2rac-154/18 — cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, declararea nulității actelor juridice

prima instanță: : I. Mânăscurtă nr. 2rac-154/18 instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu DECIZIE 6 iunie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Mariana Pitic Nicolae Craiu Victor Burduh Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de administratorul insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Servivet”, Tudor Ambrosi și Societatea pe Acțiuni „Avicola-Bucovăț” în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Servivet” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Financial Investment Group” cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și la cererea de chemare în judecată a intervenientului principal Societatea pe Acțiuni „Avicola-Bucovăț” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Servivet” și Societății cu Răspundere Limitată „Financial Investment Group” cu privire la declararea nulității actelor juridice, constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare cu aducerea părților în poziția inițială împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017 constată: La 1 decembrie 2015, SRL „Servivet” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014, încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”, se pretinde că s-au înstrăinat bunurile imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor nr. 2, cu nr cadastrale: XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

Consideră că contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 urmează a fi recunoscut nul din mai multe motive. 1 Menționează că prin respectivul contract, semnat de directorul SRL „Servivet”, întreprinderea a vândut către SRL „Financial Investment Group” bunurile imobile menționate la prețul de 35 000 000 de lei, cu stabilirea unui termen de achitare a sumei până la 23 aprilie 2016. Indică că asociatul și proprietarul SRL „Servivet”, la acel moment Alexandr Burcovschii, nu a cunoscut despre faptul înstrăinării, respectiv, nici despre prețul bunurilor imobile litigioase și mai mult ca atât despre acordarea unui termen pentru achitarea așa-zisei procurări de imobile de către SRL „Financial Investment Group”.

Remarcă că asociatul și proprietarul SRL „Servivet”, la acel moment- Alexandr Burcovschii, nu doar că nu a cunoscut, dar nici nu a dat acordul la înstrăinarea bunurilor imobilele care fac obiectul contractului contestat, cu toate că decizia lui era obligatorie, ținând cont de valoarea bunurilor înstrăinate. Insistă că contractul care face obiectul acestei acțiuni este lovit de nulitate absolută în temeiul art. 120 alin. (1) și art. 226 Cod civil, care prevăd că sunt nule actele juridice care contravin normelor imperative (la caz art. 155 Cod Civil și Statutul SRL „Servivet”) și care au fost încheiate cu încălcarea limitelor împuternicirilor. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 220 alin. (1), 226 Cod civil, art. 166-167, 174-175 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea nulității contractului de vânzare- cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 1 februarie 2016, a fost atrasă în proces, în calitate de intervenient accesoriu, notarul Galina Ceban. La 10 mai 2016, SA „Avicola-Bucovăț” a depus o cerere cu privire la admiterea în calitate de intervenient principal. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016, a fost atrasă în proces, în calitate de intervenient principal SA „Avicola-Bucovăț”. Totodată, la 10 mai 2016, SA „Avicola-Bucovăț” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Grup” cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare. În motivarea acțiunii a invocat că SA „Avicola-Bucovăț” a înstrăinat bunurile imobile litigioase către SRL „Servivet”, cu instituirea grevării de achitare a bunurilor în Registrul bunurilor imobile.

Susține că SRL „Servivet” a înstrăinat bunurile imobile litigioase din mun. Chișinău str. Uzinelor nr. 2, cu nr cadastrale: XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX, cu încălcarea grevării de înstrăinare. Relevă că SA „Avicola-Bucovăț” avea și are drepturi de preferință asupra bunurilor litigioase, iar încheierea actelor juridice în privința lor nu putea fi efectuată fără permisiunea SA „Avicola –Bucovăț”. Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea nulității contractului de vânzare- 2 cumpărare din 25 aprilie 2014, încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor nr. 2, cu nr cadastrale: XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX;

XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016, a fost respinsă cererea SRL „Servivet” privind strămutarea examinării pricinii la Curtea de Apel Chișinău. La 30 noiembrie 2016, SA „Avicola-Bucovăț” a depus cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea nulității declarației directorului SA „Avicola-Bucovăț” din 25 aprilie 2014 de permitere a înstrăinării de către SRL „Servivet” către SRL „Financial Investment Group” a bunurilor imobile situate în mun.

