2ra-1185/18 — încasarea datoriei

2ra-1185/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1185/18

Instanța de fond: Judecătoria Bălți (sediul Central)

Judecător: Natalia Costaș

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S.Procopciuc, E.Grumeza, A.Garbuz

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

Având în componență sa:

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Nicolae Craiu și Dumitru Visternicean

soluționând chestiunea privind posibilitatea corectării din oficiu a greșelii

materiale evidente constatate în cuprinsul dispozitivului și a deciziei Curții de

Apel Bălți emisă în ordine de apel, ce constituie obiectul recursului, referitoare

la anul pronunțării deciziei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă Organizația de Microfinanțare ,,Moldcredit” împotriva lui Gavriliuc

Victor și Lungu Larisa privind încasarea datoriei,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2017, reclamanta Întreprinderea Mixtă Organizația de

Microfinanțare ,,Moldcredit” (în continuare ÎM OM ,,Moldcredit”) s-a adresat

cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Gavriliuc Victor și Lungu

Larisa, solicitând încasarea în mod solidar din contul lui Gavriliuc Victor și

Lungu Larisa în beneficiul său a datoriei rezultate din contractul de împrumut

nr. 289 din 10 martie 2014 în suma de 40136,60 lei, fiind formată din: suma

împrumutului nerestituit în sumă de 24 288,84 lei, dobânzii neachitate în sumă

de 231,84 lei și a dobânzii suplimentare în sumă de 15 615,92 lei, precum și a

taxei de stat achitate la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1

204,10 lei, iar în total suma de 41 340,70 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 15 august 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de către ÎM OM ,,Moldcredit” a fost

admisă integral, după cum urmează. S-a dispus încasarea în mod solidar din

contul lui Gavriliuc Victor și Lungu Larisa în beneficiul ÎM OM ,,Moldcredit” a

datoriei rezultate din contractul de împrumut nr. 289 din 10 martie 2014 în suma

de 40136,60 lei și a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat achitată la

1

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1 204,10 lei, iar în total

suma de 41 340,70 lei (f.d.70).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2017, a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Gavriliuc Victor și Lungu Larisa și menținută

hotărîrea Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 15 august 2017.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 20 aprilie 2018,

Lungu Larisa prin intermediul reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea

de chemare în judecată depusă de către ÎM OM ,,Moldcredit” să fie respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Studiind materialele cauzei, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a depistat că atât în

dispozitivul cât și în decizia Curții de Apel Bălți ce constituie obiectul

prezentului recurs a fost comisă o greșeală mecanică referitor la anul pronunțării

deciziei, fiind indicat greșit ,,16 ianuarie 2017” în loc de ,,16 ianuarie 2018” din

care considerente, Completul Colegiului judiciar ajunge la concluzia de a emite

o încheiere de corectare a greșelii depistate atât în dispozitivul deciziei cât și în

decizia instanței de apel.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 249 alin. (21) CPC (în redacția Legii pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 17 din 05 aprilie 2018, în

vigoare din 01 iunie 2018, publicată în M.O. la 04 mai 2018 Nr. 142-148 art.

Nr. 277), în cazul în care cererea privind corectarea greșelilor sau a omisiunilor

din hotărîre se depune în cadrul examinării cauzei în instanța de apel sau de

recurs, aceasta se soluționează de către instanța respectivă.

Cu referire la norma legală enunțată, Completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că atât

dispozitivul deciziei cât și nemijlocit decizia instanței de apel ce constituie

obiectul recursului au fost datate cu 16 ianuarie 2017 (f.d.164-165).

În procedura de filtru, completul judiciar a reținut că conform atât a

înregistrării audio a ședinței de judecată a Curții de Apel Bălți, cât și nemijlocit

a procesului – verbal al ședinței de judecată se confirmă faptul că ședința de

judecată când s-a pronunțat dispozitivul deciziei pe marginea litigiului respectiv

s-a desfășurat la 16 ianuarie 2018.

Prin urmare, Completul consideră că datarea dispozitivului deciziei cu 16

ianuarie 2017 este o greșeală tehnică. În astfel de circumstanțe, Completul

relevă că la caz prevalează conținutul înregistrărilor audio, motiv pentru care

Completul Colegiului judiciar ajunge la concluzia de a emite o încheiere prin

care să înlăture greșeala ce se conține în dispozitivul și decizia Curții de Apel

Bălți.

