2ra-177/19 — anularea interdicțiilor ș.a.

2ra-177/19 — anularea interdicțiilor ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-177/19

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (Alexandru Gafton)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Grigori Dașchevici, Silvia Gîrbu, Lidia Bulgac)

DECIZIE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de executorul judecătoresc Valentina Zamșa,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina

Maleca împotriva lui Igor Țurcan, intervenienți accesorii Angela Sîrbu, Angela

Grama, executorii judecătorești George Boțan și Valentina Zamșa cu privire la

anularea interdicțiilor și ridicarea sechestrului de pe bunuri,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Igor Țurcan și s-a menținut hotărârea din 15 august 2016

a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care s-a admis acțiunea depusă de

Galina Maleca,

constată:

La 04 februarie 2015, Galina Maleca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Țurcan, intervenienți accesorii executorii judecătorești George

Boțan și Valentina Zamșa cu privire la anularea interdicțiilor și ridicarea

sechestrului de pe bunuri.

În motivarea acțiunii a menționat că, prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat de către notarul public Ghenadie Glușenco la 04 iunie 2012, sub

numărul 2898, Alexandr Melnicenco, Angela Sîrbu și Galina Maleca au cumpărat

de la Igor Țurcan încăperea cu modul de folosință nelocativă, cu suprafața totală

de 123,9 m.p., situată pe xxxxxx. Conform pct. 1 al contractului, cumpărătorii au

cumpărat procentual bunul imobil, în felul următor: Alexandr Melnicenco – 20

%, Angela Sîrbu – 40 % și Galina Maleca – 40 %.

Totodată, conform pct. 4 al contractului, cumpărătorii au achitat

vânzătorului la data semnării contractului, procentual conform cotelor deținute

din încăpere, suma de 50 000 de lei.

Astfel, reclamanta a invocat că, fiind cumpărător de bună-credință a bunului

imobil nominalizat, urma să înregistreze contractul de vânzare-cumpărare la

organul cadastral teritorial, întru dobândirea dreptului de proprietate asupra

1

încăperii procurate. Însă, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a

plecat la lucru peste hotare, considerent din care nu a avut posibilitatea de a-și

înregistra dreptul de proprietate asupra cotei-părți de 40 % din bunul imobil

procurat în baza contractului de vânzare-cumpărare din 04 iunie 2012.

Din motiv că, nu și-a înregistra dreptul de proprietate asupra bunului imobil

dobândit conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 2898 din 04 iunie 2012,

asupra acestuia au fost aplicate un șir de interdicții/sechestre, și anume: la 22

septembrie 2012 de către executorul judecătoresc Boțan George, în baza

încheierii nr. 065-647/11; la 20 septembrie 2012, în baza încheierii Judecătoriei

Bălți; la 13 decembrie 2012 de către executorul judecătoresc Valentina Zamșa, în

baza încheierii nr. 004-833/12.

Prin urmare, reclamanta a considerat că, în vederea exercitării și înregistrării

dreptului său de proprietate, instanța de judecată urmează să anuleze toate

interdicțiile aplicate față de imobilul procurat în baza contractului de vânzare-

cumpărare din 04 iunie 2012, deoarece au fost aplicate ulterior încheierii

contractului de vânzare-cumpărare.

În această ordine de idei, reclamanta Galina Maleca a solicitat anularea

tuturor interdicțiilor și ridicarea sechestrelor aplicate asupra bunului imobil

încăperea cu numărul cadastral xxxxx cu modul de folosință nelocativă, cu

suprafața totală de 123,9 m.p. amplasat xxxxx, inclusiv a acelor aplicate la 22

septembrie 2012 de către executorul judecătoresc George Boțan, în baza

încheierii nr. 065-647/11; la 20 septembrie 2012 în baza încheierii Judecătoriei

Bălți; la 13 decembrie 2012 de către executorul judecătoresc Valentina Zamșa, în

baza încheierii nr. 004-833/12.

Prin cererea din 21 august 2015, reclamanta Galina Maleca a solicitat

introducerea în proces a Angelei Sîrbu, în calitate de intervenient accesoriu

(vol. I, f.d. 72, 88).

