3ra-833/18 — anularea deciziilor.

3ra-833/18 — anularea deciziilor. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra – 833/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecătorul: L. Holevițcaia,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila,

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Victor Burduh,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

„Pronamax” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Pronamax” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului

Fiscal de Stat, cu privire la anularea deciziilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 30 iunie 2016 Societatea Comercială „Pronamax” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare SC „Pronamax” SRL) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, cu privire la anularea

deciziilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 09 iulie 2015, șeful adjunct

al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău Negară Valentina a emis

decizia nr. 1306/1/4 din textul căreia reiese că SC „Pronamax” SRL a admis

încălcări a unor prevederi ale Codului Fiscal, hotărând conform capitolului I, II,

III și IV din partea dispozitivă, încasarea la buget a sumelor impozitelor și plăților

calculate în rezultatul controlului, majorări de întârziere și plata amenzilor.

Reclamantul menționează că decizia dată este rezultat al concluziilor

inspectorilor fiscali reflectate în actul de control fiscal nr. 5 – 668993 din

1

15 mai 2015, în privința căruia a fost depus dezacord, iar decizia nr. 1306/1/4 din

09 iulie 2015 a fost contestată la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău.

SC „Pronamax” SRL relatează că, prin decizia nr. 206 din

03 septembrie 2015, Șeful adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău

Loghin Tatiana a dispus suspendarea executării deciziei nr. 1306/1/4 din

09 iulie 2015, efectuarea unui control suplimentar în ce privește calcularea TVA

și impozitul pe venit prin metoda indirectă, în rest decizia a fost lăsată fără

schimbări.

Reclamantul mai indică că în urma controlului repetat a fost întocmit actul

de control nr. 5 – 676910, prelungit pe formularul 3 – 540684 din 30 martie 2016,

față de care a depus dezacord.

La 27 mai 2015, prin decizia nr. 535/1/4 a șefului adjunct al Inspectoratului

Fiscal de Stat mun. Chișinău, a fost admisă parțial contestația depusă față de

decizia nr. 1306/1/4 din 09 iulie 2015 diminuând neesențial sancțiunile aplicate

față de SC „Pronamax” SRL.

SC „Pronamax” SRL consideră deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat

mun. Chișinău nr. 1306/1/4 din 09 iulie 2015 și nr. 535/1/4 din 27 mai 2016

partial ilegale, care urmează a fi anulate în parte, iar reclamantul să fie absolvit

partial de răspundere.

Reclamantul menționează că, potrivit capitolului I, liniuța 1 din partea

dispozitivă a deciziei nr. 1306/1/4 din 09 iulie 2015 a fost dispus: „A micșora:

pierderile fiscal pentru anul 2007 cu 5023 lei, care conform datelor controlului

constituie 13484 lei, pentru anul 2008 cu 4798 lei, care conform datelor

controlului constituie 25079 lei, pentru anul 2009 cu 27919 lei, care conform

datelor controlului constituie 244746 lei și pentru anul 2010 cu 7487 lei, care

conform datelor controlului constituie 100823 lei”.

Conform textului deciziei, această dispoziție reiese din subpunctul 3 a părții

descriptive, în conformitate cu acest punct, factorul de decizie a descris în linii

generale că nu se i-au în considerare foile de parcurs a autoturismului care au

servit ca bază pentru trecerea la cheltuieli a combustibilului consumat pentru

necesitățile activității de întreprinzător, neindicând care anume din foile de

parcurs nu sunt corect îndeplinite, astfel incorect a micșorat pierdirile fiscale

pentru anii 2007-2010.

SC „Pronamax” SRL a mai relatat că Capitolele II, III și IV a deciziei

nr. 1306/1/4 din 09 iulie 2015 conțin dispoziții care reies din unul și același fapt,

și anume nereflectarea în evidența contabilă a întreprinderii a unui șir de

operațiuni economice efectuate în baza facturilor fiscale seria nr. KX 6113321-

6113350.

Prin decizia nr. 535/1/4 din 27 mai 2016 unele cifre în aceste capitole au fost

modificate. Astfel a fost dispus: în conformitate cu Capitolul II, liniuța 2 - a

2

încasa la buget sumele impozitelor și taxelor calculate în rezultatul controlului

18930551 lei (initial 20987976 lei), taxa pe valoare adăugată.

În conformitate cu Capitolul III, liniuța 2 – a încasa la buget majorare de

întârziere calculată în rezultatul controlului conform prevederilor art. 228 alin. (2)

Cod Fiscal, 11550650 lei (initial 9780885 lei), pentru neachitarea taxei pe valoare

adăugată.

În conformitate cu Capitolul IV linuța 5 și 8 – a aplica pentru încălcarea

legislației și de a percepe în buget 5673130 lei (initial 6290312 lei), amendă

conform prevederilor art.261 alin.(4) Cod Fiscal, pentru diminuarea TVA

(20967708 lei x 30 %); 15848623 lei amendă, conform prevederilor art.260

alin.(5) Cod Fiscal, pentru diminuarea venitului impozabil pentru anul 2011

(105657486 lei x 15 %). Părțile din dispozitivul deciziei nr. 1306/1/4 din

09 iulie 2015 ar reieși din faptele descrise în p.7 și 13 ale părții descriptive a

deciziei.

Reclamantul consideră că, părțile date ale deciziei sunt ilegale din

următoarele motive: activitatea de antreprenoriat este reglementată de Legea

Contabilității, Codul Fiscal, Codul Civil și altele. Faptul efectuării tranzacțiilor

între agenții economici urmează să fie înregistrate în registre contabile, în baza

unor documente stabilite. În cazul în care sunt abateri urmează anumite sancțiuni

fiscale stabilite de Codul Fiscal.

