3ra-866/18 — contestarea actelor administrative

3ra-866/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-866/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (judecător: C.Vîrlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: Iu.Cimpoi, A.Danilov, I.Secrieru)

DECIZIE

3 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni Farmacia

„Remedium Farm – 306”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni Farmacia „Remedium Farm – 306” împotriva Inspectoratului Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea de apel depusă de Societatea pe Acțiuni Farmacia

„Remedium Farm – 306” și menținută hotărârea din 10 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 21 ianuarie 2015, reclamanta Societatea pe Acțiuni Farmacia

„Remedium Farm – 306” (în continuare SA Farmacia „Remedium Farm – 306”)

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău (ulterior pe parcursul examinării cauzei fiind reorganizat în

Serviciul Fiscal de Stat) cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acestei acțiuni a indicat că, în perioada 26 august 2014 – 28

august 2014, SA Farmacia „Remedium Farm – 306” a fost supusă unui control

fiscal prin metoda verificării tematice privind respectarea legislației fiscale

pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2014 – 26 august 2014 în urma căruia

la data de 28 august 2014 colaboratorul IFS pe mun. Chișinău a întocmit Actul

de control nr. 1-659109 prin care a constatat că în perioada supusă controlului

întreprinderea contrar prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a), pct. 25 al Legii nr. 451

din 30 iulie 2011 (cu modificările ulterioare în redacția Legii nr. 26 din 13

martie 2014 publicată la data de 18 aprilie 2014 în Monitorul Oficial al RM nr.

1

92-98) în perioada 18 aprilie 2014 – 30 iulie 2014 a desfășurat activitate

farmaceutică fără licență, obținând un venit brut în sumă de 1 471 004 lei.

Nefiind de accord cu Actul de control vizat, la 11 septembrie 2014 SA

Farmacia „Remedium Farm – 306” a înaintat Inspectoratului Fiscal dezacordul

asupra faptelor expuse în Actul de control enunțat, motivând că: în perioada 18

aprilie 2014 – 30 iulie 2014 societatea a desfășurat activitatea farmaceutică, în

condițiile legii, în baza Certificatului de Acreditare nr. 1255, eliberat la data de

10 iunie 2011, de către Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate,

valabil până la 10 iunie 2016.

În continuare, SA Farmacia „Remedium Farm – 306” a susținut că norma

ce prevede că activitatea farmaceutică se desfășoară în baza de licență a fost

introdusă prin Legea nr. 26 din 13 martie 2014 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător, publicată în Monitorul Oficial la 18

aprilie 2014, însă Legea dată nu indica termenul de intrare în vigoare a noilor

norme și nu s-a acordat agenților economici nici un termen, măcar de o zi,

pentru a-și perfecta licențele conform noilor cerințe. Totodată, Guvernului i s-a

acordat termen de 3 luni pentru concordarea legislației, or, pentru pregătirea

setului de documente pentru obținerea Licenței este nevoie de timp.

În opinia acesteia, statul nu a asigurat antreprenoriatului condiții de

activitate conform prevederilor art. 8 din Legea cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992

SA Farmacia „Remedium Farm – 306” a remarcat că prevederile Legii nr.

176 din 15 iulie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 451-XV din

30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător,

prin care s-a stabilit că farmaciile își desfașoară activitatea în baza Certificatelor

de acreditare au intrat în vigoare peste 3 luni de la data publicării. Astfel, a fost

stabilit un termen de 3 luni pentru agenții economici pentru concordarea

activității farmaceutice la noile cerințe.

La fel, a remarcat că la 04 septembrie 2014 s-a adresat către Ministerul

Economiei cu solicitarea ca să intervină la redresarea situației dificile, parvenite

în legătura cu aprobarea Legii nr. 26 din 13 martie 2014.

Ca urmare, Ministerul Economiei după convocarea ședinței pe problema

abordată, a înaintat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat recomandare ca la

efectuarea controalelor și aplicarea sancțiunilor pentru desfășurarea activității

fără licența în perioada 18 aprilie 2014 – 18 iulie 2014 să țină cont de

raționamentul oferirii agenților economici termenului tranzitoriu de 3 luni de la

data intrării în vigoare a Legii nr.26 din 13 martie 2014.