Prin încheierea protocolară din 21 august 2015 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, (vol. I, f.d. 88) s-a atras în proces Angela Sîrbu, în calitate de

intervenient accesoriu.

Prin încheierea protocolară din 10 martie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, (vol. I, f.d. 109-110) s-a atras în proces Angela Grama, în calitate

de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 15 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

(vol. I, f.d. 134, 216-222) s-a admis acțiunea depusă de Galina Maleca și s-a

recunoscut dreptul de proprietate a Galinei Maleca în proporție de 40% asupra

bunului imobil, cu suprafața totală de 123,9 m.p., din xxxxx s-au anulat

interdicțiile și sechestrele aplicate pe acest bun imobil, aplicate la 22 septembrie

2012 de către executorul judecătoresc George Boțan în baza încheierii nr.065-

647/11; la 20 septembrie 2012 în baza încheierii Judecătoriei Bălți și la 13

decembrie 2012, de către executorul judecătoresc Valentina Zamșa în baza

încheierii nr. 004-833/12; s-a încasat de la Igor Țurcan în beneficiul Galinei

Maleca suma de 100 de lei, cu titlu de compensare a taxei de stat; și s-a încasat de

la Igor Țurcan în beneficiul statului suma de 500 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin încheierea din 03 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(vol. I, f.d. 142) s-a corectat eroarea materială evidentă din textul dispozitivului

hotărârii din 15 august 2016, și anume s-a indicat corect „aplicate la 22 septembrie

2

2011 de către executorul judecătoresc George Boțan în baza încheierii nr. 065-

647/11” în loc de „aplicate la 22 septembrie 2012 de către executorul judecătoresc

George Boțan în baza încheierii nr. 065-647/11”.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 11, 12-18)

s-a respins apelul declarat de Igor Țurcan și s-a menținut hotărârea din 15 august

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile articolului 46 din Constituția Republicii Moldova; art. 8 alin. (1) și (2)

lit. b), art. 259 alin. (1), art. 271, art. 315 alin. (1) și (2), art. 320 alin. (2), art. 321,

art. 346 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din Codul civil; art. 63 alin. (1), art. 65

alin. (1), art. 138 și art. 160 din Codul de executare.

Instanțele inferioare și-au argumentat concluzia prin faptul că, Galina Maleca

a obținut dreptul de proprietate asupra cotei-părți procentuale de 40 % din bunul

imobil – încăperea cu modul de folosință nelocativă, cu suprafața totală de 123,9

m.p., situată xxxxx , în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de

către notarul public Ghenadie Glușenco la 04 iunie 2012, sub numărul 2898.

Astfel, aplicarea ulterioară a interdicțiilor și sechestrelor asupra acestei cote

părți din imobil s-a efectuat în contextul prezumției deținerii dreptului de

proprietate asupra acestuia de către Igor Țurca, fapt ce nu corespundea realității.

În așa circumstanțe, instanțele inferioare au constatat faptul încălcării

dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei-părți în proporție de 40% din

bunul imobil nominalizat, or, interdicțiile și sechestrele aplicate pe acest bun îi

restrâng/limitează exercitarea dreptului de posesie, folosință și dispoziție asupra

bunului menționat.

La 23 august 2018, Igor Țurcan, reprezentat de avocatul stagiar Ala Boicu, a

declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă acțiunea

depusă de Galina Maleca (vol. II, f.d. 22-26).

Prin încheierea din 07 noiembrie 218 a Curții Supreme de Justiție (vol. II,

f.d. 33-36) s-a considerat inadmisibil recursul declarat de Igor Țurcan, reprezentat

de avocatul stagiar Ala Boicu, împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

La 10 decembrie 2018, executorul judecătoresc Valentina Zamșa a declarat

recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II,

f.d. 39-40 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, deoarece în condițiile speței o instanță judecătorească

(Judecătoria Centru, mun. Chișinău) a anulat măsurile de asigurare a acțiunii

aplicate de o altă instanță egală în grad (Judecătoria Bălți). Or, conform legislației

în vigoare, măsurile de asigurare a acțiunii aplicate de o instanță judecătorească nu

pot fi anulate de altă instanță de același nivel.