SC „Pronamax” SRL susține că în cazurile menționate anterior, ca bază a

sancționării sale a servit faptul că persoana juridică nu s-a conformat regulilor

impuse de Stat pentru reflectarea operațiunilor economice și anume nu au fost

înregistrate în registrele contabile și nu au fost declarate Statului, în scopul

impozitării, tranzacții cu alți agenți economici în baza facturilor fiscale seria

nr. KX 6113321-6113350. Acest fapt nici nu a fost posibil de efectuat la

momentul cuvenit, deoarece SC „Pronamax” SRL nu a efectuat aceste tranzacții,

respectiv nu a avut ce reflecta în registrele contabile și nu a avut ce declara.

Faptul dat se confirmă prin ordonanța din 17 februarie 2012 de încetare a

urmăririi penale emise în dosarul nr. XXXXXX. Astfel prin ordonanța indicată,

organul de urmărire penală, care în cazul dat concret a activat și ca instanță de

judecată, a constatat faptul că facturile fiscale seria nr. KX 6113321-6113350,

care nu erau completate, adică erau „în alb”, au ieșit din posesia SC „Pronamax”

SRL în urma unei infracțiuni comise de Drînchin Andrei, și ulterior au fost

falsificate de o persoană necunoscută.

Reieșind din cele menționate reclamantul consideră că, livrările de zeci de

milioana de lei nu au fost de fapt și din această cauză nu au fost reflectate în

evidența contabilă a SC „Pronamax” SRL, nu au fost declarate la organul fiscal,

nu a fost plătită TVA și impozitul pe venit la bugentul de stat. Încălcarea de fapt

fiind comisă de acei agenți economici care au reflectat în registrele lor contabile

operațiuni economice în baza facturilor fiscale seria nr. KX 6113321-6113350,

3

deoarece ei cu certitudine știau că nu au primit nici o livrare de la SC „Pronamax”

SRL.

În Capitolul IV liniuța 2 a fost dispus: „A aplica pentru încălcarea legislației

și de a percepe în buget 50000 lei, amenda conform prevederilor art.257 alin. (5)

Cod Fiscal, pentru neasigurarea păstrării benzilor de control a MCC”.

Reclamantul a recunoscut faptul că, în timpul controlului nu au fost puse la

dispoziție benzile de control MCC, amplasată pe adresa: mun. Chișinău,

str. Uzinelor 188, însă potrivit Legii contabilității, documentele primare sunt atât

pe suport de hârtie, cât și în formă electronica. În timpul controlului fiscal a fost

prezentată MCC care este dotată cu memorie fiscală, adică cu copia benzii de

control în formă electronica.

SC „Pronamax” SRL punctează că, cu toate că, la actul de control, înainte de

adoptarea deciziilor nr. 1306/1/4 din 09 iulie 2014 și nr. 535/1/4 din 27 mai 2016

au fost prezentate probe elocvente a concluziilor greșite a factorilor de decizie a

Inspectoratului Fiscal, în calitatea lor de funcționari care au împuterniciri de a

acționa în numele statului și a aplica anumite măsuri preventive, ultimii au

adoptat hotărâri ilegale.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii, anularea în parte a deciziei

nr. 1306/1/4 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău din 09 iulie 2015

recunoscând ilegale următoarele dispoziții din partea dispozitivă a deciziei:

Capitolul I, liniuța 1; Capitolul II, liniuța 2; Capitolul III, liniuța 2; Capitolul IV,

liniuța 5 și 8; Capitolul IV, liniuța 2; și decizia nr. 535/1/4 din 27 mai 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 02 iunie 2017

acțiunea a fost admisă parțial. A fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat

mun. Chișinău nr. 1306/1/4 din 09 iulie 2015 în partea Capitolului I, liniuța 1;

Capitolul II, liniuța 2; Capitolul III, liniuța 2, Capitolul IV, liniuța 5 și 8;

Capitolul IV, liniuța 2 a dispozitivului acesteia, în rest acțiunea a fost respinsă.

La 08 iunie 2017, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău a depus apel nemotivat, iar la 21 septembrie 2017 cerere de

apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din

02 iunie 2017 solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care, să fie respinsă cererea de chemare în

judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018 a fost admis apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) din 02 iunie 2017 și pronunțată o nouă hotărâre prin care cerința

SC „Pronamax” SRL cu privire la anularea deciziei nr. 1306/1/4 din 09iulie 2015,

se respinge ca neîntemeiată (f.d.189, Vol.I).

În susținerea poziției date Curtea de Apel a concluzionat că solicitările

SC „Pronamax” SRL din cererea de chemare în judecată nu pot fi reținute, aceste

fiind în contradicție cu prevederile legii și se axează asupra circumstanțelor, care

4

au fost constatate și elucidate pe deplin de către instanța de apel, având la bază

cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și

susținute de normele de drept material.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 17 aprilie 2018,

SC „Pronamax” SRL, a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 02 iunie 2017.

În susținerea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel a emis

decizia cu interpretarea eronată a legii și a probelor, astfel persistă aceste 2

temeiuri de declarare a recursului în baza prevederilor art.432 alin.(2) lit. c) și

alin.(3) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă (în redacția de

până la 01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

24 ianuarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SC „Pronamax” SRL în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă (în redacția de

până la 01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate

sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat

în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu

i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

5

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Pronamax”

SRL, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate

6

a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Pronamax” SRL, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea Comercială „Pronamax” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Victor Burduh

Dumitru Visternicean

7