2ra-1212/18 — încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1212/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Central) Gh. Balan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Micu Andrei în

interesele lui Necrasov Alexandr,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Necrasov Alexandr

împotriva lui Baragan Serghei privind încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de Necrasov Alexandr și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 20 noiembrie 2017,

c o n s t a t ă :

La 30 noiembrie 2016, Necrasov Alexandr s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Baragan Serghei solicitând încasarea sumei

de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu material și 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea de fapt a acțiunii, reclamantul a indicat că este proprietarul

apartamentului nr. 21, situat pe str. Sarmisegetuza 35, mun. Chișinău, iar Baragan

Serghei este vecinul său care locuiește în apartamentul nr.26 de pe aceeași adresă.

Necrasov Alexandr susține că aproximativ din luna octombrie a anului 2014,

vecinul său Baragan Serghei îl inundă sistematic din care motiv apartamentul său a

ajuns într-o stare deplorabilă, fiindu-i deteriorați pereții în baie, veceu și antreu, fiind

desprinse tapetele și plăcile din plastic de pe tavan, deteriorată teracota din veceu,

ulterior a apărut și mucegai, care-i afectează sănătatea, iar în apartament persistă un

miros insuportabil.

Reclamantul relatează că din cauza inundației, în apartament a avut loc un scurt

circuit, în urma căruia a rămas fără lumină în baie, veceu și bucătărie, fiind deteriorate

și prizele.

În luna iunie a anului 2015, s-a adresat Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ-6, iar reprezentații acesteia au vizitat apartamentul și au întocmit un

act prin care au constatat faptul inundație. Baragan Serghei fiind contactat de

reprezentații Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ-6, a refuzat să

discute referitor la inundațiile care au avut loc.

1

Necrasov Alexandr relevă că din cauza inundațiilor provocate de către vecinul său,

a suportat atât un prejudiciu material cât și moral, deoarece scurtcircuitul care a avut loc

în locuința sa, i-a pus viața sa în pericol și a familiei sale, la fel o perioada de timp nu a

avut electricitate în apartament, iar umiditatea sporită și mucegaiul îi afectează

sănătatea.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 20 noiembrie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de Necrasov Alexandr, s-a respins

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 15 iunie 2007, s-a constatat faptul că vinovat de producerea

inundației este Bîlici Grigorii, proprietarul apartamentului nr.31 situat pe str.

Sarmisegetuza 35, mun. Chișinău, care a inundat atât apartamentul lui Baragan Serghei

cât și a lui Necrasov Alexandr. Astfel, inundația care a avut loc în apartamentul lui

Necrasov Alexandr s-a produs din aceleași motive și anume scurgerea din

apartamentului nr.31 situat pe str. Sarmisegetuza 35, mun. Chișinău.

Instanța a reținut că hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 15 iunie

2007, are puterea lucrului judecat. Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu

numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și

același părți, chiar cu poziția procesuală inversă, ci și contrazicerile dintre două hotărâri

judecătorești. Astfel, drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă nu pot

fi contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, a fost respins apelul

declarat de Necrasov Alexandr și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Central din 20 noiembrie 2017.

La 25 aprilie 2018, avocatul Micu Andrei în interesele lui Necrasov Alexandr, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018 și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 20 noiembrie 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivare, a indicat că atât instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat

corect toate circumstanțele pricinii.

Concluzia instanței de apel este eronată și neîntemeiată, deoarece inudația la care a

făcut referire intimtul a avut loc în anul 2006 și consecințele inudației date au fost

lichidate demult și nu are nici o legătură cauzală inudația din 2006 care a avut loc din

apartamnetul familiei Bîlici, cu inudația din anul 2015, care a avut loc din apartamentul

nr.26 cu un nivel mai sus, iar totalitatea probelor prezentate consituie temei de

constatare a inudației.

Recurentul consideră că au fost dovedite circumstanțele invocate, iar instanțele

învestite cu judecarea fondului nu au reținut și cercetat probele pertinente care confirmă

existența faptelor.

Prin referința depusă la 04 iunie 2018, Baragan Serghei a menționat că motivele

cererii de recurs declarat de Necrasov Alexandr nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. A pledat pentru

inadmisibilitatea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 01 martie 2018.

2

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 25 aprilie 2018, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

3

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Micu Andrei în

interesele lui Necrasov Alexandr, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Micu Andrei în interesele lui

Necrasov Alexandr.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecători

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

4

5