La fel, recurenta a opinat că instanțele inferioare nu trebuiau să aplice, în

speță, dispozițiile articolelor 138 și 160 din Codul de executare, deoarece acestea

nu au relevanță cu obiectul cauzei, or, cauza dedusă judecății este guvernată de

prevederile articolelor 161-163 din Codul de executare.

3

Mai mult decât atât, în speță, instanțele judecătorești nu puteau recunoaște

dreptul de proprietate al reclamantei Galina Maleca, or, în sensul articolelor 161-

163 din Codul de executare, obiect al prezentei cauze civile poate constitui doar

verificarea legalității actului emis de executorul judecătoresc.

Succesiv, recurenta a considerat că, la caz, obiectul acțiunii nu-l puteau forma

mai multe încheieri ale executorilor judecătorești, iar acest fapt denotă că judecarea

cauzei a avut loc cu încălcarea normelor de competență jurisdicțională, deoarece

biroul executorului judecătoresc Valentina Zamșa se afla în jurisdicția teritorială a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

Dealtfel, anulând integral interdicțiile aplicate, instanța de judecată și-a

depășit atribuțiile, deoarece reclamanta a obținut dreptul de proprietate asupra

cotei-părți procentuale de 40 % din bunul imobil, dar nu asupra întregului bun

imobil.

Finalmente, recurenta a notat că, instanțele inferioare au recunoscut dreptul de

proprietate al reclamantei fără a atrage în proces celelalte părți contractate

(coproprietari ai bunului).

În această ordine de idei, recurenta executorul judecătoresc Valentina Zamșa

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 15 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă acțiunea depusă de Galina

Maleca (vol. II, f.d. 22-26).

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce

succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Verificând legalitatea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție vădește că instanța de apel nu a stabilit corect obiectele materiale al

acțiunii, iar drept consecință a depășit limitele pretențiilor formulate de reclamantă,

4

fapt prin care a încălcat normele de drept procedural civil și care a succedat

adoptarea unei soluții greșite și nemotivate.

În debut, instanța de recurs consideră necesar de a reitera că legislația

procedural-civilă consacră principiul general după care orice hotărâre

judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din

dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a

justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da

instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

În acest sens, legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în

drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu

poate fi pusă în situația de a soluționa cereri care nu au fost formulate în fața

primei instanțe, adică cereri absolut noi prin care să se invoce pretenții noi.

Reieșind din principiile dreptului procesual civil, Colegiul notează că,

acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate,

pentru apărarea prin intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a

dreptului subiectiv prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă

constă din trei elemente interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii.

La rândul său, obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului

față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și

care reies din raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată

urmează să se expună prin hotărâre.

Prin urmare, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului

obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de

judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe pricina dedusă judecății,

circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se

justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea

justă a litigiului.

Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul atestă că reclamanta Galina Maleca,

înaintând prezenta acțiune civilă, a solicitat instanței de judecată anularea tuturor

interdicțiilor și ridicarea sechestrelor aplicate asupra bunului imobil încăperea cu

numărul cadastral xxxxx, cu modul de folosință nelocativă, cu suprafața totală de

123,9 m.p. amplasat xxxxx, inclusiv a acelor aplicate la 22 septembrie 2012 de

către executorul judecătoresc George Boțan, în baza încheierii nr. 065-647/11; la

20 septembrie 2012 în baza încheierii Judecătoriei Bălți; la 13 decembrie 2012 de

către executorul judecătoresc Valentina Zamșa, în baza încheierii nr. 004-833/12.