Chișinău, str. Uzinelor 2, cu nr. cadastrale XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX, recunoașterea și constatarea nulității scrisorii semnate de către directorul SA „Avicola-Bucovăț” de radiere a grevării de achitare în rate aplicată asupra bunurilor imobile vândute în baza contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor din 23 aprilie 2014 și din 25 aprilie 2014, recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile, cu aducerea părților în poziția inițială prin restabilirea înscrierilor privind dreptul de proprietate al SRL „Servivet” în Registrul bunurilor imobile și al grevărilor de achitare în rate în favoarea SA „Avicola-Bucovăț” asupra bunurilor imobile litigioase.

În motivarea acesteia a invocat că inițial bunurile imobile litigioase au fost înstrăinate de SA „Avicola-Bucovăț” către SRL „Servivet” în baza contractului de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2014, cu instituirea în Registrul bunurilor imobile a grevării de achitare a bunurilor. Susține că SA „Avicola-Bucovăț” avea și are dreptul preferențial asupra respectivelor bunuri, iar actele juridice în privința acestor bunuri nu puteau fi încheiate fără permisiunea SA „Avicola-Bucovăț” exprimată în modul prevăzut de lege. Explică că la 25 aprilie 2014, directorul SA „Avicola-Bucovăț” a semnat declarația prin care a permis înstrăinarea de SRL „Servivet” către SRL „Financial Investment Group” a bunurilor imobile din mun.

Chișinău str. Uzinelor 2, cu nr. cadastrale XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX – XXXXX;

XXXXX; XXXXX.

Ulterior, la 29 aprilie 2014, directorul SA „Avicola-Bucovăț” a depus o cerere către ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat radierea grevării de achitare în rate aplicată asupra bunurilor imobile înstrăinate în baza contractelor de vânzare- cumpărare din 23 aprilie 2014 și din 25 aprilie 2014. Notează că declarația semnată la 25 aprilie 2014 de către directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit, cât și scrisorea din 29 aprilie 2014, prin care directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit a solicitat ÎS „Cadastru” radierea grevării de achitare în rate aplicată asupra bunurilor imobile vândute în baza contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor din 23 aprilie 2014 și 3 contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor din 25 aprilie 2014, sunt ilegale, deoarece directorul SA „Avicola-Bucovăț” nu deținea competență de a permite înstrăinarea bunurilor imobile litigioase, cât și de a ridica grevarea de achitare în rate instituită în Registrul bunurilor imobile, or, prin aceste acte semnate de director, SA „Avicola-Bucovăț” a fost lipsită de garanțiile instituite de primire a sumei de 25 000 000 de lei, contractele încheiate în baza acestor acte fiind tranzacții de proporții, motiv din care, o decizie în acest sens urma a fi luată de adunarea generală a acționarilor SA „Avicola-Bucovăț”, pe când acționarii nici nu au cunoscut despre acest fapt.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 decembrie 2016, au fost respinse integral acțiunea SRL „Servivet” și acțiunea intervenientului principal SA „Avicola-Bucovăț”, ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, au fost respinse apelurile declarate de către SRL „Servivet” și SA „Avicola-Bucovăț” și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 decembrie 2016 și încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016. La 22 februarie 2018, administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate de SRL „Servivet”.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a ignorat concluziile expuse în raportul de expertiză nr. 09 din 22 ianuarie 2016 a Direcției Asigurare Operativă a Centrului Național Anticorupție, prin care s-a constatat că în pretinsa decizie a asociatului unic – Alexandr Burcovschii din 25 aprilie 2014 (prin care s-a dispus vânzarea către întreprinderea SRL „Financial Investment Group” a bunurilor imobile litigioase situate în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 2, la prețul de 35.000 000 lei, împuternicindu-1 pe administratorul Iurie Moraru să semneze contractul de vânzare-cumpărare), semnăturile din numele lui Alexandr Burcovschii sunt executate cu ajutorul tehnicii de multiplicare-copiere de tip laser color.

