3ra-495/18 — anularea ordinului de ocupare a spatiului locativ

3ra-495/18 — anularea ordinului de ocupare a spatiului locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-495/18

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (Marcel Juganari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I.Țurcan,M.Anton,A.Panov)

DECIZIE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecătorul: Maria Ghervas

judecătorii: Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Legal Tur”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Legal Tur” și Întreprinderea cu Capital Străin ,,Vest

Holding Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei orașului

Ialoveni și Consiliului orășănesc Ialoveni, intervenient accesoriu Moruz Anastasia,

privind anularea ordinului de ocupare a spațiului locativ,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Legal Tur” și Întreprinderea cu Capital Străin ,,Vest Holding Grup” Societate cu

Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 10 aprilie 2017 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă :

La 11 august 2015, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Legal Tur” (în

continuare SRL ,,Legal Tur”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primăriei orașului Ialoveni și Consiliului orășănesc Ialoveni, intervenient accesoriu

Moruz Anastasia, privind anularea ordinului de ocupare a spațiului locativ.

În motivarea acestei acțiuni reclamanta a indicat că la data de 16 noiembrie

1994, SRL ,,Europa ST” (în prezent SRL ,,Legal Tur”) a încheiat cu SA ,,Ialoveni”

contractul de vânzare-cumpărare privind bunul imobil – cămin cu 3 etaje situat în

or. xxxx, str. xxxx. Ulterior, au fost adoptate Dispoziția din 24 martie 1995

,,Despre vinderea casei” și Actul de transmitere – primire a fondurilor fixe din 31

martie 1995.

În continuare, reclamanta a susținut că la 25 iunie 2015 a luat cunoștință cu

ordinul privind ocuparea spațiului locativ în or. xxxx, emis de Primăria orașului

1

Ialoveni, din conținutul căruia a stabilit că, la data de 23 martie 2006 Primăria

orașului Ialoveni i-a acordat persoanei fizice Moruz Anastasia încăperea nr. x din

imobilul amplasat în or. xxxx, str. xxxx.

Din considerentul că ordinul de repartiție a spațiului locativ sus-indicat este

ilegal și îi încalcă grav dreptul său, precum și vine în contradicție cu alte prevederi

Constituționale și legale aplicabile, inclusiv cele care stabilesc modul de

repartizare a spațiilor locative de către autoritățile publice, SRL ,,Legal Tur” a

depus la 06 iulie 2015 în adresa Primăriei Ialoveni și Consiliului orășenesc

Ialoveni cererea prealabilă nr. 3684, solicitând anularea „ordinului de ocupare a

spațiului locativ”, eliberat persoanei fizice Moruz Anastasia pentru încăperea nr. x

din bunul imobil situat în or. xxxx, str. xxxx, ca fiind ilegal conform legislației în

vigoare, însă nu a primit răspuns, motiv pentru care a fost depusă prezenta cerere

de chemare în judecată, solicitând inclusiv în urma concretizării acțiunii anularea

ordinului de ocupare a spațiului locativ din 23 martie 2006 emis de Primăria or.

Ialoveni cu privire la bunul imobil situat în or. xxxx, str. xxxx, ca fiind ilegal

(vol.I,f.d.4-6,149).

Pe parcursul examinării cauzei în fond, la 05 septembrie 2016 SRL ,,Legal

Tur” a depus în temeiul art. 62 Cod de procedură civilă o cerere privind atragerea

în cauza civilă sus-enunțată în calitate de coreclamant pe Întreprinderea cu Capital

Străin ,,Vest Holding Grup” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare ÎCS

,,Vest Holding Grup” SRL), iar prin încheierea din 06 septembrie 2016 a

Judecătoriei Ialoveni a fost admisă intervenirea în proces în calitate de coreclamant

în cauza civilă sus – indicată a ÎCS ,,Vest Holding Grup” SRL care însă nu a

formulat careva pretenții suplimentare (vol.I,f.d.124,140).

