2ra-1308/18 — încasarea datoriei, compesarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1308/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecătorul: D. Șușchevici

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: A. Panov, M. Moraru, M. Anton

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mihail Busuioc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldovagaz” împotriva lui Mihail Busuioc cu privire la încasarea datoriei

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Mihail Busuioc,

c o n s t a t ă :

La 28 ianuarie 2016 Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” (în continuare

S.A. „Moldovagaz”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail

Busuioc cu privire la încasarea datoriei în sumă de 56 569,23 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 1 697,08 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 05 noiembrie 2008, a

încheiat cu Mihail Busuioc contractul de furnizare a gazelor naturale

consumatorului casnic cu nr.0200316, conform căruia S.R.L.„Chișinău-Gaz", în

calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze pârâtului gaze naturale la locul de

consum amplasat în mun. XXXXXX, or. XXXXXX, str. XXXXXX.

Reclamantul a menționat că prin Hotărârea nr.513 din 12 martie 2013 a

Agenției Naționale pentru reglementare în Energetică cu privire la modificarea

condițiilor la licența S.A.„Moldovagaz”, activitatea de furnizare a gazelor naturale

la tarife reglementate în mun. Chișinău, din 01 ianuarie 2013, este transmisă, de la

titularul de licență S.R.L.„Chișinău-Gaz", titularului de licență pentru același gen

de activitate - Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz”. Astfel, la 10 aprilie 2013 între

S.R.L.„Chișinău-Gaz” și S.A.„Moldovagaz" a fost încheiat Contractul de cesiune

nr. 55, conform căruia S.A. „Moldovagaz" a primit dreptul la revendicările ce

decurg din obligațiile privind furnizarea gazelor naturale consumatorilor casnici

din mun. Chișinău. În conformitate cu art.566 Cod civil, transmiterea creanțelor

altfel decât prin voința părților, începând cu 01 ianuarie 2013, S.A.„Moldovagaz" a

devenit succesor al drepturilor și obligațiilor contractuale ale S.R.L. „Chișinău-

Gaz" față de consumatorii de gaze naturale din mun. Chișinău.

1

S.A.„Moldovagaz", a precizat că, în calitate de furnizor de gaze naturale, a

livrat la locul de consum susmenționat gaze naturale, conform condițiilor stipulate

în contract, executându-și astfel obligațiile sale integral, cu bună credință.

Totodată, la 24 februarie 2015, în rezultatul verificării efectuate de către operatorul

rețelei de distribuție, la adresa menționată s-a constatat încălcarea clauzelor

contractuale prin conectarea ilicită a instalației de gaze la rețeaua de gaze până la

echipamentul de măsurare, prin intermediul unui ștuț de metal cu ocolirea

echipamentului de măsurare, fără evidența consumului de gaze.

La 26 februarie 2015 a fost adoptată Decizia nr.40 a S.A.„Moldovagaz” privind

încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale. Conform pct.151

din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale nr.415 din

25 mai 2011, în cazul în care se constată încălcarea clauzelor contractuale de către

consumatorul final, care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a

volumului de gaze naturale consumat, furnizorul este în drept să calculeze

consumul de gaze naturale conform sistemului paușal, ținând cont de volumul

facturat și achitat de către consumatorul final pentru perioada recalculării, motiv

din care în temeiul deciziei nr.40. a S.A. „Moldovagaz” s-a decis efectuarea unui

recalcul în baza sistemul paușal pe o perioadă de 12 luni.

Reclamantul a indicat că suma recalculată a constitut 55 166,41 lei, iar datoria

pentru luna februarie 2015 a constituit 1 402,82 lei.

În conformitate cu art. 51 alin.4) lit. c) din Legea cu privire la gazele naturale,

potrivit cărora consumatorul final este obligat să achite consumul de gaze naturale

calculat prin aplicarea sistemului paușal, dacă se constată încălcarea de către

consumator a clauzelor contractuale care a condus la neînregistrarea sau

înregistrarea incompletă a consumului de gaze naturale. Calculul consumului de

gaze naturale în aceste circumstanțe se efectuează în conformitate cu Regulamentul

pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale. Nerespectarea de către consumatori

a obligațiilor contractuale a generat apariția datoriei în sumă totală de 56569,23 lei.

Existența datoriei și cuantumul acesteia se confirmă prin factura de plată și extrasul

din contul personal al consumatorului.

Reclamantul precizează că decizia comisiei, calculul efectuat în temeiul

sistemului paușal și factura de plată nu au fost contestate de către consumatorul

Busuioc Mihail până în prezent. Totodată, în vederea soluționării extrajudiciare a

litigiului, în adresa debitorilor a fost expediată pretenția nr.13/2-1-2488 din

10 iunie 2015, care a fost lăsată fără răspuns și executare.

Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” a solicitat admiterea cererii de chemare în

judecată, aplicarea sechestrului pe bunurile și sumele de bani ale pârâtului, inclusiv

pe cele care se află la alte persoane și încasarea din contul pârâtului datoria în sumă

de 56569,23 lei și taxa de stat în mărime de 1697,08 lei.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost

admisă integral cererea de chemare în judecată., încasată din contul lui Mihail

Busuioc în beneficiul SA „Moldovagaz” suma datoriei în mărime de 56569,23 lei

și taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de

1697,08 lei, iar în total suma de 58266,31 lei.

În susținerea soluției date instanța de fond a concluzionat că solicitările

reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt întemeiate, argumentate și se

2

încadrează în prevederile legii, motiv din care acțiunea urmează a fi admisă

integral.

La 16 mai 2016, Mihail Busuioc a depus cerere de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 aprilie 2016, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost

respinsă cererea lui Mihail Busuioc cu privire la scutirea de la plata taxei de stat,

nu s-a dat curs cererii de apel și i s-a acordat termen de 7 zile din data recepționării

încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor.

La 19 octombrie 2016 Mihail Busuioc a contestat cu recurs încheierea instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 29 septembrie 2016

a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii cu

privire la scutirea de la plata taxei de stat.

Prin decizia din 07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de Mihail Busuioc și menținută încheierea din 29 septembrie2016

a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit

apelul declarat de Mihail Busuioc.

La 05 iulie 2017 Mihail Busuioc a contestat cu recurs încheierea instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 29 iunie 2017 a Curții

de Apel Chișinău, ca fiind ilegală și neîntemeiată cu remiterea cauzei la Curtea de

Apel la etapa punerii pe rol a apelului în alt complet de judecată.

Prin decizia din 08 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Mihail Busuioc, casată încheierea din 29 iunie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru judecarea

apelului.

Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Mihail Busuioc și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 18 aprilie 2016.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 27 aprilie 2018 Mihail Busuioc

a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea cererii de recurs, scutirea de la plata

taxei de stat, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018 și a

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 aprilie 2016 cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, sau remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată (f.d. 196-199).

În motivarea recursului recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare

au examinat cauza superficial, dând o apreciere arbitrară probelor din dosar, motiv

din care consideră hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel ilegale și

neîntemeiate.

La 13 iunie 2018 SA „Moldovagaz” a depus referință asupra cererii de recurs

în care a indicat că argumentele recurentului sunt nefundate și a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

01 martie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

3

12 aprilie 2018, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Mihail Busuioc, la 27 aprilie 2018,

se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mihail Busuioc în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în

mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

4

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Busuioc este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Mihail Busuioc ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de Mihail Busuioc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

5