Obiectează că instanța de apel neîntemeiat a reiterat constatările făcute de prima instanță în privința faptului că prin actul de predare - preluare a cambiei din 29 aprilie 2014, SRL „Financial Investment Group” a transmis către SRL „Servivet”, întru executarea obligațiilor de plată și achitare conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 2635 din 25 aprilie 2014, cambii în valoare totală de 35 000 000 lei, or, acest act nu a constituit obiect de examinare a cauzei nici în prima instanță și nici în instanța de apel, nu s-au prezentat probe și nu au fost discutate careva circumstanțe de achitare a prețului contractului contestat. La 23 februarie 2018, SA „Avicola-Bucovăț” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate de SA „Avicola Bucovăț”.

În motivarea recursului a indicat că directorul SA „Avicola Bucovăț” nu 4 avea dreptul și competența să decidă permiterea înstrăinării bunurilor imobile litigioase și să ridice grevarea de achitare în rate, instituită în Registrul bunurilor imobile și că aceste acte juridice au avut ca obiect și consecință lipsirea societății de garanțiile instituite de primire a mijloacelor bănești în mărime de 25 000 000 lei. Remarcă că acționarii, Adunarea generală a acționarilor SA „Avicola Bucovăț” nu doar că nu au cunoscut, dar și nici nu au dat acordul la semnarea unor asemenea acte juridice, cu toate că decizia acestora era obligatorie, ținând cont de valoarea bunurilor înstrăinate și că o anumită decizie sau hotărâre a Adunării generale a acționarilor a SA „Avicola Bucovăț” în privința semnării unor asemenea acte juridice nu a existat.

Consideră că declarația din 25 aprilie 2014 și scrisoarea din 29 aprilie 2014, urmează a fi recunoscute nule în temeiul art. 220 alin. (1) și art. 226 din Cod civil. Evidențiază că SA „Avicola Bucovăț” este persoana care avea și are drepturi de preferință asupra bunurilor litigioase, iar încheierea actelor juridice în privința lor nu putea fi efectuată fără permisiunea sa. La 21 aprilie 2018, SRL „Financial Investment Group” a depus referință la cererea de recurs declarată de către SA „Avicola-Bucovăț”, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către SA „Avicola-Bucovăț”. La 21 aprilie 2018, SRL „Financial Investment Group” a depus referință la cererea de recurs declarată de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, recursurile declarate de SRL „Servivet” și SA „Avicola Bucovăț” au fost considerate admisibile. La 7 mai 2018, SRL „Financial Investment Group” a depus referință suplimentară la cererile de recurs declarate de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-Bucovăț”, prin care a solicitat respingerea recursurilor. La 11 mai 2018, SRL „Financial Investment Group” a mai depus o referință suplimentară la cererile de recurs declarate de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-Bucovăț”, prin care a solicitat respingerea recursurilor. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 13 decembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 23 vol. III), careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, în termenul legal. 5 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Actele cauzei denotă că înaintând acțiunea în judecată împotriva SRL „Financial Investment Group”, SRL „Servivet” a solicitat recunoașterea nulității contractului de vânzare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–

XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX.

La rândul său, intervenientul principal SA „Avicola-Bucovăț” înaintând acțiunea împotriva SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”, cu ulterioarele concretizări, a solicitat constatarea nulității declarației directorului SA „Avicola Bucovăț” din 25 aprilie 2014 de permitere a înstrăinării de către SRL „Servivet” către SRL „Financial Investment Group” a bunurilor imobile situate în mun.