Prin hotărârea din 10 aprilie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ,,Legal Tur” și ÎCS ,,Vest

Holding Grup” SRL a fost respinsă ca fiind nefondată (vol.I,f.d.184).

Prin decizia din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de către SRL ,,Legal Tur” și ÎCS ,,Vest Holding Grup”

SRL și a fost menținută hotărârea din 10 aprilie 2017 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Ialoveni (vol.I,f.d.233).

La 17 ianuarie 2018 și, respectiv la 27 aprilie 2018 și la 05 iunie 2018 SRL

,,Legal Tur” a declarat recurs și cereri de recurs suplimentare împotriva deciziei

din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 aprilie 2017 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, solicitând în urma concretizării recursurilor

admiterea acestora, casarea actelor judecătorești contestate cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de fond.

În susținerea recursurilor s-a indicat că, la examinarea cauzei atât instanța de

apel cât și instanța de fond au interpretat eronat normele de drept material, nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei.

La fel s-a mai indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

2

În acest sens s-a invocat că, instanțele de judecată, ajungând la soluția de

respingere a acțiunii din motiv că SRL „Legal Tur” nu a deținut niciodată dreptul

de proprietate asupra căminului din or. xxxx, str. xxxx au lăsat fără aprecierea

cuvenită argumentele de fapt și de drept indicate atât în cererea de chemare în

judecată cu concretizările ulterioare, cât și în cererile de apel motivate anexate la

dosar.

La acest capitol este de menționat că la materialele cauzei sunt anexate

documente și probe confirmative care demonstrează faptul că bunul imobil din

or. xxxx, str. xxxx a aparținut cu drept de proprietate SRL „Europa ST” (în prezent

SRL ,,Legal Tur”), iar în prezent aparține cu drept de proprietate ÎCS „Vest

Holding Grup” SRL, motiv ce impune să se ajungă la concluzia că actul

administrativ care se solicită a fi anulat în prezenta speță – ordinul din 23 martie

2006 emis de Primăria or. Ialoveni este ilegal și neîntemeiat.

Contrar celor spuse, Curtea de Apel Chișinău în decizia emisă nu s-a pronunțat

asupra acestor argumente esențial invocate în apeluri și nu a expus motivările

respingerii acestor argumente. Or, argumentele invocate de recurenta – apelantă

sunt importante pentru soluționarea litigiului și necesită un răspuns anume în

hotărîre, condiție ce nu se atestă la caz.

Aceste fapte indică la examinarea unilaterală a cauzei, ce constituie o

încălcare a dreptului recurentei SRL ,,Legal Tur” de a se bucura de drepturile sale

procedurale în condițiile normelor în vigoare, precum și a principiului egalității

armelor în proces.

În această ordine de idei, este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, aplicabile cazului.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestuia, presupune

prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt și de

drept, care, este diferită de la caz la caz.

Iar în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, noțiunea de proces echitabil impune

ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească

de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În rezultat, instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărâri

neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul

la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.II,f.d.1-8,13-14,77-80).

La 20 martie 2018, 27 aprilie 2018 și la 05 iunie 2018 în adresa intimaților au

fost expediate copia recursului și a cererilor de recurs suplimentare declarate de

către SRL „Legal Tur” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor

(vol.II,f.d.11,63,111), iar la 02 iulie 2018, reprezentantul Primăriei orașului

3

Ialoveni și a Consiliului orășănesc Ialoveni a depus referință, solcitând respingerea

recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul că,

decizia recurată a fost pronunțată la 09 noiembrie 2017 (vol.I,f.d.233), iar recursul

a fost declarat la 17 ianuarie 2018 (vol.II,f.d.1), însă la dosar nu există probe care

ar confirma faptul că recurenta sau reprezentantul acesteia ar fi recepționat copia

deciziei motivate din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 06 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către SRL ,,Legal Tur” a fost considerat admisibil și fără a prejudicia

fondul a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători

(vol.II,f.d.112).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins cu

menținerea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

după caz hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, bunul imobil – blocul locativ din str. xxxx,

or. xxxx la care pretinde reclamanta că îi aparține cu drept de proprietate a

aparținut SA „Ialoveni” gospodărie agricolă, blocul locativ (locuințe) fiind luat la

evidență de către administrația publică locală, urmând ca imobilul să fie supus

privatizării în condițiile legii de către locatarii acestui bloc locativ.

