2rac-154/18 — cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, declararea nulității actelor juridice

2rac-154/18 — cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, declararea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: : I. Mânăscurtă nr. 2rac-154/18

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

DECIZIE

6 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

examinând recursurile declarate de administratorul insolvabilității Societății

cu Răspundere Limitată „Servivet”, Tudor Ambrosi și Societatea pe

Acțiuni „Avicola-Bucovăț”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu

Răspundere Limitată „Servivet” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Financial Investment Group” cu privire la constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare

și la cererea de chemare în judecată a intervenientului principal Societatea pe

Acțiuni „Avicola-Bucovăț” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Servivet”

și Societății cu Răspundere Limitată „Financial Investment Group” cu privire la

declararea nulității actelor juridice, constatarea nulității contractului de vânzare-

cumpărare cu aducerea părților în poziția inițială

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017

constată:

La 1 decembrie 2015, SRL „Servivet” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că prin contractul de vânzare-cumpărare din

25 aprilie 2014, încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment

Group”, se pretinde că s-au înstrăinat bunurile imobile situate în mun. Chișinău

str. Uzinelor nr. 2, cu nr cadastrale: XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

Consideră că contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 urmează a

fi recunoscut nul din mai multe motive.

1

Menționează că prin respectivul contract, semnat de directorul

SRL „Servivet”, întreprinderea a vândut către SRL „Financial Investment Group”

bunurile imobile menționate la prețul de 35 000 000 de lei, cu stabilirea unui

termen de achitare a sumei până la 23 aprilie 2016.

Indică că asociatul și proprietarul SRL „Servivet”, la acel moment Alexandr

Burcovschii, nu a cunoscut despre faptul înstrăinării, respectiv, nici despre prețul

bunurilor imobile litigioase și mai mult ca atât despre acordarea unui termen pentru

achitarea așa-zisei procurări de imobile de către SRL „Financial Investment

Group”.

Remarcă că asociatul și proprietarul SRL „Servivet”, la acel moment-

Alexandr Burcovschii, nu doar că nu a cunoscut, dar nici nu a dat acordul la

înstrăinarea bunurilor imobilele care fac obiectul contractului contestat, cu toate că

decizia lui era obligatorie, ținând cont de valoarea bunurilor înstrăinate.

Insistă că contractul care face obiectul acestei acțiuni este lovit de nulitate

absolută în temeiul art. 120 alin. (1) și art. 226 Cod civil, care prevăd că sunt nule

actele juridice care contravin normelor imperative (la caz art. 155 Cod Civil și

Statutul SRL „Servivet”) și care au fost încheiate cu încălcarea limitelor

împuternicirilor.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 220 alin. (1), 226 Cod

civil, art. 166-167, 174-175 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea nulității contractului de vânzare-

cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial

Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în mun. Chișinău

str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 1 februarie 2016, a

fost atrasă în proces, în calitate de intervenient accesoriu, notarul Galina Ceban.

La 10 mai 2016, SA „Avicola-Bucovăț” a depus o cerere cu privire la

admiterea în calitate de intervenient principal.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016, a fost

atrasă în proces, în calitate de intervenient principal SA „Avicola-Bucovăț”.

Totodată, la 10 mai 2016, SA „Avicola-Bucovăț” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Grup” cu

privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că SA „Avicola-Bucovăț” a înstrăinat

bunurile imobile litigioase către SRL „Servivet”, cu instituirea grevării de achitare

a bunurilor în Registrul bunurilor imobile.

Susține că SRL „Servivet” a înstrăinat bunurile imobile litigioase din

mun. Chișinău str. Uzinelor nr. 2, cu nr cadastrale: XXXXX; XXXXX – XXXXX;

XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX, cu încălcarea grevării de

înstrăinare.

Relevă că SA „Avicola-Bucovăț” avea și are drepturi de preferință asupra

bunurilor litigioase, iar încheierea actelor juridice în privința lor nu putea fi

efectuată fără permisiunea SA „Avicola –Bucovăț”.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea nulității contractului de vânzare-

2

cumpărare din 25 aprilie 2014, încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial

Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în mun. Chișinău

str. Uzinelor nr. 2, cu nr cadastrale: XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016, a fost

respinsă cererea SRL „Servivet” privind strămutarea examinării pricinii la Curtea

de Apel Chișinău.