Ținând cont de faptul, că o astfel de greșeală poate fi corectată de instanța

care examinează cauza, la caz – instanța de recurs, la solicitare sau din oficiu și

conducându-se de prevederile art. 249 alin. (21) CPC, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

2

d i s p u n e :

Se corectează greșeala materială evidentă constatată în cuprinsul

dispozitivului și a deciziei Curții de Apel Bălți emisă în ordine de apel, ce

constituie obiectul recursului în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea Mixtă Organizația de Microfinanțare ,,Moldcredit”

împotriva lui Gavriliuc Victor și Lungu Larisa privind încasarea datoriei, prin

înlocuirea anului pronunțării deciziei ,,16 ianuarie 2017” cu anul pronunțării

corect a deciziei ,,16 ianuarie 2018”.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

3

dosarul nr. 2ra-1185/18

Instanța de fond: Judecătoria Bălți (sediul Central)

Judecător: Natalia Costaș

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S.Procopciuc, E.Grumeza, A.Garbuz

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

Având în componență sa:

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Nicolae Craiu și Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lungu Larisa prin

intermediul reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă Organizația de Microfinanțare ,,Moldcredit” împotriva lui Gavriliuc

Victor și Lungu Larisa privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2017, reclamanta Întreprinderea Mixtă Organizația de

Microfinanțare ,,Moldcredit” (în continuare ÎM OM ,,Moldcredit”) s-a adresat

cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Gavriliuc Victor și Lungu

Larisa privind încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată ÎM OM ,,Moldcredit” a indicat

că la 10 martie 2014 a încheiat cu Gavriliuc Victor contractul de împrumut nr.

289 în urma căruia i-a acordat ultimului un credit în sumă de 165 000 lei, pe un

termen de 36 luni, cu termenul final de rambursare la data de 10 martie 2017.

Întru asigurarea rambursării în termen a creditului acordat, la aceeași dată –

10 martie 2014 între ÎM OM ,,Moldcredit” și Lungu Larisa a fost încheiat

contractul de fidejusiune nr. 448, conform căruia ultima s-a obligat să

ramburseze primei creditul în conformitate cu graficul stabilit, în cazul în care

pârâtul Gavriliuc Victor nu va executa corespunzător obligațiile asumate

conform contractului de împrumut sus-indicat.

Totodată, a mai indicat reclamanta că suplimentar în scopul garantării

obligațiilor asumate, la 13 martie 2014 a încheiat cu pârâtul Gavriliuc Victor

contractul de ipotecă nr. 1291, autentificat de către notarul public Chiriliuc Iurii,

prin care ultimul a grevat cu ipotecă în favoarea reclamantei bunul imobil

4

(apartament), cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 36 m.p., situat în mun.

xxxx, str. xxxx, ap. x.

A mai indicat reclamanta că pârâții nu-și onorează obligațiunile

contractuale privind rambursarea împrumutului primit și achitarea dobînzii

calculate pentru utilizarea lui, încălcînd astfel prevederile contractuale și

legislației în vigoare privind executarea obligațiilor.

Conform calcului reclamantei, la 17 ianuarie 2017 datoria restantă

neachitată de către Gavriliuc Victor calculată în baza contractului de împrumut

nr. 289 din 10 martie 2014 a constituit suma de 40136,60 lei, fiind formată din:

suma împrumutului nerestituit în sumă de 24288,84 lei, dobânzii neachitate în

sumă de 231,84 lei și a dobânzii suplimentare în sumă de 15615,92 lei.

Totodată, multiplele solicitări adresate pârâților de a restitui în mod

extrajudiciar sumele menționate nu s-au soldat cu succes, motiv pentru care a

fost depusă prezenta cerere de chemare în judecată.

Solicită reclamanta ÎM OM ,,Moldcredit” încasarea în mod solidar din

contul lui Gavriliuc Victor și Lungu Larisa în beneficiul său a datoriei rezultate

din contractul de împrumut nr. 289 din 10 martie 2014 în suma de 40136,60 lei,

fiind formată din: suma împrumutului nerestituit în sumă de 24 288,84 lei,

dobânzii neachitate în sumă de 231,84 lei și a dobânzii suplimentare în sumă de

15 615,92 lei, precum și a taxei de stat achitate la depunerea cererii de chemare

în judecată în sumă de 1 204,10 lei, iar în total suma de 41 340,70 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 15 august 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de către ÎM OM ,,Moldcredit” a fost

admisă integral, după cum urmează. S-a dispus încasarea în mod solidar din

contul lui Gavriliuc Victor și Lungu Larisa în beneficiul ÎM OM ,,Moldcredit” a

datoriei rezultate din contractul de împrumut nr. 289 din 10 martie 2014 în suma

de 40136,60 lei și a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1 204,10 lei, iar în total

suma de 41 340,70 lei (f.d.70).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că la dosar nu există probe

pertinente și concludente care ar dovedi faptul că, pârâții Gavriliuc Victor și

Lungu Larisa și-ar fi onorat pe deplin obligațiile contractuale față de reclamanta

ÎM OM ,,Moldcredit” și că, i-ar fi achitat acesteia restanța datoriei conform

contractului de împrumut bănesc anexat la dosar în sumă de 24 288,84 lei.

Totodată, instanța de fond a relevat că în speță deoarece pârâții nu au

restituit împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract, încasarea

dobânzii de întîrziere poate avea loc, motiv ce a impus să se ajungă la concluzia

dispunerii încasării în mod solidar din contul pârâților Gavriliuc Victor și Lungu

Larisa în beneficiul reclamantei ÎM OM ,,Moldcredit” a dobânzii neachitate în

sumă de 231,84 lei și a dobânzii suplimentare în sumă de 15 615,92 lei.