Între timp, la 26 septembrie 2014 Inspectoratul Fiscal prin Decizia sa nr.

140/p/2 a decis prelungirea termenului de examinare a cazului de încălcare a

legislației comis de Farmacia „Remedium Farm-306” SA, însă ulterior prin

Decizia nr. 1900/p2 din 24 octombrie 2014, organul fiscal i-a aplicat conform

prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992 amendă în mărimea venitului brut

obținut în urma activității fără licența în suma de 1 471 004 lei.

2

Nefiind de acord cu decizia enunțată, la 21 noiembrie 2014 SA Farmacia

„Remedium Farm – 306” a depus contestație, solicitând admiterea contestației,

anularea Deciziei nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014, în partea ce ține de

aplicarea amenzii în mărimea venitului brut în suma de 1 471 004 lei, or, Codul

Fiscal al Republicii Moldova, Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi

nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992, la care face referire Inspectoratul Fiscal și nici

alte acte legislative nu definesc noțiunea de venit brut, prin urmare este

imposibil ca Inspectoratul Fiscal să calculeze acest venit brut și să stabilească

amenda în mărimea venitului brut.

Prin Decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 225 din 12

decembrie 2014 pe marginea contestației împotriva Deciziei nr. 1900/p/2 din 24

octombrie 2014 s-a dispus prelungirea termenului de examinare a contestației,

însă ulterior prin Decizia nr. 1 din 06 ianuarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău a respins contestația depusă de către SA „Remedium Farm –

306” și a menținut Decizia nr.1900/p/2 din 24 octombrie 2014, motiv pentru

care reclamanta a depus prezenta acțiune.

SA Farmacia „Remedium Farm – 306” a solicitat anularea deciziilor

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 1900 p/2 din 24 octombrie

2014 „Cu privire la încălcarea legislației fiscale comisă de către SA Farmacia

„Remedium Farm – 306” și a deciziei nr. 1 din 06 ianuarie 2015 „Cu privire la

examinarea contestației împotriva deciziei nr. 1900 p/2 din 24 octombrie 2014

„Cu privire la încălcarea legislației fiscale comisă de către SA Farmacia

„Remedium Farm – 306”.

Prin hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de SA Farmacia „Remedium Farm –

306” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea de apel depusă de SA Farmacia „Remedium Farm – 306” și

menținută hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei și hotărârii sus-enunțate, la

11 mai 2018 și la 27 iunie 2018 SA Farmacia „Remedium Farm – 306” le-a

contestat cu recurs și recurs suplimentar, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea privind contestarea actelor administrative să fie

admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanțele de

judecată inferioare au interpretat eronat normele de drept material, nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei.

La fel s-a menționat că, la caz actele judecătorești sunt ilegale și

neîntemeiate și care urmează a fi casate, deoarece în speță instanțele de judecată

greșit au ajuns la concluzia potrivit căreia reclamanta – recurentă nu s-a supus

cerințelor noii legi și până la data petrecerii controlului – 26 august 2014 nu

avea o licență nouă pentru activitate farmaceutică, obținând un venit brut în

sumă de 1 471 004 lei.

3

Or, la capitolul dat a remarcat că prin Legea ,,Pentru modificarea și

completarea Legii nr. 451 din 30 iunie 2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător publicată în MO la data de 18 aprilie

2014” nr. 26 din 13.03.2014 nu s-a exclus cerința dispunerii Certificatului de

Acreditare pentru întreprinderi farmateutice. Acest Certificat de acreditare nu a

fost anulat, suspendat ori retras.

Ca urmare regula nouă - reglemenetarea prin licențiere a activității

farmaceutice dublează procedura existentă legală de reglementare prin

Acreditare cu efecte similare, suficiente pentru asigurarea respectării intereselor

legale și sănătății cetățenilor, precum și securitatea statului.

