2ra-1039/18 — repararea prejudiciului moral

2ra-1039/18 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1039/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, (G. Grozav)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

D E C I Z I E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Alexandru Ganenco, reprezentat de

avocatul Petru Răileanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova și a Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Alexandru Ganenco și s-a menținut

hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 02 iunie 2017, Alexandru Ganenco reprezentat de avocatul, Petru

Răileanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a

RM și a Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul, Alexandru Ganenco a indicat că, la

08 decembrie 2014, la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a depus contestație

împotriva procesului- verbal cu privire la contravenție din 18 noiembrie 2014.

Reclamantul, Alexandru Ganenco a mai indicat că, la 22 decembrie 2014, a

depus contestație, împotriva ordonanței cu privire la aplicarea sancțiunii

contravenționale din 03 decembrie 2014, adoptate de Procuratura sectorului

Rîșcani, mun. Chișinău, prin care a fost recunoscut culpabil de comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional și i-a fost aplicată

sancțiunea, sub formă de amendă, în mărime de 40 unități convenționale.

Reclamantul a menționat că, prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, s-au admis contestațiile depuse de Alexandru

1

Ganenco, s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție, nr. MAI

02699688 din 18 noiembrie 2014, intentat de Inspectoratul de Poliție, sectorul

Rîșcani, mun. Chișinău, pe semnele contravenției prevăzute de art. 335 Cod

contravențional și s-a declarat nulă ordonanța din 03 decembrie 2014, emisă de

procurorul în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Maxim Motânga, cu privire

la aplicarea sancțiunii contravenționale, în privința lui Alexandru Ganenco, în baza

art. 335 Cod contravențional, sub formă de amendă, în mărime de 40 unități

convenționale, echivalentul a 800 lei; cu încetarea procesului contravențional.

Reclamantul, Alexandru Ganenco a relatat că, în partea descriptivă a hotărârii,

a fost stabilit faptul că, la emiterea ordonanței de sancționare, nu i-a fost asigurat

dreptul la apărare și dreptul de a-și expune opinia asupra învinuirii aduse, fiindu-i

încălcat dreptul la un proces echitabil și celelalte drepturi garantate de art. 6 CEDO.

Reclamantul, Alexandru Ganenco a susținut că, a suferit un prejudiciu moral,

care l-a apreciat în mărime de 10 000 lei, cauzat prin atragerea ilegală la răspundere

contravențională și încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzute de

Constituția Republicii Moldova și tratatele internaționale, la care Republica

Moldova este parte, de către Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău și

Inspectoratul de Poliție Rîșcani, în cadrul procesului contravențional.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 1404

Cod civil și art. 13 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Reclamantul, Alexandru Ganenco a solicitat încasarea, în mod solidar, din

contul pârâților, Procuraturii Generale al RM și a Ministerului Afacerilor Interne

al RM, în beneficiul său, a prejudiciului moral, în sumă de 10 000 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Ganenco împotriva Procuraturii Generale al RM și a Ministerului Afacerilor

Interne al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral.

Iar, prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

ca neîntemeiat, apelul declarat de Alexandru Ganenco și s-a menținut hotărârea din

09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a respins ca

neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco

împotriva Procuraturii Generale al RM și a Ministerului Afacerilor Interne al RM

cu privire la încasarea prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată, de către instanța de

apel, participanților la proces, la data de 22 martie 2018, prin scrisoarea de expediere

nr. 2211 (f.d.105), însă dovada recepționării acesteia de către recurent, la materialele

cauzei, lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost

declarat de către Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, la

2

data de 02 aprilie 2018, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 alin. (1) Cod

de procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul, Alexandru Ganenco a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei hotărâri noi, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii Generale al RM și a Ministerului

Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, Alexandru Ganenco a indicat că,

decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond sunt neîntemeiate, deoarece

instanțele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea.

Recurentul a menționat că, a suferit un prejudiciu moral, care l-a evaluat în

mărime de 10 000 lei, cauzat prin atragerea ilegală la răspundere contravențională și

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituția

Republicii Moldova și tratatele internaționale, la care Republica Moldova este parte,

de către Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău și Inspectoratul de Poliție Rîșcani,

mun. Chișinău, în cadrul procesului contravențional.