Chișinău, str. Uzinelor 2, cu nr. cadastrale XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX – XXXXX; XXXXX; XXXXX, recunoașterea și constatarea nulității scrisorii semnate de către directorul SA „Avicola Bucovăț” de radiere a grevării de achitare în rate aplicată asupra bunurilor imobile vândute în baza contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor din 23 aprilie 2014 și din 25 aprilie 2014, recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile, cu aducerea părților în poziția inițială prin restabilirea înscrierilor privind dreptul de proprietate al SRL „Servivet” în Registrul bunurilor imobile și al grevărilor de achitare în rate în favoarea SA „Avicola-Bucovăț” asupra bunurilor imobile litigioase.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunilor înaintate de către SRL „Servivet” și intervenientului principal SA „Avicola-Bucovăț”, pe care le-a respins ca fiind neîntemeiate. Judecând apelurile declarate de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola-Bucovăț”, instanța de apel le-a respins și a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 decembrie 2016 și încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 mai 2016. Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în cererile de recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei 6 și fără determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

Astfel, în conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelurile a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare, iar concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Astfel, se constată că instanța de apel judecând apelurile declarate de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi și SA „Avicola- Bucovăț”, a reținut ca temei de respingere a acțiunii SRL „Servivet”, faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group”, SRL „Servivet” avea un singur asociat, Alexandr Burcovschii, iar funcția de administrator al acestei societăți o deținea Iurie Moraru. La fel, instanța de apel în linii generale a reținut că Alexandr Burcovschii fiind unicul asociat al SRL „Servivet”, prin decizia din 25 aprilie 2014, a dispus vânzarea bunurilor imobile către SRL „Financial Investment Group”.

La o astfel de concluzie instanța de apel a ajuns, însă, fără a da o apreciere clară și exhaustivă argumentelor administratorului insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, din cererea de apel, precum că asociatul și proprietarul SRL „Servivet”, la acel moment Alexandr Burcovschii nu a cunoscut despre faptul înstrăinării, despre prețul de înstrăinare a imobilelor litigioase și mai mult ca atât, despre acordarea unui termen pentru achitarea costului imobilelor de către SRL „Financial Investment Group” (f. d. 84 vol. II). Astfel, cu seamă aici, instanța de recurs va remarca că deși instanța de apel a stabilit că la materialele cauzei se regăsește decizia asociatului unic Alexandr Burcovschii din 25 aprilie 2014, prin care s-a dispus vânzarea către SRL „Financial Investment Group” a bunurilor imobile situate în mun.

Chișinău str. Uzinelor nr. 2 la prețul de 35000000 lei, împuternicindu-l pe Iurie Moraru să semneze contractul de vânzare-cumpărare, instanța de apel a trecut cu vederea și nu a supus aprecierii 7 raportul de expertiză a Direcției Asigurare Operativă a Centrului Național Anticorupție nr. 09 din 22 ianuarie 2016, anexat la cererea de apel de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, prin care s-a constatat că în pretinsa decizie a asociatului unic Alexandr Burcovschii din 25 aprilie 2014, semnăturile din numele lui Alexandr Burcovschii sunt executate cu ajutorul tehnicii de multiplicare-copiere de tip laser color. Or, deși prima instanță prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 11 mai 2016, a refuzat să anexeze la actele cauzei raportul de expertiză nr. 09 din 22 ianuarie 2016 a Direcției Asigurare Operativă a Centrului Național Anticorupție, odată fiind acceptat ca anexă la cererea de apel depusă de către administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi, instanța de apel era obligată să se expună și asupra probei date, având în vedere că instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărârea sa motivele privind admiterea unor probe și respingerea altora, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din prevederile art. 130 alin. (4) CPC.

Mai mult că instanța de apel a trecut cu vederea și faptul că administratorul insolvabilității SRL „Servivet”, Tudor Ambrosi a depus la data de 6 mai 2016 și la Curtea de Apel Chișinău ca instanță de insolvabilitate o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la recunoașterea nulității contractului din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile situate în mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX, fiind cert că contractul de vânzare-cumpărare a imobilelor din 25 aprilie 2014 încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” constituie obiect al litigiului și în prezenta cauză civilă.