În aceste condiții activitatea reclamantei în perioada când se prelucrau de

către Camera de Licențiere setul de acte pentru eliberarea unei Licențe noi în

locul Certificatului de acreditare este absolut legală și nu constituie încălcarea

prevederilor art 10 alin. (4) din Legea cu privirea la antrepremoriat și

întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, or, reclamanta nu este o companie

nou creată care evident, că nu avea dreptul să înceapă activitaea fără a obține

Licență, dar este o companie care activează neîntrerupt în domeniul farmaceutic

din anul 2006 și din momentul intrării în vigoare a Legii nr 26 din 13 martie

2014 la data publicării în MO 18 aprilie 2014 până la eliberarea Licenței noi la

data de 31 iulie 2014 a activat în baza unui act permisiv legal, în vigoare -

certificat de acreditare.

În aceste condiții evident că lipsește, vinovăția factorilor de decizie a

reclamantei, or, condiția constatării vinovăției unui subiect este necesară și

obligatorie pentru al atrage la răspunderea material, condiții însă ce nu se atestă

la caz.

Suplimentar, s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat la caz

prevederile legii care a fost recunoscută ca fiind neconstituțională, or, prin

Hotărîrea din 30 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a constatat că textele

„activitatea fără licență” și ,,amenda în mărimea venitului brut” din art. 10 pct. 4

din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie

1992 sânt neconstituționale.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere ca nefondată a acțiunii (f.d.150-161,169-170).

Prin urmare, anume aceste circumstanțe impun admiterea recursului,

casarea deciziei și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri

sub aspectele sus – vizate.

La 02 iunie 2018 și, respectiv la 28 iunie 2018 în adresa intimatului

Serviciul Fiscal de Stat a fost expediată copia recursului și a recursului

suplimentar declarat de SA Farmacia „Remedium Farm – 306”, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referințelor (f.d.165,172), iar la 20 iunie 2018

Serviciul Fiscal de Stat și-a exercitat dreptul său procedural și a depus referință

în termenul stabilit de lege, solictând declararea recursului depus de către SA

4

Farmacia „Remedium Farm – 306” ca inadmisibil, or, în opinia acestuia

recursul vizat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă (f.d.167-168).

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de către SA Farmacia

„Remedium Farm – 306” la 11 mai 2018 (f.d.150) este declarat în termen,

având în vedere faptul că la dosar nu sunt date confirmative despre comunicarea

recurentei a deciziei integrale motivate din 20 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

Prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursul declarat de către SA Farmacia „Remedium Farm – 306” a fost

considerat admisibil și fără a prejudicia fondul a fost dispusă judecarea acestuia

de către completul din 5 judecători (f.d.41).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat și care urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe,

pronunțînd o nouă hotărîre.

După cum denotă actele cauzei în baza deciziei privind inițierea controlului

fiscal nr. 17116 din 26 august 2014, SA Farmacia „Remedium Farm – 306” a

fost supusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a unui control

fiscal prin metoda verificării tematice privind respectarea legislației fiscale

pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2014 – 26 august 2014.

5

În rezultatul controlului efectuat, prin Actul nr. 1 – 659109 din 28 august

2014, s-a stabilit că în perioada de activitate 18 aprilie 2014 – 30 iulie 2014 SA

Farmacia „Remedium Farm – 306” a desfășurat activitate farmaceutică fără

licență, prin ce a încălcat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a), pct. 25 al Legii nr.

451 din 30 iulie 2011 (cu modificările ulterioare în redacția Legii nr. 26 din 13

martie 2014 publicată la data de 18 aprilie 2014 în Monitorul Oficial al RM nr.

92-98). De asemenea, s-a constatat că SA Farmacia „Remedium Farm – 306” în

perioada 18 aprilie 2014 – 30 iulie 2014 desfășurând activitate farmaceutică fără

licență, a obținut un venit brut în sumă de 1 471 004 lei (f.d.9).

Ca urmare, la 11 septembrie 2014, SA Farmacia „Remedium Farm – 306”

a depus dezacord asupra Actului de control (f.d.10), însă indiferent de acest fapt

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău la 24 octombrie 2014 a emis decizia

nr. 1900/p/2 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de SA

Farmacia „Remedium Farm – 306”, prin care a decis aplicarea amenzii pentru

încălcarea legislației în sumă de 10000 lei, conform prevederilor art. 253 alin.

