract banii vor fi restituiți în luna
octombrie fără 230 dolari SUA.
Nu a semnat noul contract și nu poate fi obligat să respecte prevederile
acestuia, deoarece nu și-a manifestat acordul de voință.
Consideră că prin acțiunile SRL „Student Travel” i-a fost cauzat prejudiciu
material și moral.
Reclamantul solicită rezoluțiunea contractului de prestare servicii privind
programele de schimb cultural cu SRL „Student Travel”, încasarea prejudiciului
material în mărime de 1500 lei, 395 dolari SUA, prejudiciul moral în mărime de 10
000 lei și taxa de stat în mărime de 295 lei.
La 16 aprilie 2014 și 01 octombrie 2014 reclamantul a depus cereri de majorare
și concretizare a acțiunii, solictînd rezoluțiunea contractului de prestare servicii
privind programele de schimb cultural cu SRL „Student Travel” din 01.10.2012,
încasarea prejudiciului material în mărime de 1500 lei, 10 dolari SUA, venitului
ratat în mărime de 80 302,16 lei, dobînzii de întîrziere 843,62 lei, prejudiciul moral
în mărime de 10 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 495 lei.
Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 02 iunie 2015, pricina
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lunca Ion împotriva Societății
2
cu Răspundere Limitată „Student Travel” privind încasarea prejudiciului material
și moral cauzat în legătură cu înscrierea la programul „Work and Travel” pe
perioada de vară 2013 a fost respinsă ca nefondată.
La 04 iunie 2015, Lunca Ion a declarat apel, solicitînd admiterea apelului,
casarea hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărîrii prin care să fie
admisă acțiunea.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 s-a respins apelul
declarat de Lunca Ion, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 02 iunie 2015.
La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că apelantul și-a manifestat
acordul de voință prin încheierea contractului menționat supra. Instanța de apel a
reținut faptul că, potrivit pct.4.1 a contractului din 01.10.2012, „Părțile, după
încheierea și executarea prezentului contract se obligă să încheie în viitor un nou
contract de participare a clientului la ogranul de schimb cultural la care se califică
participanții”, iar potrivit pct.4.2.al aceluiași contract, „Costul serviciilor achitate
de client sunt definitive și nu sunt rambursabile”.
Conform art. 733 Cod civil, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau
revocat decât în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părților.
În conformitate cu art. 735 Cod civil, o parte poate rezolvi contractul dacă
există o executare esențială din partea celeilalte părți. Pentru determinarea
neexecutării esențiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanțe:
neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la
executarea contractului, cu excepția cazului cînd debitorul demonstrează că nu a
prevăzut și nu păoate să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; executarea
întocmai a obligațiilor ține de esența contractului; neexecutarea este intenționată
sau din culpă gravă; neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate
conta pe executarea în viitor a contractului.
În speță, instanța de apel a relevat faptul că prin aplicarea regulilor de
interpretare a normelor enunțate supra, este evident că instanța de fond corect a
interpretat normele dreptului material și justificat n-a admis acțiunea cu privire la
rezoluțiunea contractului de prestare a serviciilor din 01 octombrie 2012, pe cale de
consecință respingînd și capetele de cerere cu privire la încasarea prejudiciului
material, moral și venitul ratat.
Actele cauzei au atestat cu certitudine faptul executării de către SRL „Student
Travel” a clauzelor contractuale și a dispozițiilor art. 512, 513, 572 a Codului civil,
mai mult ca atît instanța de fond just a reținut că intimatul i-a propus lui Lunca Ion
alte oferte de muncă, pe care el nu le-a acceptat, fapt dovedit și prin cererea din 03
aprilie 2013 (f.d.9), semnată de Lunca Ion, de renunțare la participarea în
programul „Work and Travel 2013” din motiv că jobul său a fost refuzat de către
compania intimatei.
Conform art. 974 alin (1), (2) Cod civil, raporturile din contractul de prestări
servicii încetează la expirarea perioadei pentru care au fost stabilite, în cazul în
care nu s-a convenit asupra raporturilor contractuale sau din natura ori scopul
serviciilor nu rezultă un termen, fiecare parte poate să rezilieze contractul.
Astfel, indică instanța de apel că la examinarea pricinii în fond s-a stabilit cert
că, contractul de prestare a serviciilor din 01 octombrie 2012 a fost executat
integral de părți, și circumstanțele pricinii, în raport cu obiectul contractului nu
întrunesc condițiile prevăzute de art. 735 Cod civil, pentru rezilierea contractului.
3
Pe cale de consecință, instanța de apel a invocat că la caz nu sunt aplicabile
nici normele art.738 alin.(l) Cod civil, care prevede că, în cazul exercitării
dreptului de rezoluțiune, contractul încetează și părțile sînt eliberate de obligația de
a presta, trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.
La 22 aprilie 2016 Lunca Ion a depus recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului se invocă că atît instanța de apel cît și prima instanță
nu au constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a
cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.
În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în
drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lunca Ion, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.
Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situația de
apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei,
iar argumentele invocate în recursul declarat de către Lunca Ion, în esența lor, sînt
similare argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt
expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă
în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului
invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra
căror instanța de apel s-a pronunț at în mod corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Lunca Ion ca inadmisibil.
4
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Lunca Ion, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Iurie Bejenaru
5