La 30 noiembrie 2016, SA „Avicola-Bucovăț” a depus cerere suplimentară

la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea nulității

declarației directorului SA „Avicola-Bucovăț” din 25 aprilie 2014 de permitere a

înstrăinării de către SRL „Servivet” către SRL „Financial Investment Group” a

bunurilor imobile situate în mun. Chișinău, str. Uzinelor 2, cu nr. cadastrale

XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX, recunoașterea și constatarea nulității scrisorii semnate de către directorul

SA „Avicola-Bucovăț” de radiere a grevării de achitare în rate aplicată asupra

bunurilor imobile vândute în baza contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor

din 23 aprilie 2014 și din 25 aprilie 2014, recunoașterea nulității contractului de

vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și

SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile, cu

aducerea părților în poziția inițială prin restabilirea înscrierilor privind dreptul de

proprietate al SRL „Servivet” în Registrul bunurilor imobile și al grevărilor de

achitare în rate în favoarea SA „Avicola-Bucovăț” asupra bunurilor imobile

litigioase.

În motivarea acesteia a invocat că inițial bunurile imobile litigioase au fost

înstrăinate de SA „Avicola-Bucovăț” către SRL „Servivet” în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2014, cu instituirea în Registrul bunurilor imobile

a grevării de achitare a bunurilor.

Susține că SA „Avicola-Bucovăț” avea și are dreptul preferențial asupra

respectivelor bunuri, iar actele juridice în privința acestor bunuri nu puteau fi

încheiate fără permisiunea SA „Avicola-Bucovăț” exprimată în modul prevăzut de

lege.

Explică că la 25 aprilie 2014, directorul SA „Avicola-Bucovăț” a semnat

declarația prin care a permis înstrăinarea de SRL „Servivet” către SRL „Financial

Investment Group” a bunurilor imobile din mun. Chișinău str. Uzinelor 2, cu

nr. cadastrale XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX – XXXXX;

XXXXX; XXXXX.

Ulterior, la 29 aprilie 2014, directorul SA „Avicola-Bucovăț” a depus o

cerere către ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat radierea grevării de achitare în rate

aplicată asupra bunurilor imobile înstrăinate în baza contractelor de vânzare-

cumpărare din 23 aprilie 2014 și din 25 aprilie 2014.

Notează că declarația semnată la 25 aprilie 2014 de către directorul

SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit, cât și scrisorea din 29 aprilie 2014, prin

care directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit a solicitat ÎS „Cadastru”

radierea grevării de achitare în rate aplicată asupra bunurilor imobile vândute în

baza contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor din 23 aprilie 2014 și

3

contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor din 25 aprilie 2014, sunt ilegale,

deoarece directorul SA „Avicola-Bucovăț” nu deținea competență de a permite

înstrăinarea bunurilor imobile litigioase, cât și de a ridica grevarea de achitare în

rate instituită în Registrul bunurilor imobile, or, prin aceste acte semnate de

director, SA „Avicola-Bucovăț” a fost lipsită de garanțiile instituite de primire a

sumei de 25 000 000 de lei, contractele încheiate în baza acestor acte fiind

tranzacții de proporții, motiv din care, o decizie în acest sens urma a fi luată de

adunarea generală a acționarilor SA „Avicola-Bucovăț”, pe când acționarii nici nu

au cunoscut despre acest fapt.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 decembrie 2016,

au fost respinse integral acțiunea SRL „Servivet” și acțiunea intervenientului

principal SA „Avicola-Bucovăț”, ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de către SRL „Servivet” și SA „Avicola-Bucovăț” și menținută

hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 decembrie 2016 și încheierea

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016.

La 22 februarie 2018, administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor

Ambrosi a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

9 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii înaintate de SRL „Servivet”.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a ignorat concluziile

expuse în raportul de expertiză nr. 09 din 22 ianuarie 2016 a Direcției Asigurare

Operativă a Centrului Național Anticorupție, prin care s-a constatat că în pretinsa

decizie a asociatului unic – Alexandr Burcovschii din 25 aprilie 2014 (prin care s-a

dispus vânzarea către întreprinderea SRL „Financial Investment Group” a

bunurilor imobile litigioase situate în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2, la prețul de

35.000 000 lei, împuternicindu-1 pe administratorul Iurie Moraru să semneze

contractul de vânzare-cumpărare), semnăturile din numele lui Alexandr

Burcovschii sunt executate cu ajutorul tehnicii de multiplicare-copiere de tip laser

color.