(1) Cod fiscal, pentru împiedicarea controlului prin neprezentarea la prima

cerere de documente necesare organului fiscal asupra problemelor care apar în

timpul controlului și în sumă de 1 471 004 lei, conform prevederilor art. 10 alin.

(4) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03

ianuarie 1992, în mărimea venitului brut obținut în urma activității fără licență

(f.d.12-13).

Tot materialele cauzei atestă că nefiind de acord cu decizia nr. 1900/p/2

din 24 octombrie 2014, la 21 noiembrie 2014 SA Farmacia „Remedium Farm –

306” a depus contestație asupra acesteia, solicitând admiterea contestației,

anularea pct. 1 al deciziei nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014, în partea ce ține

de aplicarea amenzii în mărimea venitului brut în suma de 1 471 004 lei

(f.d.14), însă prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 1 din

06 ianuarie 2015, contestația a fost considerată neîntemeiată și respinsă ca fiind

neîntemeiată (f.d.20-21).

După cum invocă reclamanta SA Farmacia „Remedium Farm – 306”,

actele emise de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău sânt ilegale, a fost

depusă prezenta acțiune, solicitând anularea deciziilor Inspectoratului Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău nr. 1900 p/2 din 24 octombrie 2014 „Cu privire la

încălcarea legislației fiscale comisă de către SA Farmacia „Remedium Farm –

306” și a deciziei nr. 1 din 06 ianuarie 2015 „Cu privire la examinarea

contestației împotriva deciziei nr. 1900 p/2 din 24 octombrie 2014 „Cu privire

la încălcarea legislației fiscale comisă de către SA Farmacia „Remedium Farm –

306”.

Fiind investită cu judecarea acțiunii în cauză și având ca obiect al litigiului

contestarea actelor administrative, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii, pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a concluzionat că SA Farmacia

„Remedium Farm – 306” în perioada 18 aprilie 2014 – 30 iulie 2014 a

desfășurat activitate fără licență pentru activitatea farmaceutică, motiv pentru

care corect și legal a fost sancționată de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

6

mun. Chișinău, cu atât mai mult că actele administrative contestate au fost

emise cu respectarea legii, procedurii, competenței și temeiuri de a fi anulate nu

au fost constatate (f.d.106-108).

Soluția dată de către prima instanță a fost menținută de către instanța de

apel.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a relevat că concluzia

primei instanțe despre necesitatea respingerii acțiunii este justă, ea având la

bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a

fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de

procedură civilă, care de rând cu alte legi completează Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Referitor la argumentul invocat de către SA Farmacia „Remedium Farm –

306” în apelul suplimentar precum că, la 30 ianuarie 2018, Curtea

Constituțională a adoptat hotărârea nr. 2 prin care au fost declarate

neconstituționale textele „activitatea fără licență” și „amenda în mărimea

venitului brut” din art. 10 alin. (4) al Legii cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr. 845, prevederi care au stat la baza respingerii acțiunii, instanța

de apel a constatat că aceasta nu este aplicabilă speței, deoarece la data

efectuării controlului și întocmirii actelor administrative contestate, norma

precitată era în vigoare și producea efecte juridice, cu atât mai mult că,

hotărârea Curții Constituționale produce efecte pentru viitor și nu are efect

retroactiv (f.d.137-146).

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluțiile

date de către instanțele de judecată ierarhic inferioare contravin circumstanțelor

cauzei.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține că SA Farmacia

„Remedium Farm – 306” a fost fondată și înregistrată la Camera Înregistrării de

stat de pe lângă Ministerul Dezvoltării Informaționale al Republicii Moldova la

data de 23 aprilie 1996, iar din 01 martie 2006 a început activitatea în domeniul

farmaceutic și prelungește activitatea dată până în present, activând în mod legal

în baza actelor permisive, activitatea de bază a întreprinderii constituind

comerțul cu ridicata al produselor farmaceutice.

