2ra-1619/22 — încasarea datoriei și cheltuielile de judecată

2ra-1619/22 — încasarea datoriei și cheltuielile de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1619/22

(2-19094365-01-2ra-10112022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O. Dvornic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de recurenta Aliona Rojco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldovagaz” împotriva Alionei și lui Veaceslav Rojco cu privire la

încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse cererile de apel depuse de Aliona și Veaceslav Rojco și a fost

menținută hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 25 aprilie 2019, S.A. „Moldovagaz” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Alionei și lui Veaceslav Rojco cu privire la încasarea datoriei

și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 11 noiembrie 2002 între

S.R.L. „Chișinău-Gaz” și Veaceslav Rojco a fost încheiat contractul de furnizare a

gazelor naturale consumatorului casnic nr. 9034 conform căruia S.R.L. „Chișinău-

Gaz” în calitate de furnizor s-a obligat să furnizeze consumatorilor - gaze naturale

la locul de consum amplasat în mun. XXXXX, str. XXXXX.

A menționat reclamantul că, prin hotărârea Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică nr. 513 din 12 martie 2013 cu privire la modificarea

condițiilor la licența S.A. „Moldovagaz”, activitatea de furnizare a gazelor naturale

la tarife reglementate în mun. Chișinău din 01 ianuarie 2013 a fost transmisă de la

titularul de licență S.R.L. „Chișinău-Gaz” titularului de licență pentru același gen

de activitate S.A. „Moldovagaz”.

A notat reclamantul că, potrivit datelor din registrul bunurilor imobile,

proprietari al bunului imobil situat în mun. XXXXX, str. XXXXX, în perioada

formării datoriei au fost Aliona Rojco și Veaceslav Rojco.

A precizat reclamantul că, în perioada februarie 2018 - martie 2019, S.A.

„Moldovagaz” a livrat pârâților gaze naturale la locul de consum, fapt confirmat

prin extrasul din contul personal în sumă totală de 13 572 lei și 35 de bani.

A punctat reclamantul că, nerespectarea de către consumator a obligațiilor

1

sale de plată a generat apariția în sarcina sa a unei datorii în sumă de 13 572 lei și

35 de bani, astfel, a subliniat reclamantul că, în vederea soluționării extrajudiciare

a litigiului, în adresa consumatorilor a fost expediată pretenția de încasare a datoriei

nr. 05/2-556 din 28 februarie 2019, însă pretenția a fost lăsată fără răspuns și

executare.

A mai învederat reclamantul că, existența datoriei și cuantumul acesteia se

confirmă prin factura de plată și extrasul din contul personal al consumatorului.

A solicitat reclamantul S.A. „Moldovagaz” încasarea în mod solidar de la

Aliona Rojco și Veaceslav Rojco în beneficiul S.A. „Moldovagaz” a datoriei în

mărime de 13 572 lei și 35 de bani, precum și compensarea cheltuielilor de judecată

ce se compun din taxa de stat în mărime de 407 lei și 17 bani.

Prin hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă.

S-a încasat în mod solidar de la Aliona Rojco și Veaceslav Rojco în

beneficiul S.A. „Moldovagaz” datoria pentru furnizarea gazelor naturale acumulată

în perioada februarie 2018 - martie 2019 în mărime de 13 572 lei și 35 de bani și

cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 407 lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 30 iunie 2021, apelanta/pârâtă

Aliona Rojco a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 09 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea parțială

a hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasat din

contul Alionei Rojco 1/3 din suma de 13 979 lei și 25 de bani.

La data de 09 iulie 2021, reprezentantul apelantului/pârât Veaceslav Rojco,

avocatul Larisa Voloșina la fel a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 09

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii instanței de fond în partea în care s-a dispus încasarea solidară a

sumei de la Veaceslav Rojco și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

intimatului S.A. „Moldovagaz” împotriva lui Veaceslav Rojco să fie respinsă.

Prin decizia din 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel depuse de Aliona și Veaceslav Rojco și a fost menținută hotărârea

din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat

apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

Analizând argumentele invocate în cererea de apel, în raport cu probele

anexate la dosar și prevederile legii, ce guvernează raportul litigios, instanța de apel

a conchis că, cererile de apel urmează a fi respinse, cu menținerea hotărârii

contestate, din următoarele considerente.