Obiectează că instanța de apel neîntemeiat a reiterat constatările făcute de

prima instanță în privința faptului că prin actul de predare - preluare a cambiei din

29 aprilie 2014, SRL „Financial Investment Group” a transmis către

SRL „Servivet”, întru executarea obligațiilor de plată și achitare conform

contractului de vânzare - cumpărare nr. 2635 din 25 aprilie 2014, cambii în valoare

totală de 35 000 000 lei, or, acest act nu a constituit obiect de examinare a cauzei

nici în prima instanță și nici în instanța de apel, nu s-au prezentat probe și nu au

fost discutate careva circumstanțe de achitare a prețului contractului contestat.

La 23 februarie 2018, SA „Avicola-Bucovăț” a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate de SA „Avicola

Bucovăț”.

În motivarea recursului a indicat că directorul SA „Avicola Bucovăț” nu

4

avea dreptul și competența să decidă permiterea înstrăinării bunurilor imobile

litigioase și să ridice grevarea de achitare în rate, instituită în Registrul bunurilor

imobile și că aceste acte juridice au avut ca obiect și consecință lipsirea societății

de garanțiile instituite de primire a mijloacelor bănești în mărime de

25 000 000 lei.

Remarcă că acționarii, Adunarea generală a acționarilor SA „Avicola

Bucovăț” nu doar că nu au cunoscut, dar și nici nu au dat acordul la semnarea unor

asemenea acte juridice, cu toate că decizia acestora era obligatorie, ținând cont de

valoarea bunurilor înstrăinate și că o anumită decizie sau hotărâre a Adunării

generale a acționarilor a SA „Avicola Bucovăț” în privința semnării unor asemenea

acte juridice nu a existat.

Consideră că declarația din 25 aprilie 2014 și scrisoarea din 29 aprilie 2014,

urmează a fi recunoscute nule în temeiul art. 220 alin. (1) și art. 226 din Cod civil.

Evidențiază că SA „Avicola Bucovăț” este persoana care avea și are drepturi

de preferință asupra bunurilor litigioase, iar încheierea actelor juridice în privința

lor nu putea fi efectuată fără permisiunea sa.

La 21 aprilie 2018, SRL „Financial Investment Group” a depus referință la

cererea de recurs declarată de către SA „Avicola-Bucovăț”, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de către SA „Avicola-Bucovăț”.

La 21 aprilie 2018, SRL „Financial Investment Group” a depus referință la

cererea de recurs declarată de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”,

Tudor Ambrosi, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către

administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, recursurile

declarate de SRL „Servivet” și SA „Avicola Bucovăț” au fost considerate

admisibile.

La 7 mai 2018, SRL „Financial Investment Group” a depus referință

suplimentară la cererile de recurs declarate de către administratorul insolvabilității

SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-Bucovăț”, prin care a solicitat

respingerea recursurilor.

La 11 mai 2018, SRL „Financial Investment Group” a mai depus o referință

suplimentară la cererile de recurs declarate de către administratorul insolvabilității

SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-Bucovăț”, prin care a solicitat

respingerea recursurilor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 13 decembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 23 vol. III), careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

9 noiembrie 2017, în termenul legal.

5

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare

în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele cauzei denotă că înaintând acțiunea în judecată împotriva

SRL „Financial Investment Group”, SRL „Servivet” a solicitat recunoașterea

nulității contractului de vânzare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet”

și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate

în mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–

XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

La rândul său, intervenientul principal SA „Avicola-Bucovăț” înaintând

acțiunea împotriva SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”, cu

ulterioarele concretizări, a solicitat constatarea nulității declarației directorului

SA „Avicola Bucovăț” din 25 aprilie 2014 de permitere a înstrăinării de către

SRL „Servivet” către SRL „Financial Investment Group” a bunurilor imobile

situate în mun. Chișinău, str. Uzinelor 2, cu nr. cadastrale XXXXX; XXXXX –

XXXXX; XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX, recunoașterea și

constatarea nulității scrisorii semnate de către directorul SA „Avicola Bucovăț” de

radiere a grevării de achitare în rate aplicată asupra bunurilor imobile vândute în

baza contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor din 23 aprilie 2014 și din