Cu referire la pretinsa solicitare a reclamantei SA Farmacia „Remedium

Farm – 306” invocată în cererea de chemare în judecată privind anularea

deciziei nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către Inspectoratul Fiscal

de Stat pe mun. Chișinău asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

către SA Farmacia „Remedium Farm – 306”, în partea ce ține de aplicarea

amenzii pentru încălcarea legislației în sumă de 1 471 004 lei, conform

prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992, în mărimea venitului brut obținut

în urma activității fără licență, Colegiul judiciar consideră oportun de a reitera

în prezenta speță prevederile art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992, care statuează

expres că întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate,

7

determinate de legislație, numai după ce a obținut autorizarea pentru genul

respectiv de activitate conform Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin

autorizare a activității de întreprinzător sau, în cazul activității din domeniul

financiar (bancar și nebancar), conform legilor speciale care îl reglementează.

Totodată, alin. (4) al aceluiași articol statuează că pentru desfășurarea

activității fără licență sau a activităților interzise pe teritoriul Republicii

Moldova, precum și a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat,

Serviciul Fiscal de Stat, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu

atribuția de eliberare a licenței aplică amendă în mărimea venitului brut din

realizarea obținută în urma activităților menționate.

Aici este de menționat că conform hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din

30 ianuarie 2018, în vigoare din aceiași dată, textele „activității fără licență” și

„amendă în mărimea venitului brut” din pct.4 al art.10 din Legea cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992 au fost declarate

neconstituționale.

Iar potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 25) din Legea privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie

2001 (în vigoare la momentul emiterii actelor administrative care se solicită a fi

anulate în prezenta speță), activitatea farmaceutică se supune licențierii.

Instanța de recurs reține la caz și prevederile art. 2 din Legea privind

evaluarea și acreditarea în sănătate nr. 552 din 18 octombrie 2001, care indică

expres că acreditarea reprezintă acea procedură prin care autoritatea

responsabilă de evaluare și acreditare în sănătate recunoaște, în mod oficial, că o

unitate medico-sanitară sau farmaceutică, personalul acesteia sînt competente să

execute activitățile specifice profilului ei în conformitate cu standardele și

prevederile legilor din domeniul medicinei și farmaciei.

Ținând cont de prevederile legale sus – enunțate și de circumstanțele de

fapt ale speței deduse judecății, instanța de recurs constată ca fiind întemeiate

argumentele reclamantei – recurente SA Farmacia „Remedium Farm – 306”

privind lipsa temeiului legal în acțiunile organului fiscal de a-i aplica

întreprinderii amendă în sumă de 1 471 004 lei, conform prevederilor art. 10

alin. (4) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03

ianuarie 1992, în mărimea venitului brut obținut în urma activității fără licență.

Aceasta deoarece, la caz s-a constat incontestabil că SA Farmacia

„Remedium Farm – 306”, fiind fondată la 23 aprilie 1996 și-a început

activitatea în domeniul farmaceutic la 01 martie 2006 și prelungește activitatea

dată în mod legal în baza actelor permisive până în prezent și anume de la

început reclamanta și-a desfășurat activitatea farmaceutică în baza Licenței seria

A MMII nr 027764 din 05 iulie 2006 valabilă până la data de 05 iulie 2011,

ulterior în baza Certificatului de Acreditare nr. 1255, eliberat de către Consiliul

Național de Acreditare în Sănătate la data de 10 iunie 2011, valabil până pe data

de 10 iunie 2016 și în prezent în baza Licenței seria A MMII nr 045278 din 31

iulie 2014 valabila până la data de 31 iulie 2019 (f.d.89-92).

În acest context, instanța de recurs conchide că argumentele Inspectoratul

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, preluate de către instanțele ierarhic inferioare

8

precum că reclamanta SA Farmacia „Remedium Farm – 306” în perioada 18

aprilie 2014 – 30 iulie 2014 a desfășurat activitate fără licență pentru activitatea

farmaceutică, motiv pentru care corect și legal a fost sancționată cu amendă de

către organul fiscal, nu pot fi reținute.