Astfel, recurentul Alexandru Ganenco, a indicat că, cererea de chemare în

judecată depusă de Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii Generale a Republicii

Moldova și a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, este una întemeiată și

urmează a fi admisă.

La 02 mai 2018, în adresa intimaților, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova și a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a fost expediată

copia recursului declarat de către Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul Petru

Răileanu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Procuratura Generală a Republicii Moldova, la 18 mai 2018, a depus referință

la recursul declarat de către Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul Petru

Răileanu, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă.

Iar, la 29 iunie 2018, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a

depus referință la recursul declarat de către Alexandru Ganenco, reprezentat de

avocatul Petru Răileanu, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Prin încheierea din 04 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul Petru Răileanu împotriva deciziei

din data de 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, a

casa decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din data de

09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii

Generale a Republicii Moldova și a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care se respinge cererea de chemare în judecată

depusă de Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii Generale a Republicii

3

Moldova și a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Din materialele cauzei, Colegiul constată că, la data de 18 noiembrie 2014,

agentul constatator al IP Rîșcani, Eugeniu Chiparuș, a întocmit procesul – verbal cu

privire la contravenție MAI 02699688, în privința lui Alexandru Ganenco, în temeiul

art. 335 Cod contravențional, pe faptul exercitării în mod arbitrar a unui drept efectiv

sau presupus, prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, și anume că, în perioada

28 octombrie 2010 – 27 octombrie 2013, Alexandru Ganenco, în baza contractului

de locațiune nr. 5/09/030 din 28 octombrie 2010, a folosit două încăperi din subsolul

blocului locativ, situat pe xxxx, în calitate de depozit, iar, după expirarea contractului

de locațiune și pînă la data de 22 octombrie 2014, inclusiv, a instalat lăcat la ușa

subsolului și a îngrădit accesul în aceste încăperi, a refuzat să dezinstaleze lacătul și

astfel, a împiedicat accesul locatarilor blocului, în subsolul casei (f.d.6).

Procesul – verbal cu privire la contravenție, din 18 noiembrie 2014, întocmit

de agentul constatator al IP Rîșcani, Eugeniu Chiparuș, în privința lui Alexandru

Ganenco a fost remis Procuraturii sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, cu

recomandarea de a aplica sancțiunea sub formă de amendă, în mărime de 40 unități

convenționale, ce constituia 800 lei. (f.d.6).

Ulterior, prin ordonanța din 03 decembrie 2014, de examinare a contravenției,

emisă Procuratura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, Alexandru Ganenco a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea contravenție prevăzute de art. 335 Cod

Contravențional și i-a fost stabilită sancțiunea sub formă de amendă, în mărime de

40 unități convenționale (f.d.7).

Nefiind de acord cu procesul – verbal cu privire la contravenție din 18

noiembrie 2014 și cu ordonanța din 03 decembrie 2014 de examinare a contravenției,

Alexandru Ganenco a depus contestații împotriva procesului-verbal și a ordonanței

nominalizate.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-

au admis contestațiile înaintate de Alexandru Ganenco și s-a declarat nulitatea

procesului – verbal cu privire la contravenție nr. MAI 02699688 din 18 noiembrie

2014 și a ordonanței din 03 decembrie 2014, din motiv că, contravenientului

Alexandru Ganenco nu i-a fost asigurat dreptul la apărare, fiindu-i încălcat dreptul

la un proces echitabil (f.d.8-9).

La 02 iunie 2017, Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul Petru Răileanu,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a RM și a

Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral și

4

a cheltuielilor de judecată, în baza prevederilor art. 1404 Cod civil și art. 13 al Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Art. 13 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, repararea prejudiciului se efectuează din

contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget.

Colegiul reține că, reclamantul, Alexandru Ganenco a depus cerere de chemare

în judecată împotriva pârâților, Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Respectiv, instanța de recurs menționează că, procesul –verbal cu privire la

contravenție din 18 noiembrie 2014, întocmit în privința lui Alexandru Ganenco a

fost întocmit de către agentul constatator, Eugeniu Chiparuș, din cadrul IP Rîșcani.

Conform pct.3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24 aprilie 2013, Inspectoratul General este

persoană juridică cu competență pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu sediul

în mun. Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat și denumirea sa

în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute specifice, în modul

stabilit.

