2ra-979/18 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-979/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: A. Garbuz dosarul nr. 2ra-979/18
instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, Eu. Bejenaru
Î N C H E I E R E
06 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Mariana Pitic, Victor Burduh
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
reprezentantul asociației de economii și împrumut „Prut-Varatic”, avocatul Elic
Dlujanschi împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
întreprinderea mixtă organizația de microfinanțare „Microinvest” societate cu
răspundere limitată împotriva asociației de economii și împrumut „Prut-Varatic”,
Rodica Cecan, Elena Șalari, Gheorghi Țaruș, Ala Fatnic și Dina Brînza cu privire la
încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, și
cererea reconvențională înaintată de asociația de economii și împrumut „Prut-
Varatic” împotriva întreprinderii mixte organizația de microfinanțare „Microinvest”
societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității contractului de
împrumut și compensarea cheltuielilor de judecată,
c o n s t a t ă:
La 14 mai 2014, întreprinderea mixtă organizația de microfinanțare
„Microinvest” societate cu răspundere limitată (denumirea prescurtată ÎM OMF
„Microinvest” SRL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva asociației de
economii și împrumut „Prut-Varatic” (denumirea prescurtată AEÎ „Prut-Varatic”),
Rodica Cecan, Elena Șalari, Gheorghi Țaruș, Ala Fatnic și Dina Brînza cu privire la
încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 2-4).
În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la 27 decembrie
2009, a încheiat cu AEÎ „Prut-Varatic” contractul de împrumut cu destinație specială
cu dobândă nr. BLAC-A-26.09, în baza căruia a acordat ultimei un împrumut bănesc
în sumă de 3 603 540, 49 de lei cu o dobândă de 21% anual, cu scadența la 20
decembrie 2016.
De asemenea, la 27 decembrie 2009, a încheiat cu Rodica Cecan, Elena Șalari,
Gheorghi Țaruș, Ala Fatnic și Dina Brînza contractul de fidejusiune nr. BLAC/F-A-
26.09.
Ulterior, la 18 mai2010, a încheiat cu AEÎ „Prut-Varatic” acordul adițional
nr.BLAC-A-01.10AA la contractul de împrumut cu dobândă nr. BLAC-A-26.09.
1
Reclamanta relevă că AEÎ „Prut-Varatic” a înregistrat în repetate rânduri datorii
la tranșele împrumutului și dobânda aferentă, fapt despre care pârâții au fost
înștiințați atât telefonic, cât și prin scrisori de avertizare și reclamații, care însă au fost
ignorate de către aceștia.
ÎM OMF „Microinvest” SRL solicită încasarea în mod solidar din contul
pârâților AEÎ „Prut-Varatic”, Rodica Cecan, Elena Șalari, Gheorghi Țaruș, Ala Fatnic
și Dina Brînza a datoriei în sumă de 2 594 386,10 lei, constituită din 2 446 938,04 lei
cu titlu de împrumut, 137 383,13 lei dobândă aferentă și 10 064,93 de lei penalitate;
și compensarea taxei de stat în sumă de 50 000 de lei.
La 21 august 2014, AEÎ „Prut-Varatic” a depus cerere de intentare a acțiunii
reconvenționale împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL cu privire la constatarea
nulității contractului de împrumut și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I,
f.d.86-88).
În motivarea acțiunii reconvenționale, AEÎ „Prut-Varatic” a invocat că
contractul de împrumut cu dobândă nr. BLAC-A-26.09 din 27 decembrie 2009
urmează a fi declarat nul, deoarece împrumutul în sumă de 3 603 540,49 de lei nu a
fost transferat către AEÎ „Prut-Varatic”, ÎM OMF „Microinvest” SRL calculând
datoria și dobânzile în baza altor contracte.
Astfel, contractul de împrumut contravine legislației în vigoare, și anume
prevederilor art. 867 alin. (1) din Codul civil, la semnarea acestuia fiind încălcată una
din condițiile esențiale ale contractului de împrumut, și anume transmiterea banilor.
Relevă că potrivit capitolului II al contractului nr. BLAC-A-26.09 din 27
decembrie 2009, împrumutătorul acordă împrumutatului un împrumut sub formă de
mijloace bănești cu dobândă, în sumă de 3 603 540,49 de lei, însă, suma dată nu a
fost transferată la contul AEÎ „Prut-Varatic”, din care considerent nu poate fi
solicitată încasarea acesteia în baza contractului dat.