Or, în perioada 18 aprilie 2014 (intrarea în vigoare a noii Legi nr. 26 din 13

martie 2014 prin care s-a schimbat tipul actelor permisive ce reglementează

desfășurarea activității farmaceutice: din certificate de acreditare în Licență) și

până la 30 iulie 2014 (eliberarea reclamantei de către Camera de Lincețiere a

unei noi Licențe pentru desfășurarea activității farmaceutice), SA Farmacia

„Remedium Farm – 306” își desfășura activitatea farmaceutică în baza

certificatului de acreditare nr. 1255 eliberat de către Consiliul Național de

Acreditare în Sănătate la data de 10 iunie 2011, valabilitatea căruia urma să

expire la data de 10 iunie 2016, care până la momenetul expirării lui nu a fost

anulat, suspendat ori retras prin careva act administrativ a autorității publice,

nici prin indicațiile imperative a unei Legi adoptate.

Prin urmare, faptul adoptării la 13 martie 2014 a noii Legi nr. 26 ,,Pentru

modificarea și completarea Legii nr. 451 din 30 iunie 2001 ,,Privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător”, publicată în MO la

data de 18 aprilie 2014, prin care s-a schimbat tipul actelor permisive ce

reglementează desfășurarea activității farmaceutice și anume: din certificate de

acreditare în bază de Licență, nu poate constitui drept temei pentru respingerea

recursului și menținerea actelor judecătorești contestate ce constituie obiectul

prezentului recurs, în situația în care reclamanta întru executarea prevederilor

Legii vizate a pregătit actele necesare și le-a depus la Camerea de Licențiere,

care în temeiul procedurii legale, care a durat un timp prevăzut de lege i-a

eliberat acesteia la data de 31 iulie 2014 o Licență nouă pentru desfășurarea

activității farmaceutice cu nr 045278 valabilă până pe data de 31 iulie 2019

(f.d.90).

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs reține că activitatea

reclamantei în perioada când Camera de Licențiere prelucra setul de acte pentru

eliberarea unei Licențe noi în locul Certificatului de acreditare este absolut

legală și nu constituie încălcarea prevederilor art 10 alin. (4) din Legea cu

privirea la antrepremoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, or, SA

Farmacia „Remedium Farm – 306” este o companie care activează neîntrerupt

în domeniul farmaceutic din anul 2006 și după cum s-a menționat supra din

momentul intrării în vigoare a Legii nr. 26 din 13 martie 2014 (18 aprilie 2014)

până la eliberarea Licenței noi la data de 31 iulie 2014 întreprinderea a activat în

baza unui act permisiv legal, în vigoare – certificat de acreditare.

În susținerea poziției date, Colegiul judiciar relevă că Ministerul

Economiei a expediat în adresa organului fiscal o recomandare înserată în

procesul verbal din 24 ocotmbrie 2014 al ședinței de lucru referitor la problema

conformării instituțiilor farmaceutice la prevederile Legii nr. 26 din 13 martie

2014, prin care Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău se recomandă la

efectuarea controalelor și aplcarea sancțiunilor pentru desfășurarea activității

fără licență în perioada 18 aprilie 2014 – 18 iulie 2014 să țină cont de

9

raționalmentul oferirii agenților economici a termenului tranzitoriu de 3 luni de

la dată intrării legii în vigoare, analogic cu termenul stabilit la Art. II al aceeași

legi pentru Guvern de asigurare a conformării actelor normative la legea

menționată, fapt însă ignorat cu desăvârșire de către pârât.

Mai mult decât atât, prin Hotărîrea din 30 ianuarie 2018, Curtea

Constituțională a constatat că textele „activitatea fără licență” și ,,amenda în

mărimea venitului brut” din art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat

și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992 care a stat la baza aplicării amenzii

în sumă de 1 471 004 lei, conform prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea vizată,

în mărimea venitului brut obținut în urma activității fără licență au fost declarate

neconstituționale.

