3ra-559/18 — obligarea executarii deciziei Consiliului satesc Cruglic

prima instanță: V. Ursu dosarul nr. 3ra-559/18 instanța de apel: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu Î N C H E I E R E 23 mai 2018 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dumitru Midori, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Midori împotriva primarului satului Cruglic cu privire la obligarea executării deciziei Consiliului sătesc Cruglic, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Dumitru Midori și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 mai 2017, c o n s t a t ă: La data de 07 martie 2017 Dumitru Midori a depus cerere de chemare în judecată împotriva primarului satului Cruglic cu privire la obligarea executării deciziei Consiliului sătesc Cruglic.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la începutul anului 2011 s-a adresat către Consiliului sătesc Cruglic, r-nul Criuleni cu cerere, prin care a solicitat atribuirea unui lot de teren pentru construcția casei de locuit, iar prin decizia Consiliului local nr. 2.29 din 24 martie 2011 a fost acceptată condiționat atribuirea lotului de teren pentru construcția casei de locuit, la momentul apariției rezervei pentru aceste necesități. A menționat că în luna decembrie 2016 a luat cunoștință cu decizia Consiliului sătesc Cruglic nr. 8/30 din 02 octombrie 2009 cu privire la inventarierea loturilor de teren atribuite pentru construcția caselor de locuit. A invocat că conform deciziei enunțate, în anul 2009, a fost formată o rezervă de 67 de loturi de teren pentru construcția caselor de locuit, dintre care, 30 de loturi de teren au fost repartizate, iar 37 de loturi de teren au rămas în rezervă.

Astfel, a relevat că în temeiul faptului că, Consiliul local a decis alocarea lotului de teren la momentul apariției rezervei, la data de 05 ianuarie 2017 s-a adresat la Primăria satului Cruglic cu cerere prealabilă, prin care a solicitat 1 alocarea unui lot de teren pentru construcția casei de locuit conform deciziei Consiliului sătesc Cruglic nr. 2.29 din 24 martie 2011, însă nu a primit un răspuns. Solicită obligarea primarului satului Cruglic să execute decizia Consiliului sătesc Cruglic nr. 2.29 din 24 martie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 mai 2017 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Respingând acțiunea prima instanță și-a argumentat soluția constatând că, prin decizia Consiliului sătesc Cruglic nr. 2.29 din 24 martie 2011 „cu privire la examinarea cererii lui Dumitru Midori” nu a fost obligat primarul satului Cruglic să întreprindă careva acțiuni cu privire la atribuirea unui lot de teren reclamantului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, a fost respins apelul declarat de către Dumitru Midori și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La data de 13 martie 2018 Dumitru Midori a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanță. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile judecătorești, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și procedural, și anume, instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

A menționat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea unui lot de teren pentru construcția casei din fondul celor care se află în proprietatea Consiliului local, astfel, în cazul admiterii prezentei acțiuni vor fi afectate drepturile și interesele Consiliului sătesc Cruglic. A relevat că nu a solicitat atragerea în proces a Consiliului sătesc Cruglic, deoarece nu a cunoscut că acesta urmează a fi atras, respectivul fapt i-a fost adus la cunoștință în urma consultării unui jurist. De asemenea, a invocat că instanța de apel a examinat apelul în absența sa, fără a-l cita legal despre locul, data și ora ședinței de judecată, astfel, a fost lipsit de posibilitatea de a prezenta probe, încălcându-i-se drepturile procesuale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost recepționată de către recurent la data de 13 ianuarie 2018 (f.d. 47), iar cererea de recurs a fost depusă la 13 martie 2018 (f.d. 46). Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4); Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Dumitru Midori nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura 3 admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către Dumitru Midori, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dumitru Midori ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Dumitru Midori se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Oleg Sternioală judecătorul judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 4