În concluzie, prima instanță a concluzionat că din materialele cauzei se

constată cu certitudine că, pe parcursul judecării cauzei respective în instanța de

fond, reclamanta ÎM OM ,,Moldcredit” a suportat cheltuieli de judecată în sumă

de 1204,10 lei – cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii, ceea ce se

confirmă prin ordinul de încasare a numerarului anexat la dosar, sumă ce prin

prisma art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, care statuează expres că,

5

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la

cerere, părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată, urmează a fi

încasată în mod solidar din contul pârâților Gavriliuc Victor și Lungu Larisa în

beneficiul reclamantei, iar în total la caz urmează a fi încasat în mod solidar din

contul pârâților în beneficiul reclamantei suma de 41340,70 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 04 septembrie 2017 și,

respectiv la 20 noiembrie 2017, Gavriliuc Victor și Lungu Larisa au declarat

apel nemotivat și apel motivat împotriva aceleași hotărâri, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri, prin care

cererea de chemare în judecată depusă de către ÎM OM ,,Moldcredit” să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.78-79,92-98).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018, a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Gavriliuc Victor și Lungu Larisa și menținută

hotărîrea Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 15 august 2017.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios,

legea materială ce guvernează raportul juridic. De asemenea, în cadrul judecării

cauzei, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și

asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea a Drepturilor

Omului.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că concluzia primei

instanțe despre necesitatea admiterii cererii de chemare în judecată este justă, ea

avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare,

cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130

CPC.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 20 aprilie 2018,

Lungu Larisa prin intermediul reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea

de chemare în judecată depusă de către ÎM OM ,,Moldcredit” să fie respinsă ca

fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanțele de

judecată inferioare au interpretat eronat normele de drept material, nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei.

La fel s-a indicat că, la caz, actele judecătorești sunt ilegale și neîntemeiate

și care urmează a fi casate, deoarece în speță greșit pricina a fost examinată în

absența recurenților Gavriliuc Victor și Lungu Larisa și a reprezentantului

acestora care nu s-au prezentat în ședința de judecată din motive ce nu le pot fi

imputate și anume, pentru că nu au fost legal citați despre data, ora și locul

ședințelor de judecată.

În atare împrejurări, instanța de fond nu a asigurat respectarea principiului

disponibilității în drepturi a părților la proces. Or, recurenții – reclamanți au fost

6

privați de posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția procesuală

în cadrul procesului de judecată.

În susținerea opiniei enunțate, se reiterează și prevederile art. 6 CEDO,

care stipulează că, orice persoană are dreptul la judecarea pricinii ”în mod

echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie și egalitatea

armelor ale părților litigante. Respectarea principiului egalității armelor

presupune că fiecare parte trebuie să obțină o posibilitate rezonabilă de a-și

prezenta cauza într-o situație egală în raport cu adversarul său, astfel încît între

părți să se mențină un echilibru corect. Aceste principii includ și dreptul părții

de a fi reprezentată în proces de către o persoană calificată în domeniul

dreptului, cu atît mai mult că legislația procesuală națională declară acest drept.

La caz, aceste rigori ale legislației lipsesc, fapt ce impune admiterea

recursului, cu casarea deciziei și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri sub aspectele sus – menționate.

Plus la aceasta, instanțele de judecată inferioare au ignorat faptul că pe

durata examinării cauzei, după depunerea cererii de chemare în judecată,

debitorii au achitat integral suma împrumutului acordat.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere a acțiunii (f.d.192-198).

La 17 mai 2018 în adresa intimatei ÎM OM ,,Moldcredit” a fost expediată

copia recursului declarat de Lungu Larisa prin intermediul reprezentantului,

avocatul Botnari Valeriu cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referinței

(f.d.202), iar la 18 iunie 2018 ÎM OM ,,Moldcredit” a depus referință, solicitând

respingerea recursului declarat de către Lungu Larisa ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul

că, decizia recurată a fost pronunțată la 16 ianuarie 2018 (f.d.164) și

recepționată de către reprezentantul recurentei Lungu Larisa, avocatul Botnari

Valeriu la 23 februarie 2018 (f.d.173), iar recursul a fost depus la 20 aprilie

2018 (f.d.192).

Examinând temeiurile recursului declarat de către Lungu Larisa prin

intermediul reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu, în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

7

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Lungu Larisa prin

intermediul reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Lungu Larisa prin

intermediul reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă

se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de

procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

8

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Instanța de recurs mai reține că CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că,

dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit

admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare, depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective. Trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Lungu Larisa prin intermediul

reprezentantului, avocatul Botnari Valeriu.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Lungu Larisa prin intermediul reprezentantului,

avocatul Botnari Valeriu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

9