Distinct revendicărilor formulate de Galina Maleca în privința cărora instanța

de judecată urmează să se expună prin hotărâre, Judecătoria Centru,

mun. Chișinău, prin hotărârea din 15 august 2016, care a fost menținută prin

5

decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a recunoscut dreptul de

proprietate al Galinei Maleca în proporție de 40% asupra bunului imobil, cu

suprafața totală de 123,9 m.p., din xxxxx; s-au anulat interdicțiile și sechestrele

aplicate pe acest bun imobil, aplicate la 22 septembrie 2011 de către executorul

judecătoresc George Boțan în baza încheierii nr. 065-647/11; la 20 septembrie

2012 în baza încheierii Judecătoriei Bălți și la 13 decembrie 2012, de către

executorul judecătoresc Valentina Zamșa în baza încheierii nr. 004-833/12; s-a

încasat de la Igor Țurcan în beneficiul Galinei Maleca suma de 100 de lei, cu titlu

de compensare a taxei de stat; și s-a încasat de la Igor Țurcan în beneficiul statului

suma de 500 de lei cu titlu de taxă de stat (vol. I, f.d. 134, 142, 216-222).

Analizând materialele cauzei, Colegiul opinează că în partea recunoașterii

dreptului de proprietate al Galinei Maleca în proporție de 40% asupra bunului

imobil, cu suprafața totală de 123,9 m.p., din xxxxx, prima instanță a depășit

limitele acțiunii, deoarece s-a expus în privința unei revendicări care nu a constituit

obiectul acțiunii și al dezbaterilor judecătorești.

Sub acest aspect, Colegiul reține că pretenția privind recunoașterea dreptului

de proprietate al Galinei Maleca în proporție de 40% asupra bunului imobil, cu

suprafața totală de 123,9 m.p., din xxxxx a fost înaintată doar la etapa

pledoariilor (susținerilor orale).

Astfel, în cadrul ședinței de judecată din 19 noiembrie 2015 reprezentantul

reclamantei Galina Maleca, avocatul Vasile Lungu a susținut pretențiile din

acțiune, solicitând totodată și recunoașterea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra cote-părți din bunului imobil nominalizat (vol. I, f.d. 127

recto-verso).

Respectiv, prin încheierea din 19 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, s-a reluat examinarea cauzei în fond, din motiv că, în cadrul

susținerilor orale, reprezentantul reclamantei s-a expus asupra anumitor

circumstanțe de fapt care nu au fost cercetate în ședința de judecată, condiții în care

prima instanță a dedus că este în imposibilitate de a se pronunța asupra fondului

cauzei (vol. I, f.d. 56 „a” – 57 „b”).

În conformitate cu articolul 235 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care, în timpul susținerilor orale sau după încheierea lor, consideră că

trebuie clarificate noi circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii sau

cercetate noi probe, instanța dispune, printr-o încheiere, reluarea examinării

pricinii în fond, susținerilor orale, conform regulilor generale.

În condițiile din speță, este înafara oricărui dubiu că, presupusele circumstanțe

noi care trebuiau a fi clarificate de către instanța de judecată, și care au servit drept

temei de a relua examinarea cauzei în fond, este faptul că la etapa pledoariilor,

reprezentantul reclamantei a extins pretențiile din acțiune, prin formularea unui

nou capăt de cerere.

La capitolul dat, este remarcabil că din analiza materialelor cauzei și, în

special, a proceselor-verbale ale ședințelor de judecată Colegiul nu poate constata

ce acțiuni a întreprins instanța de judecată după reluarea examinării cauzei în fond,

întru elucidarea noilor circumstanțe (vol. I, f.d. 57-110, 130-133).

Dealtfel, atât din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată, cât și a

încheierii din 19 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, nu poate fi

profilat faptul dacă la reluarea examinării în fond a cauzei prima instanță a ținut

6

cont de prevederile articolelor 233 alin. (1) coroborat cu 235 din Codul de

procedură civilă.

Or, din structura logico-juridică a normei articolului 233 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, pledoariile, în esență, constituie concluziile participaților la

proces expuse pe marginea circumstanțelor cauzei și care, în opinia lor, justifică

sau nu revendicările înaintate de reclamant, prin prisma probelor administrate,

precum și aplicabilitatea normelor de drept pertinente speței.