La caz, instanța de apel a relevat că, instanța de fond, întemeiat a admis

acțiunea reclamantului S.A. „Moldovagaz”, constatând că, S.A. „Moldovagaz” și-

a executat obligațiile sale integral, cu bună-credință, furnizând debitorilor

volumele de gaze la locul de consum indicat în contract și anume la imobilul

2

amplasat în mun. XXXXX, str. XXXXX, iar nerespectarea de către consumator a

obligațiilor sale de plată a generat apariția unei datorii în sumă de 13 572 lei și 35

de bani, astfel, prima instanță, reieșind din faptul că, la materialele cauzei nu este

anexată dovada achitării integrale a datoriei în sumă totală de 13 572 lei și 35 de

bani pentru gazele naturale furnizate pentru perioada februarie 2018 – martie 2019,

just a dispus admiterea cerinței S.A. „Moldovagaz” cu privire la încasarea datoriei

pentru gazele naturale în mod solidar de la Aliona Rojco și Veaceslav Rojco, or,

consumatorii, necătând la faptul recepționării lunare a facturilor pentru gazele

naturale, nu le-au contestat precum și nu au efectuat plăți în vederea stingerii

obligației.

Totodată, Colegiul a învederat că, odată ce instanța de fond a statuat despre

temeinicia cerinței reclamantului privind încasarea datoriei pentru consumul de

gaze naturale, corect a fost admisă și cerința privind compensarea cheltuielilor de

judecată cu titlu de taxă de stat, pretenție accesorie.

Colegiul nu poate admite alegațiile apelantului/pârât Veaceslav Rojco

precum că, instanța de fond greșit l-a atras pe Veaceslav Rojco la răspundere

solidară, dat fiind faptul că, potrivit extrasului din registrul bunurilor imobile

Veaceslav Rojco din data de 09 iunie 2014 nu mai este proprietarul bunului imobil

amplasat pe adresa str. XXXXX, mun. XXXXX, respectiv din data indicată,

proprietar este Aliona Rojco, anume ea ducând răspundere față de furnizorul

serviciilor, or, instanța de apel a învederat că, chiar dacă la data de 18 decembrie

2013 între Veaceslav Rojco și Aliona Rojco a fost semnat contractul cu privire la

determinarea cotelor părți în proprietatea comună în devălmășie cu donația cotei

părți din imobil, autentificat la notarul Maria Mardari, potrivit căruia Veaceslav

Rojco în calitate de coproprietar și donator a donat soției Aliona Rojco, 3/8 cotă

parte din imobilul situat în mun. XXXXX, str. XXXXX, totuși, potrivit pct. 4 al

contractului cu privire la determinarea cotelor părți în proprietatea comună în

devălmășie cu donația cotei părți din imobil din 18 decembrie 2013, coproprietarul

și donatorul Veaceslav Rojco, și-a instituit dreptul său de abitație viageră în toată

cota parte ce îi aparține din bunul imobil sus-menționat, respectiv, solicitarea

apelantului/pârât Veaceslav Rojco privind casarea hotărârii din 09 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea în care s-a dispus încasarea solidară

a sumei în mărime de 13 572 lei și 35 de bani de la Veaceslav Rojco și a emite o

nouă hotărâre în această parte, prin care acțiunea intimatului S.A. „Moldovagaz”

împotriva lui Veaceslav Rojco să fie respinsă, este una neîntemeiată și necesar a fi

respinsă.

La fel, instanța de apel a indicat asupra netemeiniciei cererii de apel

declarată de apelanta/pârâtă Aliona Rojco, care, prin cererea de apel declarată a

solicitat casarea parțială a hotărârii din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea din

contul Alionei Rojco a 1/3 din suma de 13 979 lei și 25 de bani, ce constituie suma

de 4659 lei și 75 de bani, cu titlul de datorie în beneficiul S.A. „Moldovagaz” și

încasarea din contul lui Veaceslav Rojco a 2/3 din suma de 13 979 lei și 25 de bani,

ce constituie suma de 9319 lei și 50 de bani, cu titlul de datorie în beneficiul S.A.

„Moldovagaz”, or, alegațiile apelantei/pârâte Aliona Rojco precum că Veaceslav

3

Rojco deține drept de abitație asupra suprafeței de 3/8 din bunul imobil, motiv

pentru care, valoarea cheltuielilor sale este mult mai mare decât valoarea

determinată de prima instanță, or, ea ocupă doar o încăpere din toată casa, pe când

Veaceslav Rojco ocupă întreg etajul 2 și se folosește de toate încăperile de la etajul

1, în afară de cea pe care o ocupă ea, astfel Veaceslav Rojco ocupă mai mult spațiu

și respectiv a beneficiat într-o măsură mai mare de serviciile furnizate de către S.A.