Referitor la argumentul invocat de către Curtea de Apel Chișinău precum

că prevederile Curții Constituționale nu sânt aplicabile speței, deoarece la data

efectuării controlului și întocmirii actelor administrative contestate, normele

precitate erau în vigoare și produceau efecte juridice, deoarece hotărârea Curții

Constituționale produce efecte pentru viitor și nu are efect retroactiv (f.d.137-

146), acestea nu pot constitui drept temei pentru respingerea recursului și

menținerea deciziei contestate, în situația în care neretroactivitatea hotărârii

Curții Constituționale nu poate prevala în situația în care la baza hotărârii

judecătorești sunt puse prevederi legale care contravin drepturilor și libertăților

fundamentale și prin efect sunt declarate neconstituționale, or, principiul

stabilirii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin

intermediul unor norme neconstituționale.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că fiind întemeiate argumentele

recurentei SA Farmacia „Remedium Farm – 306” referitoare la necesitatea

anulării deciziei nr. 1900 p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău asupra cazurilor de încălcare a

legislației comisă de către SA Farmacia „Remedium Farm – 306”, în partea ce

ține de aplicarea amenzii în sumă de 1 471 004 lei, conform prevederilor art. 10

alin. (4) din Legea sus-vizată, în mărimea venitului brut obținut în urma

activității fără licență.

Cu referire la pretinsa solicitare a reclamantei SA Farmacia „Remedium

Farm – 306” invocată în cererea de chemare în judecată privind anularea

deciziei nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către Inspectoratul Fiscal

de Stat pe mun. Chișinău asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

către SA Farmacia „Remedium Farm – 306”, în partea ce ține de aplicarea

amenzii pentru încălcarea legislației în sumă de 10000 lei, conform prevederilor

art. 253 alin. (1) Cod fiscal, pentru împiedicarea controlului prin neprezentarea

la prima cerere de documente necesare organului fiscal asupra problemelor care

apar în timpul controlului, aceasta este întemeiată și care urmează a fi admisă cu

dispunerea anulării deciziei în partea vizată.

Într-adevăr, conform art. 253 alin. (1) Cod fiscal (în vigoare la data

efectuării controlului și întocmirii actelor administrative contestate),

împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de

producție, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spațiile comerciale

10

și în spațiile cu o altă destinație, prin neprezentarea de explicații, date,

informații și documente, necesare Serviciului Fiscal de Stat, asupra problemelor

care apar în timpul controlului, prin alte acțiuni sau inacțiune se sancționează cu

amendă de 10000 de lei și la momentul controlului efectuat de către organul

fiscal a farmaciei ce aparține SA „Remedium Farm – 306" de pe str xxxx, mun.

xxxx în sediul farmaciei lipsea documentul de proveniență a medicamentului

„xxxx”, însă aceste circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru aplicarea

amenzii în aceste sens, or, documentul de proveniența a medicamentului vizat

exista în natură și se afla în oficiul SA „Remedium Farm – 306” pe altă adresă:

mun. xxxx, str. xxxx, în scurt timp fiind prezentat inspectorului fiscal, argument

necombătut de către pârâtul – intimat, motiv ce impune să se ajungă la

concluzia că la caz lipsește componența încălcării fiscale prevăzute de art 253

alin. (1) Cod Fiscal, iar ca urmare se impune anularea deciziei organului fiscal

în partea enunțată.

La rândul său, admiterea pretenției principale privind anularea deciziei nr.

1900/p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SA

Farmacia „Remedium Farm – 306” dictează necesitatea admiterii și a pretenției

subsecvente privind anularea deciziei nr. 1 din 06 ianuarie 2015 emisă de

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, or, decizia enunțată a fost emisă

ca urmare a depunerii contestației de SA Farmacia „Remedium Farm – 306”

asupra deciziei nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către Inspectoratul

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și reprezintă rezultatul/răspunsul reexaminării

deciziei asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SA Farmacia

„Remedium Farm – 306”. Prin urmare, pretenția vizată fiind una subsecventă

celei principale urmează soluția pretenției principale care a fost admisă.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri sub aspectele sus-enunțate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni Farmacia

„Remedium Farm – 306”.

Se casează decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

Farmacia „Remedium Farm – 306” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative, cu pronunțarea

11

unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea pe Acțiuni Farmacia „Remedium Farm – 306” se admite integral

după cum urmează.

Se anulează decizia nr. 1900/p/2 din 24 octombrie 2014 emisă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău asupra cazului de încălcare a

legislației comisă de către Societatea pe Acțiuni Farmacia „Remedium Farm –

306” și decizia nr. 1 din 06 ianuarie 2015 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 1900/p/2 din

24 octombrie 2014 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

12