Punctul 26, subpunctele (1-2) al Regulamentului menționat mai sus, stipulează

că, poliția se organizează în subdiviziuni teritoriale – unități ale poliție, cu

personalitate juridică, de competență teritorială, corespunzător împărțirii

administrativ-teritoriale, subordonate Inspectoratului General, care sunt amplasate

și își desfășoară activitatea în teritoriul unității administrativ-teritoriale, în baza

regulamentelor, aprobate de șeful Inspectoratului General. În municipiul Chișinău și

în Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se organizează și funcționează direcții de

poliție, conduse de șefi, asistați de câte un adjunct.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs conchide că, Ministerul Afacerilor

Interne al RM, Inspectoratul General al Poliției și Direcția de poliție a municipiului

Chișinău reprezintă persoane juridice distincte, care dispun de autonomie financiară

și managerială, iar legea delimitează strict care sunt subdiviziunile, competențele și

sursele de finanțare ale acestora.

Astfel, Colegiul relevă că, instanța de apel corect a indicat că, Ministerul

Afacerilor Interne al RM nu este pârâtul corespunzător în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco cu privire la încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. Or, Inspectoratul de Poliție Rîșcani,

în care activa agentul constatator, Eugeniu Chiparuș, se afla în subordinea

nemijlocită a altor persoane juridice distincte, dar nu în subordinea nemijlocită a

Ministerului Afacerilor Interne al RM, iar conform art. 13 al Legii nr. 1545 din

25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

5

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe.

Totodată, instanța de recurs menționează că, ordonanța din 03 decembrie 2014,

de examinare a contravenției, prin care Alexandru Ganenco a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea contravenției, prevăzute de art. 335 Cod Contravențional

și i-a fost stabilită sancțiunea sub formă de amendă, în mărime de 40 unități

convenționale, a fost emisă de Procuratura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău.

Conform art. 8 al Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură,

Procuratura Generală este condusă de Procurorul General și adjuncții săi, conform

competențelor stabilite, are statut de persoană juridică, dispune de cont trezorerial și

ștampilă cu Stema de stat. Iar, art. 10 alin. (1) al legii sus nominalizate, prevede că,

procuraturile teritoriale activează de regulă în circumscripțiile instanțelor

judecătorești, conform competenței teritoriale stabilite în Regulamentul Procuraturii.

Colegiul, reținând prevederile legale citate supra, relevă că, instanța de apel

eronat a concluzionat că, Procuratura Generală este pârâtul necorespunzător, or,

aceasta are statut de persoană juridică, iar Procuratura sectorului Rîșcani, mun.

Chișinău este o procuratură teritorială, pentru care legea, nu prevede statutul de

persoană juridică.

Astfel, instanța de recurs, reiterând cele reținute supra, conchide că, pretențiile

înaintate în cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco împotriva

Ministerul Afacerilor Interne al RM, urmează a fi respinse, ca fiind înaintate

împotriva pârâtului necorespunzător, respectiv, urmează a fi examinată temeinicia

doar, a pretențiilor înaintate de către Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

Conform art. 3 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a

averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; efectuării

ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării,

punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru

(funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile

persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii

contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către

instanța de judecată; efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente,

a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare. Prejudiciul

cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere

din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.

Art. 6 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prevede că, dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii

6

definitive și irevocabile a sentinței de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; adoptării de către

instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în

legătură cu reabilitarea persoanei fizice; adoptării, de către judecătorul de instrucție,

în condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei

achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității

actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită

activitate specială de investigații.

De asemenea, conform prevederilor art. 1398 alin. (1) și (2) Cod civil, cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune

sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai

în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 1405 Cod civil prevede că, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii

preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu

părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a

arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral,

indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Iar, art. 1422 alin. (3) Cod civil, reparația prejudiciului moral se face și în lipsa

vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului

preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în

calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul

comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs, menționează că, survenirea obligației de reparare a

prejudiciului material și moral este condiționată de constatarea faptului că, acțiunile

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor judecătorești,

manifestate față de reclamant au fost ilegale.

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești reglementează expres, în mod limitativ, cazurile și

condițiile răspunderii patrimoniale a statului, pentru erorile comise de organele de

urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești.