Ca urmare, la 20 aprilie 1994, Primăria orașului Ialoveni a emis decizia nr.4,

prin care a transferat de la balanța SA „Ialoveni” la balanța Primăriei or. Ialoveni,

clădirea (cămin) de pe str. xxxx. Astfel, Primăria a devenit proprietarul acestui

imobil, decizia fiind în vigoare până în prezent, fără să existe o hotărâre

judecătorească în vederea anulării ei.

4

Potrivit datelor din informația din Registrul bunurilor imobile, rezultă că, la

data de 17 decembrie 2008 administrația publică locală și-a înregistrat dreptul de

proprietate asupra bunului imobil cu nr. cadastral xxxx (căminul cu 3 etaje,

amplasat pe str. xxxx, or. xxxx) dreptul de proprietate fiind înregistrat în temeiul

Legii cu privire la terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 981 din 11

mai 2000 (vol.I,f.d.130).

La fel, s-a constatat că la 16 noiembrie 1994, după emiterea deciziei Primăriei

orașului Ialoveni nr. 4 din 20 aprilie 1994, între SA „Ialoveni” care a acționat în

calitate de vânzător și SRL „Europa ST” (actuala SRL ,,Legal Tur”) care a acționat

în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vînzare – cumpărare și de

trecere a dreptului de proprietate a obiectului - căminul cu 3 etaje, amplasat pe str.

xxxx, or. xxxx (vol.I,f.d.7).

Aici este de menționat că contractul de vînzare – cumpărare vizat nu a fost

înregistrat la Biroul de inventariere tehnică, în modul prevăzut de art. 240 Cod civil

(în redacția legii anului 1964), or, reieșind din prevederile art. 240 Cod civil (în

redacția anului 1964), reclamanta SRL ,,Legal Tur” a avut obligația de a înregistra

acest contract (cît și dreptul de proprietate obținut) în decurs de trei luni la biroul

teritorial de inventariere tehnică, condiție ce nu se atestă la caz.

Tot actele cauzei atestă că ulterior, la 23 martie 2006 Primăria orașului

Ialoveni i-a eliberat persoanei fizice Moruz Anastasia ordinul de ocupare a

spațiului locativ pentru încăperea nr. x din bunul imobil situat în or. xxxx, str. xxxx

(vol.I,f.d.11).

Din considerentul că după cum invocă reclamanta SRL Legal Tur, ordinul de

repartiție a spațiului locativ sus-indicat este ilegal și îi încalcă grav dreptul său,

precum și vine în contradicție cu alte prevederi Constituționale și legale aplicabile,

inclusiv cele care stabilesc modul de repartizare a spațiilor locative de către

autoritățile publice, a depus la 06 iulie 2015 în adresa Primăriei Ialoveni și

Consiliului orășenesc Ialoveni cererea prealabilă nr. 3684, solicitând anularea

„ordinului de ocupare a spațiului locativ”, eliberat persoanei fizice Moruz

Anastasia ca fiind ilegal, însă nu a primit răspuns, motiv pentru care a fost depusă

prezenta cerere de chemare în judecată.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului

Ialoveni și Consiliului orășănesc Ialoveni, intervenient accesoriu Moruz Anastasia,

reclamantele SRL ,,Legal Tur” și ÎCS ,,Vest Holding Grup” SRL au solicitat

inclusiv în urma concretizării acțiunii anularea ordinului de ocupare a spațiului

locativ din 23 martie 2006 emis de Primăria or. Ialoveni cu privire la bunul imobil

situat în or. xxxx, str. xxxx, ca fiind ilegal (vol.I,f.d.4-6,149).