Opinează că și contractul de fidejusiune nr. BLAC/F-A-26.09 din 27 decembrie
2009 a fost încheiat cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare, fiind semnat în
calitate de fidejusori de către persoanele care la acel moment erau membri ai
consiliului AEÎ „Prut-Varatic” și, respectiv, nu erau în drept să semneze un asemenea
contract, acest fapt fiind interzis de statutul asociației și regulamentul consiliului.
AEÎ „Prut-Varatic” solicită constatarea nulității contractului de împrumut cu
dobândă nr. BLAC-A-26.09 din 27 decembrie 2009 încheiat cu ÎM OMF
„Microinvest” SRL, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Rîșcani, prin hotărârea din 16 decembrie 2015 (vol. II, f.d. 51, 63-66
recto-verso), a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
ÎM OMF „Microinvest” SRL și a admis acțiunea reconvențională depusă de
AE΄Prut-Varatic”.
A declarat nul contractul de împrumut nr. BLAC-A-26.09 din 27 decembrie
2009, încheiat între ÎM OMF „Microinvest” SRL și AEÎ „Prut-Varatic”.
Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 207 alin. (1),
art.220 alin. (1), art. 512 alin. (1), art. 572 alin. (1) și art. 867 alin. (1) din Codul civil.
În consolidarea soluției sale, Judecătoria Rîșcani a reținut că, nu i-au fost
prezentate probe care să dovedească respectarea integrală a condițiilor stipulate de
art. 2.4 al contractului, care prevede că împrumutatul urma să încheie contracte de gaj
întru garantarea restituirii împrumutului.
2
La fel, prima instanță a remarcat că ÎM OMF „Microinvest” SRL nu a prezentat
ordine de plată, transferuri bancare, care ar confirma transferarea mijloacelor bănești
către împrumutat în sumă de 3 603 540,49 de lei, conform destinației contractului de
împrumut, precum și nu a fost prezentată cererea în scris a împrumutatului de
acordare a împrumutului.
În această ordine de idei, s-a constatat nulitatea contractului de împrumut
nr.BLAC-A-26.09 din 27 decembrie 2019, deoarece contravine prevederilor art. 867
din Codul civil.
Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 16 iunie 2016 (vol. II, f.d. 110, 111-115
recto-verso), a admis apelul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL și a casat
integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 16 decembrie 2015, pronunțând o hotărâre
nouă prin care a admis acțiunea inițială depusă de ÎM OMF „Microinvest” SRL.
A încasat în mod solidar din contul AEÎ „Prut-Varatic”, Rodica Cecan, Elena
Șalari, Gheorghi Țaruș, Ala Fatnic și Dina Brînza în beneficiul ÎM OMF
„Microinvest” SRL datoria în sumă de 2 446 938,04 lei, dobânda de întârziere în
sumă de 137 383,13 lei, penalitatea în sumă de 10 064,93 de lei și cheltuielile de
judecată în sumă de 87 500 de lei.
A respins acțiunea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 21 decembrie 2016 (vol. II, f.d. 205-
211), a admis recursurile declarate de ARÎ „Prut-Varatic” și Ala Fatnic și a casat
integral decizia Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2016, restituind cauza spre
rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a apreciat drept arbitrară concluzia instanței de apel privind
admiterea acțiunii ÎM OMF „Microinvest” SRL, în condițiile în care Ala Fatnic neagă
semnarea contractului de fidejusiune din 27 decembrie 2009 și invocă faptul că
semnătura aplicată pe acesta nu-i aparține.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 19 decembrie 2017
(vol. III, f.d. 45, 46-54), a admis apelul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL și a
casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 16 decembrie 2015.
A adoptat o nouă hotărâre prin care a admis parțial cererea de chemare în
judecată depusă de ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva AEÎ „Prut-Varatic”,
Rodica Cecan, Elena Șalari, Gheorghi Țaruș, Ala Fatnic și Dina Brînza cu privire la
încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.
A încasat de la AEÎ „Prut-Varatic”, Rodica Cecan, Elena Șalari, Gheorghi Țaruș
și Dina Brînza în mod solidar în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL datoria la
contractul de împrumut în mărime de 2 446 938,04 lei, dobânda de întârziere în
mărime de 137 383,13 lei, penalitatea în mărime de 10 064,93 de lei și cheltuielile de
judecată în sumă totală de 87 500 de lei.