25 aprilie 2014, recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare din

25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment

Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile, cu aducerea părților în poziția

inițială prin restabilirea înscrierilor privind dreptul de proprietate al SRL

„Servivet” în Registrul bunurilor imobile și al grevărilor de achitare în rate în

favoarea SA „Avicola-Bucovăț” asupra bunurilor imobile litigioase.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunilor înaintate de către SRL „Servivet” și

intervenientului principal SA „Avicola-Bucovăț”, pe care le-a respins ca fiind

neîntemeiate.

Judecând apelurile declarate de către administratorul insolvabilității

SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-Bucovăț”, instanța de apel le-a

respins și a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din

28 decembrie 2016 și încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din

11 mai 2016.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile

la caz și criticile aduse în cererile de recurs, instanța de recurs constată că soluția a

fost dată de către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei

6

și fără determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune

prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

Astfel, în conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru

instanță judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelurile a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și

materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și

temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare, iar

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală a materialului

probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Astfel, se constată că instanța de apel judecând apelurile declarate de către

administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-

Bucovăț”, a reținut ca temei de respingere a acțiunii SRL „Servivet”, faptul că la

data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între

SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”, SRL „Servivet” avea un

singur asociat, Alexandr Burcovschii, iar funcția de administrator al acestei

societăți o deținea Iurie Moraru.

La fel, instanța de apel în linii generale a reținut că Alexandr Burcovschii

fiind unicul asociat al SRL „Servivet”, prin decizia din 25 aprilie 2014, a dispus

vânzarea bunurilor imobile către SRL „Financial Investment Group”.

La o astfel de concluzie instanța de apel a ajuns, însă, fără a da o apreciere

clară și exhaustivă argumentelor administratorului insolvabilității SRL „Servivet”,

Tudor Ambrosi, din cererea de apel, precum că asociatul și proprietarul

SRL „Servivet”, la acel moment Alexandr Burcovschii nu a cunoscut despre faptul

înstrăinării, despre prețul de înstrăinare a imobilelor litigioase și mai mult ca atât,

despre acordarea unui termen pentru achitarea costului imobilelor de către

SRL „Financial Investment Group” (f. d. 84 vol. II).

Astfel, cu seamă aici, instanța de recurs va remarca că deși instanța de apel a

stabilit că la materialele cauzei se regăsește decizia asociatului unic Alexandr

Burcovschii din 25 aprilie 2014, prin care s-a dispus vânzarea către SRL „Financial

Investment Group” a bunurilor imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor nr. 2

la prețul de 35000000 lei, împuternicindu-l pe Iurie Moraru să semneze contractul

de vânzare-cumpărare, instanța de apel a trecut cu vederea și nu a supus aprecierii

7

raportul de expertiză a Direcției Asigurare Operativă a Centrului Național

Anticorupție nr. 09 din 22 ianuarie 2016, anexat la cererea de apel de către

administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, prin care s-a

constatat că în pretinsa decizie a asociatului unic Alexandr Burcovschii din

25 aprilie 2014, semnăturile din numele lui Alexandr Burcovschii sunt executate

cu ajutorul tehnicii de multiplicare-copiere de tip laser color.

Or, deși prima instanță prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău din 11 mai 2016, a refuzat să anexeze la actele cauzei raportul de

expertiză nr. 09 din 22 ianuarie 2016 a Direcției Asigurare Operativă a Centrului

Național Anticorupție, odată fiind acceptat ca anexă la cererea de apel depusă de

către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, instanța de

apel era obligată să se expună și asupra probei date, având în vedere că instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărârea sa motivele privind admiterea unor

probe și respingerea altora, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele, rezultând din prevederile art. 130 alin. (4) CPC.

Mai mult că instanța de apel a trecut cu vederea și faptul că administratorul

insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi a depus la data de 6 mai 2016 și la

Curtea de Apel Chișinău ca instanță de insolvabilitate o cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la recunoașterea

nulității contractului din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și

SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în

mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–XXXXX;

XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX, fiind cert că contractul de

vânzare-cumpărare a imobilelor din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet”

și SRL „Financial Investment Group” constituie obiect al litigiului și în prezenta

cauză civilă.