Fiind investită cu judecarea cauzei în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii, pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a menționat că SRL

„Legal Tur” nu a deținut niciodată dreptul de proprietate asupra căminului din or.

xxxx, str. xxxx, or, hotărârea judecătorească în temeiul căruia reclamantul și-a

înregistrat dreptul de proprietate la 21 august 2013 a fost anulată de Curtea de Apel

Chișinău la 31 octombrie 2014. Reclamantele nu au combătut aceste afirmații,

dimpotrivă, deși au depus prezenta acțiune în instanța de judecată la 11 august

5

2015 și fiindu-le acordat teren pentru înlăturarea neajunsurilor cu prezentarea

probelor ce ar confirma dreptul de proprietate asupra bunului imobil menționat,

aceștia au prezentat copia unui Extras din Registrul bunurilor imobile eliberat la

22 august 2013 și care a fost valabil doar până la 22 octombrie 2013 (vol.I,f.d.192-

194).

Judecând apelurile declarate de către SRL ,,Legal Tur” și ÎCS ,,Vest Holding

Grup” SRL, instanța de apel le-a respins și a menținut hotărârea prime instanțe,

invocând practic aceleași argumente.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios,

legea materială ce guvernează raportul juridic. De asemenea, în cadrul judecării

cauzei, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat

prin art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea a Drepturilor Omului

(vol.I,f.d.234-239).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare

despre necesitatea respingerii acțiunii justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea

juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 CPC. Instanțele de judecată inferioare

au stabilit corect situația de fapt și de drept în prezenta speță, au dat o apreciere

obiectivă probelor administrate și au emis hotărâri întemeiate și legale care

corespund legislației în vigoare.

În susținerea poziției date, instanța de recurs consideră necesar de a reitera în

prezenta speță prevederile art.195 Cod Civil, care prevăd expres că actul juridic

civil este manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre

nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

În conformitate cu art. 216 alin. (1) Cod civil, actul juridic este nul în

temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

În temeiul art. 217 alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate

fi invocată de orice persoană care are un interes născut și actual.

Conform prevederilor art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care

contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 132 Cod civil (în redacția anului 1964 și care a fost în vigoare la

data încheierii de către SRL ,,Europa ST” a contractului de vînzare-cumpărare a

imobilului cu SA ,,Ialoveni” la 16 noiembrie 1994) dreptul de proprietate (dreptul

de administrare operativă) se naște la dobînditorul de bază de contract al bunurilor

din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva.

Conform prevederilor art. 240 Cod civil (în redacția anului 1964) contractul

de vînzare cumpărare a unei case de locuit trebuie să fie autentificat pe cale

notarială și înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere

tehnică. Nerespectarea prevederilor prezentului articol duce la nulitatea

contractului.

6

Raportând normele legal enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,

Colegiul judiciar apreciază ca justă soluția instanțelor ierarhic inferioare de a

respinge ca fiind neîntemeiată cererea reclamantelor SRL ,,Legal Tur” și ÎCS

,,Vest Holding Grup” SRL privind anularea ordinului de ocupare a spațiului locativ

din 23 martie 2006 emis de Primăria or. Ialoveni cu privire la bunul imobil situat în

or. xxxx, str. xxxx, în situația în care blocul locativ la care pretind reclamantele

cade sub incidența Legii cu privire la privatizare nr.727-XII din 04 iulie 1991,

Legii privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII din 10 martie 1993, Legii

privind programul de stat de privatizare pentru anii 1995-1996, care reglementează

expres că, locuințele din sovhozuri și alte întreprinderi de stat, inclusiv și

reorganizate după intrarea în vigoarea a Legii cu privire la privatizare, se

privatizează în modul stabilit pentru privatizarea fondului de locuințe, condiții ce

nu se atestă la caz, or, contractul de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 1994,

prin care SRL ,,Legal Tur” se declară că este proprietarul acestui imobil contravine

exigenților legale, deoarece la data invocării încălcării dreptului (anul 2005-2006)

reclamanta SRL „Legal Tur” nu a făcut dovada înscrierii în Registrul bunurilor

imobile a drepturilor sale patrimoniale asupra imobilului din str. xxxx, or. xxxx,

corespunzător drepturile revendicate nu pot fi opozabile pârâților.

