2ra-1054/18 — constatarea încălcării dreptului consumatorului prin neeliberarea facturii detaliate în volum complet si repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra – 1054/18

Instanța de fond: Judecătoria Botanica , mun. Chișinău

Judecătorul: E. Galușceac,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu,

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean,

judecători Iuliana Oprea,

Luiza Gafton,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Plemeannic Anatoli

prin intermediul reprezentantului, avocatul Nichitoi Iurie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Plemeannic

Anatoli împotriva Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni cu privire

la constatarea încălcării dreptului consumatorului prin neeliberarea facturii

detaliate în volum complet și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 20 ianuarie 2016, Plemeannic Anatoli a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni

(în continuare ÎM „Moldcell” SA) cu privire la constatarea încălcării dreptului

consumatorului prin neeliberarea facturii detaliate în volum complet și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii Plemeannic Anatoli a invocat că în temeiul contractului

de abonament din 16 septembrie 2008 este abonat al operatorului de prestare a

serviciilor de telefonie mobilă/comunicații electronice al ÎM „Moldcell” SA.

În cadrul relațiilor de drept, în baza regulamentului de prestare a serviciilor

de telefonie mobilă celulară, pârâtul ÎM „Moldcell” SA este obligat să prezinte la

1

cererea abonatului factura detaliată referitor la serviciile prestate pentru perioada

de facturare. Pentru executarea obligației date pârâtul încasează, iar el, ca și alți

abonați, achită în beneficiul pârâtului taxa de 5 lei pentru fiecare pagină a facturii

detaliate, prezentată de pârât.

Reclamantul menționează că facturile detaliate emise de către

ÎM „Moldcell” SA sunt incomplete și nu conțin toate serviciile prestate, precum

și nu conțin sumele totale ale plăților pe care dânsul în calitate de abonat le

efectuează.

Plemeannic Anatolie indică că, deși legislația privind protecția drepturilor

consumatorilor nu prevede respectarea unei proceduri prealabile, la

05 noiembrie 2015 în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă a depus cerere

prealabilă pârâtului prin care a solicitat stoparea încălcărilor menționate și

corectarea situației create, însă deși pârâtul a recepționat cererea prealabilă la data

de 06 noiembrie 2015, careva măsuri în acest sens nu au fost întreprinse.

Reclamantul precizează că, din conținutul facturilor detaliate pe care le

deține și care sunt anexate la cererea de chemare în judecată rezultă că, acestea

sunt emise cu încălcarea cerințelor minimale, expuse în Regulamentele aprobate

de către autoritatea de stat în domeniu, iar pârâtul insistă la încălcarea normelor

de drept și pentru viitor.

Reclamantul menționează, că încălcarea drepturilor abonaților de către pârât

poartă un caracter de masă, iar ca urmare a încălcărilor admise ÎM „Moldcell” SA

a primit sume mari de bani, astfel încât în urma nerespectării prevederilor legale

pârâtul a beneficiat și financiar.

Reclamantul remarcă că, urmează a se ține cont de statutul său social precum

și de faptul că o perioadă îndelungată i-au fost încălcate drepturile de către pârât.

Plemeannic Anatolie relatează că deși pârâtul a recunoscut încălcările

comise a refuzat să admită cererea sa prealabilă, astfel consideră că

ÎM „Moldcell” SA urmează să-i achite prejudiciu moral cauzat pe care îl

estimează la suma de cel puțin 80000 lei.

Reclamantul solicită, de a recunoaște ilegală eliberarea de către

ÎM „Moldcell” SA în adresa sa a facturii detaliate în volum incomplet, obligarea

ÎM „Moldcell” SA să elibereze pe viitor factura detaliată în volum complet și

repararea prejudiciului moral în mărime de 80 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea soluției date instanța de fond a conchis că argumentele

reclamantului expuse în cererea de chemare în judecată sunt declarative și nu pot

servi temei de admitere a acțiunii, iar alte argumente pertinente de către reclamant

nu au fost prezentate.

2

La 25 mai 2016, Plemeanic Anatolie a depus apel, iar la 25 iulie 2016 cerere

de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016 și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2017, a fost respins apelul

declarat de Plemeannic Anatoli și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 28 aprilie 2016.

La 29 mai 2017 Plemeannic Anatoli a depus recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 01 martie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată, sau transmiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție din 22 noiembrie 2017 a fost admis recursul

declarat de Plemeannic Anatolie, casată integral decizia Curții de Apel Chișinău

din 01 martie 2017 pe motiv de încălcare a normelor de procedură civilă, cu

restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet

de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2018 s-a respins cererea

de apel declarată de Plemeannic Anatoli și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016 (f.d.221, Vol.I).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 13 aprilie 2018, Plemeannic

Anatolie prin intermediul reprezentantului, avocatul Nichitoi Iurie a contestat-o

cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 ianuarie 2018 și a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 28 aprilie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea

reclamantului să fie admisă integral, sau transmiterea cauzei pentru rejudecare în

instanța de apel (f.d.1-9, Vol. II).

În susținerea recursului recurentul a indicat, că hotărârea instanței de fond și

decizia instanței de apel urmează a fi casate din motiv că la adoptarea concluziilor

contestate de către instanțele ierarhic inferioare au fost încălcate și incorect

aplicate normele de drept material și procedural. Actele judecătorești sunt bazate

pe aprecierea arbitrară a probelor din cauza examinată, iar instanța de apel a

încălcat principiul procesului echitabil instituit în Convenția Europeană privind

Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale și a aplicat o lege care nu poate fi

aplicată.

La 23 mai 2018 ÎM „Moldcell” SA a depus referință asupra cererii de recurs

înaintate de Plemeannic Anatolie prin intermediul reprezentantului, avocatul

Nichitoi Iurie în care a indicat că consideră soluția instanței de apel ca fiind una

3

corectă, obiectivă, întemeiată pe baza probelor administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, motiv din care solicită declararea inadmisibilității recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

11 ianuarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Plemeannic Anatoli prin

intermediul reprezentantului, avocatul Nichitoi Iurie în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat

în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Plemeannic

Anatoli prin intermediul reprezentantului, avocatul Nichitoi Iurie este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care

să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile

invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel,

respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

5

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Plemeannic Anatoli prin

intermediul reprezentantului, avocatul Nichitoi Iurie, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Plemeannic Anatoli prin intermediul

reprezentantului, avocatul Nichitoi Iurie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean

judecători Iuliana Oprea

Luiza Gafton

6