Or, la 11 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o hotărâre prin

care a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Servivet”

împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la recunoașterea nulității

actelor juridice, a fost recunoscut nul contractul de vânzare-cumpărare din 25

aprilie 2014, încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”

privind înstrăinarea bunurilor imobile amplasate în mun. Chișinău str. Uzinelor 2

cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX;

XXXXX; XXXXX și obligat SRL „Financial Investment Group” să restituie

bunurile obținute prin tranzacția anulată-agentului economic SRL „Servivet”,

bunurile imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale

XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX,

și care prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 septembrie 2016, a fost

casată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată (f. d. 131 vol. II, 60-68 vol. III).

Un act de dispoziție judecătoresc irevocabil cu privire la soluționarea acestui

litigiu la materialele cauzei lipsește.

Drept consecință, instanța de recurs relevă că instanța de apel ajungând la

concluzia respingerii acțiunilor SRL „Servivet” și a intervenientului principal

SA „Avicola-Bucovăț”, a trecut cu vederea aceste circumstanțe, deși lămurirea

8

acestor împrejurări este inevitabilă întru evitarea unei duble soluționări a acțiunilor

înaintate pe unele și aceleași temeiuri.

Superficialitatea examinării cauzei de către instanța de apel, de altfel, se

atestă și prin faptul că ajungând la concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de

către intervenientul principal SA „Avicola-Bucovăț”, instanța de apel într-un

mod superficial a constatat că declarația din 15 aprilie 2014 și scrisoarea din

29 aprilie 2014 semnate de către directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir

Pustovit nu sunt acte juridice prin care s-ar fi dispus de bunuri în privința cărora a

fost instituită o interdicție.

Or, ajungând la o astfel de concluzie, instanța de apel nu a elucidat

argumentul adus de către SA „Avicola-Bucovăț” în cererea de apel precum că

declarația din 15 aprilie 2014 și scrisoarea din 29 aprilie 2014 semnate de către

directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit, sunt acte juridice care permit

înstrăinarea bunurilor imobile grevate cu achitarea în rate în favoarea SA „Avicola-

Bucovăț” (f. d. 81 vol. II).

Sub un alt aspect, instanța de recurs va menționa și faptul că în dezacord cu

argumentele SA „Avicola-Bucovăț” din cererea de apel, precum că acționarii,

adunarea generală a acționarilor SA „Avicola-Bucovăț” nu doar că nu au cunoscut

dar și nici nu au dat acordul la semnarea unor asemenea acte juridice, instanța de

apel în linii generale a reținut că declarația din 15 aprilie 2014 și scrisoarea din

29 aprilie 2014 semnate de către directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir

Pustovit nu pot fi calificate sau asimilate unor tranzacții de proporții în sensul

art. 50, 82 și 83 din Legea nr. 1134 din 2 aprilie 1997 cu privire la societățile pe

acțiuni, fără a-și argumenta poziția în acest sens.

Drept urmare, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a

ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante

în speță, respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre

rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

9

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

Cu privire la cererea SRL „Financial Investment Group” depusă la data de

28 mai 2018 privind anularea încheierii Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie

2018, prin care s-a dispus de a considera admisibile recursurile declarate de către

SRL „Servivet” și SA „Avicola-Bucovăț”, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă că încheierea

Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, prin prisma art. 440 alin. (2) CPC

nu se supune niciunei căi de atac, prin urmare nu poate fi anulată.

Mai mult că chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului nu afectează

desfășurarea de mai departe a litigiului, acestea fiind transmise în completul din

5 judecători pentru examinarea fondului recursului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de administratorul insolvabilității Societății cu

Răspundere Limitată „Servivet”, Tudor Ambrosi și Societatea pe

Acțiuni „Avicola-Bucovăț”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu

Răspundere Limitată „Servivet” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Financial Investment Group” cu privire la constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare și la cererea de chemare în judecată a

intervenientului principal Societatea pe Acțiuni „Avicola-Bucovăț” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Servivet” și Societății cu Răspundere

Limitată „Financial Investment Group” cu privire la declararea nulității actelor

juridice, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu aducerea

părților în poziția inițială, cu remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

10