2ra-981/18 — repararea prejudiciului moral

prima instanță: A. Cazacu dosarul nr. 2ra-981/18

instanța de apel: A. Bostan, V. Negru, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Alexandru Mardari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Mardari

împotriva Primăriei orașului Criuleni cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de către Primăria orașului Criuleni, a fost casată

hotărârea Judecătoriei Criuleni din 26 mai 2017 și a fost emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 23 ianuarie 2017 Alexandru Mardari a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Primăriei orașului Criuleni cu privire la repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada anului 2011 în

orașul Criuleni s-a desfășurat un Proiect de construcție a locuințelor sociale,

destinate închirierii de către reprezentanții categoriilor sociale vulnerabile, în

conformitate cu prevederile Regulamentului privind modul și condițiile de

desfășurare a Proiectului, aprobat prin decizia Consiliului local nr. 2/2 din 12

martie 2011.

A menționat că, în conformitate cu prevederile Legii privind accesul la

informație și a legii contenciosului administrativ, la data de 27 martie 2015 s-a

adresat la Primăria or. Criuleni cu cerere, prin care a solicitat să-i fie înmânată o

copie a deciziei Consiliului local de confirmare a listei definitive a beneficiarilor

care vor avea dreptul de închiriere a locuințelor sociale conform Regulamentului,

să fie informat din care categorie social - vulnerabilă prevăzută de capitolul I alin.

(3) din Regulament face parte fiecare beneficiar cu dreptul de închiriere a

locuințelor sociale, cu specificarea concretă a numelui beneficiarului și categoria

social-vulnerabilă, precum și punctajul acordat de către comisia instituită în cadrul

Proiectului de construcție a locuințelor sociale, destinate închirierii de către

reprezentanții categoriilor de populație social - vulnerabile pentru fiecare solicitant

1

al locuinței sociale, cu specificarea concretă a numelui, însă prin răspunsul pârâtei

nr. 172 din 14 aprilie 2015 această informație nu i-a fost prezentată.

A relevat că la data de 19 iunie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei or. Criuleni cu privire la obligarea prezentării

informației solicitate conform cererii din 27 martie 2015, care prin hotărârea

Judecătoriei Criuleni din 19 august 2015 a fost respinsă. Ulterior, prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2015 a fost casată hotărârea primei

instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, iar prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2016 recursul Primăriei or.

Criuleni a fost declarat inadmisibil.

A notat că, pe cale judiciară, acțiunile Primăriei or. Criuleni privind refuzul

furnizării informației au fost constatate drept ilegale și neîntemeiate, aceasta având

obligația de a prezenta informația solicitată, fapt confirmat și prin scrisoarea

Inspectoratului de Poliție Criuleni nr. M-93/16 din 05 decembrie 2016, emisă în

rezultatul examinării plângerii privind constatarea faptei contravenționale și

atragerea la răspundere contravențională pentru încălcarea intenționată a

prevederilor Legii privind accesul la informație.

A susținut că prin neexaminarea în termen a cererii i-a fost cauzat un

prejudiciu moral, manifestat prin sentimente de jignire, rușine, disperare în

recunoașterea dreptului pretins, indignare și stare de disconfort, fiind nevoit să se

adreseze cu cereri de chemare în judecată pentru a invoca pretenții față de pârâtă.

Consideră că pârâta a acționat ilegal, cu vinovăție gravă, iar suma de 80 000

de lei îi va compensa suferințele cauzate.

Solicită încasarea de la Primăria or. Criuleni în beneficiul lui Alexandru

Mardari a sumei de 80 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 26 mai 2017 a fost admisă parțial

acțiunea și a fost încasată de la Primăria or. Criuleni în beneficiul lui Alexandru

Mardari suma de 2 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, prin decizia

irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2015 a fost casată

hotărârea Judecătoriei Criuleni din 19 august 2015, a fost revocat răspunsul

Primăriei or. Criuleni nr. 172 din 10 aprilie 2015 și a fost obligată Primăria or.

Criuleni să furnizeze reclamantului informația solicitată prin cererea din 27 martie

2015.

Astfel, prima instanță a constatat că, pârâta nu a prezentat reclamantului

informația solicitată în termenul și în ordinea prevăzută de lege, cauzându-i un

prejudiciu moral, însă suma solicitată în mărime de 80 000 de lei este exagerată, cu

atât mai mult că, pârâta pentru neprezentarea informației în termen a fost

sancționată în ordine contravențională, ceea ce la fel reprezintă o satisfacție

echitabilă reclamantului prin restabilirea ordinii legale și sancționarea

funcționarului public.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 a fost admis

apelul declarat de către Primăria or. Criuleni, a fost casată hotărârea primei instanțe

și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, Alexandru Mardari

nu a prezentat probe prin care să demonstreze pertinent că nefurnizarea informației

în forma și conținutul solicitat l-ar fi afectat moral, or, declarațiile precum că acesta

a avut un impact moral profund fiind manifestat prin jignire, rușine, disperare sunt

pur declarative, făcând trimitere la prevederile art.118 alin. (1) CPC. Mai mult ca

atât, simpla constatare a încălcării dreptului acestuia constituie prin sine o

satisfacție echitabilă suficientă în raport cu dreptul încălcat.

La data de 02 aprilie 2018 Alexandru Mardari a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și, anume, a fost interpretată în mod eronat legea.

A menționat că instanța de apel eronat a concluzionat faptul că nu au fost

prezentate probe prin care să se confirme suportarea suferințelor psihice, deoarece

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice sunt apreciate de instanța de

judecată și nu pot fi probate.

A invocat că, în speță, suferințe psihice suportate sunt jignirea, rușinea,

disperarea, indignarea și starea de disconfort, stări, care nu pot fi reclamate prin

probe certe, sigure sau înscrisuri, deoarece au un caracter nepatrimonial și nu pot fi

pipăite sau observate, dar pot fi identificate și apreciate de instanța de judecată.

A susținut că suferințele morale i-au fost cauzate în rezultatul prezentării

informației false de către Primăria or. Criuleni și continuă să se extindă pînă în

momentul reparării prejudiciului moral.

De asemenea, consideră eronată concluzia instanței de apel precum că,

simpla constatare a încălcării dreptului constituie prin sine o satisfacție echitabilă

suficientă, or, legislatorul nu prevede o astfel de reglementare. Satisfacția

echitabilă va avea loc doar atunci când îi va fi recuperată contravaloarea

prejudiciului moral cauzat.

Prin referința depusă la data de 31 mai 2018 Primăria or. Criuleni a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Alexandru

Mardari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

4

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de către Alexandru Mardari asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursul lui Alexandru Mardari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Alexandru Mardari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5