Aici este de menționat că anterior, la 08 noiembrie 2010 reclamanta a depus

cerere de chemare în judecată către Oficiul Cadastral Teritorial Ialoveni,

intervenient accesoriu Primăria orașului Ialoveni privind anularea înregistrării

dreptului de proprietate municipală și înregistrarea blocului locativ după SRL

„Europa ST”, în motivarea acțiunii vizate indicând, că în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 1994 încheiat cu SA „Ialoveni” deține cu

drept de proprietate privată bunul imobil din str. xxxx, orașul xxxx, constituit din

cămin cu trei etaje, iar prin hotărîrea din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei

Economice de Circumscripție, cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Europa-ST” (actuala SRL ,,Legal Tur”) cu constatarea ca fiind valabil contractul

de vînzare cumpărare din 16 noiembrie 1994 încheiat între SA „Ialoveni” în

calitate de vînzător și SRL „Europa-ST” în calitate de cumpărător, a imobilului -

căminul cu 3 etaje, amplasat pe str. xxxx, or. xxxx și a dreptului cumpărătorului

asupra bunului imobil indicat care reiese din acest contract a fost admisă integral,

însă prin decizia din 31 octombrie 2014, Curtea de Apel Chișinău, examinând

cauza în ordine de revizuire, a admis cererea de revizuire, a casat hotărîrea din 10

octombrie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău, cu

remiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, la Judecătoria Ialoveni. Prin

hotărîrea din 18 iulie 2012 a Judecătoriei Ialoveni, menținută prin decizia din 21

august 2013 a Curții Supreme de Justiție, cererea reclamantei SRL „Europa ST”

(actual SRL ”Legal Tur”) sus – indicată a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată,

prin decizia din 21 august 2013 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat că blocul

locativ, căminul cu 3 etaje, amplasat pe str. xxxx, or. xxxx, nu poate fi înregistrat

după reclamantă, pe motiv că contractul de vînzare cumpărare din 16 noiembrie

1994, dispoziția din 24 martie 1995 și actul de transmitere primire a fondurilor fixe

din 31 martie 1995 nu constituie documente în temeiul cărora poate fi înregistrat

dreptul de proprietate asupra bunului imobil, or, nerespectarea de către reclamantă

7

a prevederilor art. 240 Cod Civil (în redacția 1964) duce la nulitatea acestui

contract.

Conform art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o

hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța

care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Așadar, hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 iulie 2012, devenită irevocabilă,

este obligatorie pentru instanța care judecă cauza și nu este necesară existența

triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesara doar probarea identității

între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, la care instanța

de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece în caz contrar s-ar

ajunge la situația încălcării principiului securității raporturilor juridice, principiu

consacrat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs reține ca întemeiată constatarea

instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că reclamanta SRL ”Legal Tur”

și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului - căminul cu 3 etaje,

amplasat pe str. xxxx, or. xxxx în baza hotărîrii Judecătoriei Economice de

Circumscripție din 10 octombrie 2011 la data de 21 august 2013, dată în care a fost

adoptată decizia Curții Supreme de Justiție din 21 august 2013 și prin care a fost

casată această hotărîre a Judecătoriei Economice de Circumscripție.

Prin urmare, la data emiterii Ordinului de ocupare a spațiului locativ din 23

martie 2006, eliberat persoanei fizice Moruz Anastasia pentru încăperea nr. x din

bunul imobil situat în or. xxxx, str. xxxx, anularea căruia este solicitată de

reclamantă în prezenta cauză civilă, reclamanta nu deținea dreptul de proprietate

înregistrat asupra imobilului enunțat și pe cale de consecință nu poate solicita

anularea acestuia, or, copia unui Extras din Registrul bunurilor imobile eliberat la

22 august 2013 și care a fost valabil doar până la 22 octombrie 2013 anexat la

materialele dosarului nu confirmă dreptul de proprietate asupra bunului imobil în

litigiu, adică la data adoptării ordinului de ocupare a spațiului locativ care este

contestat în prezentul litigiu, SRL ,,Legal Tur” nu a avut dreptul înregistrat asupra

bunului imobil menționat, iar prin adoptarea ordinului de ocupare a spațiului

locativ nu se poate invoca că se încălcă dreptul de proprietate a SRL ,,Legal Tur”.