A respins cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM OMF
„Microinvest”SRL împotriva Alei Fatnic cu privire la încasarea datoriei.
A respins acțiunea reconvențională înaintată de AEÎ „Prut-Varatic” împotriva
ÎM OMF „Microinvest” SRL cu privire la declararea nulității contractului.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 197, art. 207,
art. 624 alin. (1), art. 625 alin. (1), art. 666 alin. (1), art. 867 alin. (1) și (2), art. 869
alin. (1), art. 872 și art. 873 din Codul civil.
În consolidarea soluției sale, Curtea de Apel Bălți a reținut că, potrivit pct. 2.2
din contractul de împrumut cu destinație specială cu dobândă nr. BLAC-A-26.09 din
3
27 decembrie 2009, destinația împrumutului este de refinanțare în scopul stingerii
integrale a obligației născute în baza contractelor de împrumut nr. BLAC-A-07.09 din
25 februarie 2009, nr. BLAC-A-08.09 din 25 februarie 2009, nr. BLAC-A-17.09 din
19 aprilie 2009, nr. BLSC-A-09.08 din 10 aprilie 2008, nr. BLSC-A-16.07 din 12
decembrie 2007, nr. BLSC-A-18.08 din 29 mai 2008, nr. BLSC-A-09.08 din 10
aprilie 2008, în sumă de 3 603 540,49 de lei.
Astfel, în speță este respectată destinația împrumutului, or, transmiterea sumei
împrumutatului a avut loc prin modalitatea refinanțării, pe baza contractelor de
împrumut încheiate anterior între ÎM OMF „Microinvest” SRL și AEÎ „Prut-Varatic”.
La 22 martie 2018, reprezentantul AEÎ „Prut-Varatic”, avocatul Elic Dlujanschi
a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017, prin
care solicită a admite recursul; a casa decizia Curții de Apel Bălți din 19 decembrie
2017 în partea admiterii parțiale a acțiunii inițiale și respingerii acțiunii
reconvenționale; a menține decizia Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017 în
partea respingerii pretențiilor ÎM OMF „Microinvest” SRL înaintate împotriva Alei
Fatnic; a menține hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 16 decembrie 2015 (vol. III,
f.d.67-75).
În motivarea recursului menționează că, instanța de apel a dat apreciere greșită
circumstanțelor faptei, și anume că AEÎ „Prut-Varatic” a primit împrumut sub formă
de mijloace bănești în mărime de 3 603 540,49 de lei în baza contractului BLAC-A-
26.09. Or, la semnarea acestui contract a fost încălcată una din condițiile esențiale ale
contractului – transmiterea banilor. Prin urmare, acest fapt nu s-a confirmat în cadrul
judecării cauzei, fapt ce denotă aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de
apel.
Opinează că este lipsită de temei concluzia instanței de apel, precum că scopul
contractului de împrumut nu ține de însăși transferarea fizică a banilor către
AE΄Prut-Varatic”, ci de stingerea datoriei născute din contractele anterioare.
Consideră că este neîntemeiată această afirmație, deoarece contravine însăși noțiunii
de contract de împrumut și prevederilor Capitolului II al contractului BLAC-A-26.09
din 27 decembrie 2009.
Subsecvent, reprezentantul recurentului evocă nulitatea contractului de
fidejusiune nr. BLAC/F-A-26.09, invocând că a fost semnat în calitate de fidejusori
de către persoane care la acel moment erau membri ai consiliului AEÎ „Prut-
Varatic”, și respectiv nu aveau dreptul de a semna un astfel de contract. Prin urmare,
apreciază că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea în această parte.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,
din următoarele motive.
Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,
asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
4
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie în alin. (1) că, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Ab initio, instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată
în interiorul termenului legal, deoarece conform avizului de recepție
DS3118109981AR decizia Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017 a fost
comunicată AEÎ „Prut-Varatic” la 02 februarie 2018 (vol. III, f.d. 85), iar cererea de
recurs a fost depusă la 22 martie 2018, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată
pe prima filă a cererii de recurs (vol. III, f.d. 67).
In concreto, completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și
care nu pot fi acceptate alegațiile conținute în cererea de recurs, precum că instanța
de apel a dat apreciere greșită circumstanțelor faptei și nu a constatat încălcarea
condiției contractului de transmitere a banilor, care contravine prevederilor
5
Capitolului II al contractului BLAC-A-26.09 din 27 decembrie 2009.
