2ra-1276/18 — recunoasterea valabilitătii contractului de vânzare-cumpărare, anularea sechestrului, evacuarea pârâtilor, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1276/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), jud: O. Cernei

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud: I. Țurcan, N. Simciuc, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tamara Gamarța

reprezentată de avocatul Igor Coban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Gamarța

împotriva Elvinei Damaschina, Alexandru Negru, Gabriela Negru cu privire la

recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, anularea

sechestrului, evacuarea pârâților, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Tamara Gamarța,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2016 Tamara Gamarța a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Elvinei Damaschina, Alexandru Negru, Gabriela Negru cu privire la

recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, anularea

sechestrului, evacuarea pârâților, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în vara anului 2015 a convenit cu

Elvina Damaschina la vânzarea apartamentului nr.XXXXXX din strada XXXXXX

mun. XXXXXX contrar sumei de 10000 euro. Reclamanta menționează că,

deoarece apartamentul nu este privatizat și avea datorii la servicii comunale, a

convenit cu pârâta ca aceste cheltuieli să fie stinse de reclamantă, ulterior fiind

deduse din prețul apartamentului, pe care urma să-l vîndă reclamantei.

Reclamanta a precizat că, a achitat datoriile care s-au acumulat pe apartamentul

pârâtei, și anume pentru apa potabilă - 10083,26 lei, serviciile comunale –

6093,21 lei, energia termică – 15378,66 lei, a suportat cheltuielile pentru eliberarea

pașaportului pârâtei și a copilului acesteia în sumă de 3100 lei, i-a împrumutat

suma de 3500 euro și 20000 lei, și i-a acordat suma de 4650 euro pentru

perfectarea actelor de privatizare a apartamentului menționat, achitarea serviciilor

avocatului, serviciilor comunale, angajarea la lucru în Federația Rusă, 25000 ruble

rusești ce i-au fost transmiși în Federația Rusă prin intermediul verișoarei sale, iar

1

în total în total a transmis pârâtei suma de 9400 euro în vederea procurării

apartamentului menționat, fapt confirmat prin recipisele întocmite la data de

25 august 2015 și 12 august 2016.

Reclamanta a relevat că, din cauza că pârâta cu rea-voință nu s-a prezentat la

notar pentru a autentifica tranzacția de vînzare- cumpărare a apartamentului, la

29 iunie 2016 a fost aplicat sechestru pe apartamentul menționat, în vederea

executării titlului executoriu privind încasarea de la Elvina Damaschina în

beneficiul său a sumei de 8300 euro și 5469 lei, ca măsură de asigurare. În prezent

apartamentul dat este dat în locațiune lui Alexandru și Gabriela Negru, iar pentru

asiguarea intrarii reclamantei în drepturile depline de proprietate asupra imobilului

este necesară evacuarea ultimilor.

Reclamanta a precizat că prin acțiunile sale, pârâta i-a creat un prejudiciu

moral enorm manifestat prin suferirea frustrărilor psihice, revoltărilor, din ce

motive reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere de chemare

în judecată.

Tamara Gamarța a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată,

recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului

nr.XXXXXX din strada XXXXXX mun. XXXXXX, încheiat între Tamara

Gamarța și Elvina Damaschina, la 25 august 2015, cu încasarea sumei rămase din

prețul apartamentului în folosul pârâtei în mărime de 600 euro; anularea

sechestrului aplicat asupra ap. XXXXXX, situat în mun. XXXXXX,

str. XXXXXX, evacuarea pârâților Elvina Damaschina, Alexandru Negru și Negru

Gabriela din apartamentul ap. XXXXXX, situat în mun. XXXXXX,

str. XXXXXX, încasarea de la Elvina Damaschina a prejudiciului moral în mărime

de 20000 lei și a cheltuielilor de judecată; aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii

prin obligarea Oficiului Cadastral Teritorial să aplice sechestru asupra

apartamentului nr.XXXXXX din strada XXXXXX mun. XXXXXX deținut în

proprietate de Elvina Damaschina.

Prin hotărârea din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Tamara

Gamarța.

În susținerea soluției date instanța de fond a conchis că solicitările și

argumentele din cererea de chemare în judecată înaintată de Tamara Gamarța sunt

neîntemeiate și nu se încadrează în prevederile legii, motiv din care instanța de

judecată a ajuns la concluzia de a respinge ca neîntemeiată acțiunea înaintată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 06 martie 2017 Tamara

Gamarța a depus apel nemotivat, iar la 16 iunie 2017 cerere de apel motivată prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii din 28 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) și emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 31 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Tamara Gamarța, și menținută hotărârea din 28 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 24 aprilie 2018 Tamara

Gamarța reprezentat de avocatul Igor Coban a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea cererii de recurs, scutirea de la plata taxei de stat, constatarea încălcării

normelor de drept procedural prin aprecierea arbitrară și abuzivă a probelor de

2

către instanțele inferioare, contrar prevederilor art.130 Cod de procedură civilă,

care au dus la soluționarea greșită a cauzei și la emiterea unei decizii ilegale,

constatarea încălcării normelor de drept procedural de către instanțele inferioare și

anume soluționarea problemei drepturilor unei alte persoane care nu a fost

implicată în proces, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018

și a hotărârii din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond (f.d. 135-136).

În motivarea recursului recurentul a menționat că consideră decizia Curții de

Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018 ilegală motiv din care urmează a fi casată.

Recurentul a mai indicat ca temei de admitere a recursului și faptul că de către

instanțele ierarhic inferioare au fost încălcate normele de drept procedural și anume

soluționarea problemei drepturilor unei alte persoane care nu a fost implicată în

proces, dar și aprecierea arbitrară a probelor, contrar prevederilor art. 130 Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

31 ianuarie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

06 martie 2018, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Tamara Gamarța reprezentată de

avocatul Igor Coban, la 24 aprilie 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ivan Musteața reprezentat de

avocatul Andrei Leșanu în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tamara Gamarța reprezentată

de avocatul Igor Coban este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie

temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

4

concluzia de a considera recursul declarat de Tamara Gamarța reprezentată de

avocatul Igor Coban ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de Tamara Gamarța reprezentată de avocatul Igor Coban, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

5