Din sensul „pledoariilor”, ca etapă procedurală, precum și a articolelor 233 și

203 din Codul de procedură civilă, se deduce că în cadrul luării de cuvânt nu se

mai admite înaintarea din partea participanților la proces a unor cereri și/sau

demersuri și cu atât mai mult formularea unor capete noi de cerere, care nu au

format obiectul material al acțiunii dedusă judecății și nu au fost discutate în cadrul

dezbaterilor judecătorești. Or, formularea unor noi revendicări implică punerea în

discuție a acestora, cu ascultarea opiniilor celorlalți participanți la proces,

asigurând astfel respectarea contradictorialității procesului.

Astfel, în cazul înaintării unor cererii la etapa pledoariilor, este imposibilă

punerea în discuție a acestora, fapt ce împiedică asigurarea contradictorialității

procesului, egalității părților și disponibilității în drepturi a participanților la

proces.

Respectiv, Colegiul conchide că, prin prisma articolului 60 alin. (3) din Codul

de procedură civilă, legislația procedurală conferă participanților la proces dreptul

de a înainta cereri de extindere a pretențiilor în acțiune doar până la declararea

finalizării examinării cauzei în fond.

În altă ordine de idei, instanța de recurs notează că, orice capăt de cerere care

formează obiectul material al acțiunii trebuie să corespundă anumitor cerințe de

formă și conținut. Or, conform articolului 166 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes

pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept trebuie să depună în

instanța competentă o cerere de chemare în judecată.

Aderent, alineatul (2) al aceluiași articol statuează că, în cererea de chemare

în judecată se indică inter alia d) esența încălcării sau a pericolului de încălcare a

drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale reclamantului, pretențiile lui; e)

circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretențiile și

probele de care acesta dispune în momentul depunerii cererii; f) pretențiile

reclamantului către pârât; g) valoarea acțiunii, dacă aceasta poate fi evaluată.

Totodată, în conformitate cu articolul 167 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă, la cererea de chemare în judecată se anexează dovada de plată a

taxei de stat.

Astfel, din coroborarea normelor de drept precitate se deduce că, reluând

examinarea cauzei în fond, prima instanță trebuia să explice reclamantei și

reprezentantului acesteia că cererile de extindere a pretențiilor din acțiune trebuie

să corespundă după formă și conținut exigențelor impuse de articolele 166-167 din

Codul de procedură civilă.

Or, conform principiului rolului diriguitor al instanței judecătorești în proces,

consemnat la articolul 9 din Codul de procedură civilă, instanței judecătorești îi

revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și

al cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi. Instanța

7

judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor

procesuale, preîntâmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau

neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă,

la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să

contribuie la adoptarea unei hotărâri legale și întemeiate, conduce dezbaterile

judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și

ia orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția

părților și altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept,

efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.

Sub acest aspect urmează a fi remarcat faptul că, în sensul articolului 166

alin. (4) din Codul de procedură civilă, reclamantul poate formula în cererea de

chemare în judecată mai multe pretenții, conexe prin temeiurile apariției sau prin

probe.

Respectiv, prima instanță trebuia să verifice dacă revendicările formulate de

reclamant față de pârât, și care trebuiau soluționate de către instanța de judecată,

sunt conexe prin temeiurile apariției sau prin probe.

Prin urmare, trebuia să fie efectuată o analiză juridică a faptului dacă capătul

de cerere privind recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra

bunului imobil este conexă prin temeiuri de apariție cu pretenția de anulare a

interdicțiilor și ridicarea sechestrelor aplicate asupra acestui bun imobil. Or, în caz

contrar, instanța de judecată trebuia să aplice sancțiunea procedurală de restituire a

cererii și să explice posibilitatea adresării unei cereri de chemare în judecată în

ordine generală, separată, cu respectarea tuturor cerințelor impuse de lege, inclusiv

achitarea taxei de timbru conform Legii taxei de stat și a Codului de procedură

civilă.

Cu titlu subsecvent, analizând cuprinsul deciziei din 31 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 15 august 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, Colegiul atestă că instanțele inferioare nu au dat o apreciere

multiaspectuală și certă suportului probator administrat, iar drept urmare s-au

abținut de a da un răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări

deduse soluționării.