La capitolul dat, este notabil faptul că în sensul art. 1.1 și 1.2 al contractului
BLAC-A-26.09 din 27 decembrie 2009 (vol. I, f.d. 10), părțile declară că recunosc și
confirmă voința privind refinanțarea, în scopul stingerii integrale a datoriei în
temeiul contractelor de împrumut nr. BLAC-A-07.09 din 25 februarie 2009,
nr.BLAC-A-08.09 din 25 februarie 2009, nr. BLAC-A-17.09 din 19 aprilie 2009,
nr.BLSC-A-09.08 din 10 aprilie 2008, nr. BLSC-A-16.07 din 12 decembrie 2007,
nr.BLSC-A-18.08 din 29 mai 2008, nr. BLSC-A-09.08 din 10 aprilie 2008, în sumă
totală de 3 603 540,49 de lei.
Dealtfel, completul de admisibilitate taxează că articolul 2.2 al contractului, cel
la care face trimitere însuși reprezentantul recurentei prevede că „suma totală a
împrumutului este destinată pentru refinanțare, în scopul stingerii integrale, a
obligației născute în temeiul contractelor de împrumut nr. BLAC-A-07.09 din 25
februarie 2009, nr.BLAC-A-08.09 din 25 februarie 2009, nr. BLAC-A-17.09 din 19
aprilie 2009, nr.BLSC-A-09.08 din 10 aprilie 2008, nr. BLSC-A-16.07 din 12
decembrie 2007, nr.BLSC-A-18.08 din 29 mai 2008, nr. BLSC-A-09.08 din 10
aprilie 2008”.
Astfel, nu poate fi acceptată alegația reprezentantului recurentei precum că în
speță a fost încălcată una din condițiile esențiale ale contractului – transmiterea
banilor, deoarece scopul contractului de împrumut ține de însăși transferarea fizică a
banilor către AEÎ „Prut-Varatic”. Or, operațiunea de refinanțare a creditului
presupune rambursarea creditului datorat băncii sau instituției de finanțare, de către
titularul de contract, în condițiile în care suma pentru rambursarea anticipată a
creditului este obținută în urma contractării altui credit.
Succesiv, completul de admisibilitate opinează că nu pot fi acceptate criticile
aduse față de nulitatea contractului de fidejusiune nr. BLAC/F-A-26.09, deoarece
acestea în esență sunt o transpunere a motivelor din cererea reconvențională și
referințe. Respectiv, acestea au fost supuse examinării de către prima instanță și
instanța de apel, fiindu-le dată o apreciere.
La caz, este remarcabil că recursul împotriva deciziei instanței de apel este o
cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.
Astfel, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs
îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în
cererea de recurs în privința nulității contractului de fidejusiune nr. BLAC/F-A-26.09,
în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) din Codul
de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în art. 432 din
Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.
Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului
declarat, deoarece reprezentantul AEÎ „Prut-Varatic”, avocatul Elic Dlujanschi nu a
invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței
de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit
de conținut și desprind simplul fapt al dezacordului reprezentantului recurentei cu
soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a
recursului.
În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a
6
precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în
primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,
competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest
tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanța de
recurs reține că recursul declarat de reprezentantul AEÎ „Prut-Varatic”, avocatul
Elic Dlujanschi nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări
esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de
șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.
Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul recurentei a
depus prezenta cerere de recurs după ce AEÎ „Prut-Varatic” a avut posibilitatea de a
fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut
deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”
împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul
de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs
efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității
procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să
pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le
considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva
Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a
examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele
prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,
iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de
art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
reprezentantul AEÎ „Prut-Varatic”, avocatul Elic Dlujanschi împotriva deciziei
Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017, în baza art.433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de
procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
A considera inadmisibil recursul declarat de reprezentantul asociației de
economii și împrumut „Prut-Varatic”, avocatul Elic Dlujanschi împotriva deciziei
Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017, adoptată în cauza civilă intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă organizația de
microfinanțare „Microinvest” societate cu răspundere limitată împotriva asociației de
economii și împrumut „Prut-Varatic”, Rodica Cecan, Elena Șalari, Gheorghi Țaruș,
Ala Fatnic și Dina Brînza cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor
de judecată, și cererea reconvențională înaintată de asociația de economii și împrumut
„Prut-Veratic” împotriva întreprinderii mixte organizația de microfinanțare
7
„Microinvest” societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității
contractului de împrumut și compensarea cheltuielilor de judecată,
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
8