„Moldovagaz” - sunt neprobate și declarative, actul de constatare nr. 056a4/2019

din 25 martie 2019 prezentat de apelanta/pârâtă Aliona Rojco nu reflectă modul de

folosire de către pârâții/apelanți Veaceslav Rojco și Aliona Rojco a bunului imobil

situat în mun. XXXXX, str. XXXXX, iar alte probe în susținerea argumentelor

sale, apelanta/pârâtă nu a prezentat.

Astfel, Colegiul a menționat că, reținând culpa procesuală a

pârâților/apelanți Veaceslav Rojco și Aliona Rojco de a proba cele invocate în

cererile de apel declarate, contrar prevederilor art. 118 alin. (1) - (3) Cod de

procedură civilă, cererile de apel înaintate sunt neîntemeiate și pasibile de a fi

respinse.

Instanța de apel în mod distinct a învederat că, apelanta/pârâtă Aliona Rojco

și reprezentantul apelantului/pârât Veaceslav Rojco, avocatul Larisa Voloșina,

utilizând calea de atac - apelul, în detrimentul art. 372 Cod de procedură civilă, nu

au prezentat probe, pe care nu au avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond,

nu au indicat care anume circumstanțe urmau a fi stabilite și nu au fost stabilite de

către instanța de fond, precum și nu au indicat din care considerente hotărârea

contestată este ilegală, astfel, în esență, Colegiul instanței de apel a reținut că,

alegațiile din cererile de apel sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, or, asupra

tuturor argumentelor expuse în cererile de apel, instanța de fond s-a expus în

motivarea hotărârii contestate, alte circumstanțe care ar indica asupra netemeiniciei

hotărârii primei instanțe, de către apelanți nefiind prezentate și invocate.

Din aceste considerente, Colegiul a concluzionat că, instanța de apel corect

a ajuns la concluzia de a respinge cererile de apel depuse de Aliona și Veaceslav

Rojco și a menține hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

La 25 octombrie 2022, recurenta Aliona Rojco, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

parțială a hotărârii din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a

deciziei din 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu respingerea cererii de

chemare în judecată depusă de S.A. „Moldovagaz” și emiterea unei hotărâri noi

privind dispunerea încasării din contul Alionei Rojco a 1/3 din suma de 13 979 lei

și 25 de bani, ce constituie suma de 4659 lei și 75 de bani, cu titlu de datorie în

beneficiul S.A. „Moldovagaz”; încasării din contul lui Veaceslav Rojco a 2/3 din

suma de 13 979 lei și 25 de bani, ce constituie suma de 9319 lei și 50 de bani, cu

titlu de datorie în beneficiul S.A. „Moldovagaz”; încasării din contul lui Veaceslav

Rojco a taxelor și spezelor procedurii de executare în sumă de 3272 lei și 65 de

bani, în beneficiul executorului judecătoresc.

În motivarea recursului depus, recurenta Aliona Rojco, a indicat că instanța

de apel și prima instanță la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat

4

eronat normele de drept procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei

soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care

au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,

cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar

fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 11 noiembrie

2022 (f.d. 45, vol. II), instanța de recurs a comunicat intimaților recursul depus,

informând despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 28 noiembrie 2022, reprezentantul intimatului S.A.

„Moldovagaz”, Lilia Pavalache a solicitat respingerea recursului depus de

recurenta Aliona Rojco, ca fiind inadmisibil.

Prin referința depusă la 16 decembrie 2022, intimatul Veaceslav Rojco a

solicitat respingerea recursului depus de recurenta Aliona Rojco, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 06 aprilie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 25 octombrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal și poștei

electronice a copiei deciziei integrale participanților la proces la 07 iunie 2022,

conform scrisorii de însoțire (f.d. 186), însă dovada că aceasta a fost recepționată

de către Aliona Rojco (la data de - 07 iunie 2022), la materialele cauzei lipsește.

Totodată, la materialele dosarului (f.d. 193, vol. I) se regăsește cererea depusă

la data de 01 septembrie 2022 de către Aliona Rojco privind solicitarea eliberării

deciziei din 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu mențiunea că, Aliona

Rojco a primit copia deciziei menționate la data de – 09 septembrie 2022.

Astfel, în atare circumstanțe, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de recurenta Aliona Rojco,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

5

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea de recurs declarată de recurenta Aliona

Rojco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de instanța de apel și prima instanță, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibilă cererea de recurs declarată de recurenta Aliona

Rojco.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

6

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de recurenta Aliona Rojco,

împotriva deciziei din 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7