Astfel, în condițiile din speță se constată că unul din sechestre/interdicții a

fost aplicat prin încheierea din 20 septembrie 2012 a Judecătoriei Bălți, prin care s-

a dispus admiterea cererii de asigurare a acțiunii și aplicarea interdicției asupra

bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx și asupra cotei-părți deținute de Igor

Țurcanu în cadrul SRL „Survent” (vol. I, f.d. 50, 51 recto-verso).

Sub acest aspect Colegiul vădește că instanțele inferioare nu au verificat dacă

încheierea din 20 septembrie 2012 a Judecătoriei Bălți a căpătat irevocabilitatea și

dacă nu a fost anulată ulterior. Or, în caz contrar, acest act judecătoresc de

dispoziție a devenit obligatoriu, iar prin prisma articolului 16 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, hotărîrile, încheierile, ordonanțele și deciziile judecătorești

definitive, precum și dispozițiile, cererile, delegațiile, citațiile, alte adresări legale

ale instanței judecătorești, sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice,

asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se

execută cu strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Totodată, instanțele de fond nu au elucidat faptul că, prin încheierea din 20

septembrie 2012 a Judecătoriei Bălți, s-a aplicat interdicția asupra bunului imobil

8

apartamentul xxxxx, ce aparține lui Igor Țurcanu, iar reclamanta Galina Maleca,

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public

Ghenadie Glușenco la 04 iunie 2012, sub numărul 2898, a cumpărat cota-parte de

40% din încăperea cu modul de folosință nelocativă situată xxxxx.

Dealtfel, instanțele de fond nu au dat o apreciere certă faptului că, la

momentul emiterii încheierii din 20 septembrie 2012 a Judecătoriei Bălți, Igor

Țurcanu deținea dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu numărul cadastral

xxxxx (vol. I, f.d. 16 recto-verso). Prin urmare, la momentul aplicării interdicțiilor

acesta era prezumat ca fiind proprietar al acestui bun, or, conform articolului 371

alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998,

pentru opozabilitatea față de terți, dreptul de proprietate dobândit prin modalitățile

indicate în alin.(1) urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile.

Astfel, prin prisma articolului 371 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, dreptul de proprietate este valabil fără

înregistrarea în registrul bunurilor imobile dacă provine din succesiune, accesiune

sau vînzare/transmitere silită ori este dobândit prin efectul unui act normativ, prin

expropriere sau în temeiul hotărîrii judecătorești ori actului executorului

judecătoresc. Excepția dată se aplică și dreptului de proprietate confirmat de titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat la atribuirea gratuită a

terenurilor.

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de către participanții la

proces în fața instanței de judecată în scopul apărării drepturilor sale nu au fost

clarificate de instanța de apel, deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra

fiecărui argument, astfel ca acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da

posibilitate instanței de recurs să exercite controlul judiciar a soluției pronunțate.

Cu atât mai mult că, acest aspect cerea o motivare specifică și explicită, însă

instanța de apel a omis să dea o asemenea explicație și să stabilească dacă sunt sau

nu aplicabile normele legale citate supra.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a exercitat

un control judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al

apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță. Or, în condițiile din speță, Curtea

de Apel Chișinău a menținut în vigoare o hotărâre judecătorească adoptată cu

încălcarea dispozițiilor articolului 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă și

depășirea limitelor pretențiilor din acțiune.

La caz, Colegiul învederează că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care statuează că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor

pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de

obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și

redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României

din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19

aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile

esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007,

paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

9

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a

menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să

facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO (Hiro Balani vs.

Spania).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță

lipsește.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind

în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de executorul judecătoresc Valentina Zamșa împotriva deciziei

din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția instanței de apel este

bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței și este adoptată cu încălcarea

normelor de drept procedural.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de

executorul judecătoresc Valentina Zamșa și casării deciziei din 31 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de executorul judecătoresc Valentina Zamșa

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Maleca

împotriva lui Igor Țurcan, intervenienți accesorii Angela Sîrbu, Angela Grama,

10

executorii judecătorești George Boțan și Valentina Zamșa cu privire la anularea

interdicțiilor și ridicarea sechestrului de pe bunuri, și se trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

11