2ra-1334/18 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1334/18

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei) C. Chepte

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, N. Chircu, S. Procopciuc

ÎNCHEIERE

4 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Marcrispet” reprezentată de avocatul Lilian Osoian,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Marcrispet” împotriva lui Oleg Zîneac cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul Societății cu Răspundere Limitată „Marcrispet”, s-a admis apelul lui

Oleg Zîneac, s-a casat hotărârea din 19 septembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul

Sîngerei și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea s-a respins,

c o n s t a t ă :

La 30 martie 2017 SRL „Marcrispet” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Oleg Zîneac, prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 144

490,23 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 27 octombrie 2016 între Oleg Zineac și

Steluța Baxan a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a părții sociale a

SRL „Marcrispet”, care a fost autentificat notarial și înregistrat cu nr. 18021.

Baxan Steluța a devenit noul proprietar al SRL „Marcrispet”, ceea ce se

confirmă prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 353054 din

16 februarie 2017.

Pentru cumpărarea magazinului, lui Oleg Zineac i-a fost transmisă suma de

8 500 euro din cei 10 000 euro la care au convenit, fapt ce se confirmă prin recipisa

din 30 decembrie 2016.

La primirea sumei, Oleg Zineac s-a obligat să achite datoriile magazinului cu

furnizorii timp de 5 zile lucrătoare.

Astfel, societatea reclamantă a invocat că pârâtul nu-și onorează obligațiile și

nu stinge datoriile magazinului în sumă totală de 144 490,23 de lei, dintre care:

servicii Unite - 1058 de lei, Trezoreria de Stat - 5 700 lei, Auto-salubritate - 814,59

de lei, servicii Orange - 616,34 de lei, Moldova-gaz - 1 895,90 de lei, Regia

1

transport electric - 38 182,75 de lei, IFS - 1 826,53 de lei, alți furnizori - 84 396,12

lei.

A remarcat că SRL „Marcrispet” a stins parțial datorii în sumă de 38 789,33

de lei.

Prin hotărîrea din 19 septembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,

acțiunea s-a admis parțial.

S-a încasat de la Oleg Zineac în beneficiul SRL „Marcrispet” suma totală de

134 490,23 de lei, care se compune din: datoria față de furnizori în mărime totală

de 84396,12 lei, datoria pentru închirierea spațiului față de ÎM „Regia Transport

Electric Chișinău” - 38182,75 de lei, datoria față de Inspectoratul Fiscal de Stat -

1 826,53 de lei, datoria pentru consumul gazelor naturale față de SA „Moldova-

gaz” - 1 895,90 de lei, datoria față de Trezoreria de Stat - 5 700 lei, datoria pentru

servicii de salubrizare - 814,59 de lei, precum și datoria pentru serviciile de

telefonie mobilă „Unite” și „Orange” în sumă totală de 1 674,34 de lei.

S-a încasat de la Oleg Zineac în beneficiul SRL „Mracrispet” suma de

7334,80 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, care se compun din: 4334,80 de lei

taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii și 3 000 lei cheltuieli de asistență juridică.

S-a respins acțiunea depusă de SRL „Marcrispet” în parte compensării

cheltuielilor de transport în sumă de 200 lei ca nefondată.

La 29 septembrie 2017 SRL „Marcrispet a declarat apel împotriva hotărîrii

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 19 septembrie 2017, solicitând modificarea

hotărârii prin admiterea integrală a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată

în mod deplin.

Ulterior, la 2 octombrie 2017, Oleg Zîneac a declarat apel, solicitând casarea

integrală a hotărârii Judecătoriei Bălți sediul, Sîngerei din 19 septembrie 2017, cu

respingerea acțiunii sau transmiterea cauzei la rejudecare.

Prin decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de SRL „Marcrispet”.

S-a admis apelul declarat de Oleg Zîneac.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 19 septembrie 2017

și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea s-a respins.

În susținerea soluției, instanța de apel a reținut că recipisa semnată de pârât la

30 decembrie 2016, invocată de reclamant drept temei al prezentei acțiuni, nu

confirmă temeinicia pretențiilor, or, conform acesteia Oleg Zineac s-a obligat față

de Nicolae Baxan să restituie datorii, dar nu față de SRL „Macrispet”.

Astfel, Colegiul a considerat eronată concluzia instanței de fond privind

admiterea acțiunii, deoarece nu se denotă că în temeiul recipisei pârâtul și-ar fi

asumat anumite obligații față de societatea reclamantă.

La 8 mai 2018, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 192), SRL „Marcrispet”,

reprezentată de avocatul Lilian Osoian, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând dispunerea efectuării unei expertize contabile,

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2018,

modificarea hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 19 septembrie 2017,

prin admiterea integrală a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este ilegală,

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Totodată, s-a indicat că instanța de apel a interpretat eronat circumstanțele

cauzei și a aplicat eronat legea.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că decizia integrală a instanței de apel a fost

recepționată de SRL „Marcrispet” la 22 martie 2018 (f.d. 132). Din acest

considerent, recursul din 8 mai 2018, se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Marcrispet”, reprezentată de avocatul Lilian Osoian, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Marcrispet” reprezentată de avocatul Lilian Osoian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

4