Colegiul, analizînd materialele la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că dreptul de proprietate a

SRL ,,Legal Tur” asupra construcției asupra imobilului-căminul cu 3 etaje,

amplasat pe str. xxxx, or. xxxx nu a existat și pe cale de consecință se constată că

SRL ,,Legal Tur” nu a avut un interes născut și actual, iar conform art. 217 alin. (1)

Cod civil, acestea sunt criterii determinante, invocarea de către orice persoană a

nulității absolute a actului juridic încheiat.

Argumentele recursului precum că la caz prin adoptarea actelor judecătorești

contestate s-a încalcat dreptul de proprietate al ÎCS ,,Vest Holding Grup” SRL,

care este un cumpărător de bună – credință, drept consființit de către art. 1 din

Primul Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, art. 46 alin. (1) și (2) din Constituția RM, art. 315 alin.

8

(1) din Codul civil, art.316 alin. (1) și (2) din Codul civil care prevăd în esență că

orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni

nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în

condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului international, nu

pot fi reținute, din următoarele considerente.

Într-adevăr, la 28 august 2013, SRL „Legal Tur” în calitate de vînzător și ÎCS

,,Vest Holding Grup” SRL în calitate de cumpărător au încheiat contractul de

vînzare-cumpărare al imobilului nr. 4387, potrivit căruia ÎCS ,,Vest Holding Grup”

SRL a cumpărat, iar SRL „Legal Tur” a vândut bunul imobil-bloc locativ cu trei

etaje, amplasat pe str. xxxx, or. xxxx cu nr. cadastral xxxx, însă această

circumstanță nu poate constitui drept temei pentru admiterea recursului, casarea

actelor judecătorești care se solicită a fi contestate cu emiterea ueni noi hotărâri, de

admitere a acțiunii, or, la data încheierii contractul de vînzare-cumpărare enunțat

între ÎCS ,,Vest Holding Grup” SRL și SRL ,,Legal Tur”, ultima nu avea nici un

drept de proprietate, nici asupra clădirii în întregime și/sau nici asupra unui imobil

din acest bloc la nivel de încăperi.

Prin urmare, contractul dat nu are efecte juridice asupra ordinului de ocupare

a spațiului locativ adoptat la 23 martie 2006 de către Primăria orașului Ialoveni și

nu poate fi pus la baza anulării acestora, deoarece ordinul de ocupare a spațiului

locative a fost adoptată cu mult înaintea încheierii contractului de vînzare

cumpărare din 28 august 2013.

Instanța de recurs consideră că în situația în care ÎCS ,,Vest Holding Grup”

SRL consideră că dreptul său de proprietate pretins a fi obținut în temeiul

contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu SRL ,,Legal Tur” la data de 28

august 2013, a fost încălcat, ÎCS ,,Vest Holding Grup” SRL nu este lipsită de

dreptul de a înainta pretenții corespunzătoare ”vînzătorului” bunul imobil litigios,

de la care pretinde că a primit dreptul de proprietate și anume împotriva SRL

,,Legal Tur”.

Alte argumentele invocate de recurentă în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și

se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanța

de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

Din considentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Legal Tur”.

Se menține decizia din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 aprilie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în cauza

9

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Legal Tur” și Întreprinderea cu Capital Străin ,,Vest Holding Grup”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei orașului Ialoveni și

Consiliului orășănesc Ialoveni, intervenient accesoriu Moruz Anastasia, privind

anularea ordinului de ocupare a spațiului locativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

Dumitru Visternicean

10