Reieșind din prevederile legale menționate supra, instanța de recurs

conchide că, pretențiile înaintate de către Alexandru Ganenco către Procuratura

Generală a Republicii Moldova, cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate, or în cadrul examinării cauzei nu a fost

constatată temeinicia motivelor, ce-i acordă reclamantului posibilitatea de a-și

valorifica dreptul său la acțiune, în temeiul prevăzut de Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998, or aplicarea amenzii contravenționale, de către agentul constatator,

nu cade sub incidența prevederilor normei legale invocate.

Colegiul relevă că, reclamantul Alexandru Ganenco nu este îndreptățit să

solicite repararea prejudiciului moral cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată, ca

urmare a declarării nulității procesului- verbal cu privire la contravenție nr. MAI

7

02699688 din 18 noiembrie 2014 și a ordonanței din 03 decembrie 2014, întocmite

în privința lui Alexandru Ganenco, or asemenea temei nu este prevăzut de normele

legale citate supra.

Or, la materialele cauzei lipsesc probe pertinente și concludente, care ar atesta

faptul ilegalității acțiunilor agentului constatator și a faptului că, procesul-verbal cu

privire la contravenție, întocmit împotriva lui Alexandru Ganenco și ordonanța de

de aplicare a sancțiunii contravenționale, au fost recunoscute ca fiind ilegale de către

instanța de judecată, care a examinat cauza contravențională.

Mai mult, conform art. 383 alin. (3) Cod contravențional, persoana în a cărei

privință a fost pornit proces contravențional se repune în dreptul de care a fost privată

și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este

declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția

cazului de amnistie.

Coroborând prevederile art. 383 alin. (3) și art.26 Cod contravențional, în

vigoare la data comiterii contravenției de către Alexandru Ganenco, instanța de

recurs conchide că, persoanei în a cărei privință a fost pornit proces contravențional

i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, aceasta este

declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată datorită

renunțării benevole la săvârșirea contravenției; în cazul contravenției neînsemnate,

tentativei; împăcării victimei cu făptuitorul sau în cazul intervenirii prescripției

răspunderii contravenționale.

Colegiul reține că, prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău s-au admis contestațiile înaintate de Alexandru Ganenco și s-a

declarat nulitatea procesului – verbal cu privire la contravenție nr. MAI 02699688

din 18 noiembrie 2014 și a ordonanței din 03 decembrie 2014, din motiv că,

contravenientului Alexandru Ganenco nu i-a fost asigurat dreptul la apărare, fiindu-

i încălcat dreptul la un proces echitabil (f.d.8-9).

Astfel, instanța de recurs reține că, în cadrul procesului contravențional, pornit

în privința lui Alexandru Ganenco, nu a fost stabilită ilegalitatea actelor și acțiunilor

organului de poliție și a procuraturii.

Mai mult, prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău nu a fost stabilită nevinovăția lui Alexandru Ganenco, în comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional și nici nu au fost stabilite

cauze, care înlătură răspunderea contravențională.

Respectiv, Colegiul statuează că, procesul contravențional pornit în privința lui

Alexandru Ganenco, a fost încetat din motivul ne asigurării dreptului la apărare a

contravenientului, fără aprecierea ilegalității sau netemeiniciei procesului verbal

contravențional, întocmit pe numele lui Alexandru Ganenco.

Mai mult, la materialele cauzei lipsesc probe pertinente și concludente, care ar

atesta faptul ilegalității acțiunilor agentului constatator și a faptului că, procesul-

verbal cu privire la contravenție, întocmit împotriva lui Alexandru Ganenco și

ordonanța din 03 decembrie 2014, au fost recunoscute ca fiind ilegale de către

instanța de judecată, care a examinat cauza contravențională.

Suplimentar, instanța de recurs menționează că, în sensul art. 6 alin. (1) al

Convenției, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

8

concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la probarea

concluziilor unei părți.

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede

că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO

a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților

să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel și instanța de fond au soluționat eronat litigiul în cauză și au interpretat eronat

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, concluzionează a admite recursul declarat de Alexandru

Ganenco, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, a casa decizia din 20 februarie

2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă

de Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova și a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova și a Ministerului Afacerilor

9

Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Alexandru Ganenco, reprezentat de avocatul

Petru Răileanu.

Se casează decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii

Generale a Republicii Moldova și a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Se adoptă o hotărâre nouă după cum urmează.

Se respinge integral, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Ganenco împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova și a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

10