Or, la 11 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o hotărâre prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Servivet” împotriva SRL „Financial Investment Group” cu privire la recunoașterea nulității actelor juridice, a fost recunoscut nul contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2014, încheiat între SRL „Servivet” și SRL „Financial Investment Group” privind înstrăinarea bunurilor imobile amplasate în mun. Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX și obligat SRL „Financial Investment Group” să restituie bunurile obținute prin tranzacția anulată-agentului economic SRL „Servivet”, bunurile imobile situate în mun.

Chișinău str. Uzinelor 2 cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX–XXXXX; XXXXX; XXXXX, și care prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 septembrie 2016, a fost casată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f. d. 131 vol. II, 60-68 vol. III). Un act de dispoziție judecătoresc irevocabil cu privire la soluționarea acestui litigiu la materialele cauzei lipsește. Drept consecință, instanța de recurs relevă că instanța de apel ajungând la concluzia respingerii acțiunilor SRL „Servivet” și a intervenientului principal SA „Avicola-Bucovăț”, a trecut cu vederea aceste circumstanțe, deși lămurirea 8 acestor împrejurări este inevitabilă întru evitarea unei duble soluționări a acțiunilor înaintate pe unele și aceleași temeiuri.

Superficialitatea examinării cauzei de către instanța de apel, de altfel, se atestă și prin faptul că ajungând la concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de către intervenientul principal SA „Avicola-Bucovăț”, instanța de apel într-un mod superficial a constatat că declarația din 15 aprilie 2014 și scrisoarea din 29 aprilie 2014 semnate de către directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit nu sunt acte juridice prin care s-ar fi dispus de bunuri în privința cărora a fost instituită o interdicție. Or, ajungând la o astfel de concluzie, instanța de apel nu a elucidat argumentul adus de către SA „Avicola-Bucovăț” în cererea de apel precum că declarația din 15 aprilie 2014 și scrisoarea din 29 aprilie 2014 semnate de către directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit, sunt acte juridice care permit înstrăinarea bunurilor imobile grevate cu achitarea în rate în favoarea SA „Avicola- Bucovăț” (f. d. 81 vol. II).

Sub un alt aspect, instanța de recurs va menționa și faptul că în dezacord cu argumentele SA „Avicola-Bucovăț” din cererea de apel, precum că acționarii, adunarea generală a acționarilor SA „Avicola-Bucovăț” nu doar că nu au cunoscut dar și nici nu au dat acordul la semnarea unor asemenea acte juridice, instanța de apel în linii generale a reținut că declarația din 15 aprilie 2014 și scrisoarea din 29 aprilie 2014 semnate de către directorul SA „Avicola-Bucovăț”, Vladimir Pustovit nu pot fi calificate sau asimilate unor tranzacții de proporții în sensul art. 50, 82 și 83 din Legea nr. 1134 din 2 aprilie 1997 cu privire la societățile pe acțiuni, fără a-și argumenta poziția în acest sens.

Drept urmare, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță, respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți. Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs. 9 La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

Cu privire la cererea SRL „Financial Investment Group” depusă la data de 28 mai 2018 privind anularea încheierii Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, prin care s-a dispus de a considera admisibile recursurile declarate de către SRL „Servivet” și SA „Avicola-Bucovăț”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă că încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, prin prisma art. 440 alin. (2) CPC nu se supune niciunei căi de atac, prin urmare nu poate fi anulată. Mai mult că chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului nu afectează desfășurarea de mai departe a litigiului, acestea fiind transmise în completul din 5 judecători pentru examinarea fondului recursului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide: Se admit recursurile declarate de administratorul insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Servivet”, Tudor Ambrosi și Societatea pe Acțiuni „Avicola-Bucovăț”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Servivet” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Financial Investment Group” cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și la cererea de chemare în judecată a intervenientului principal Societatea pe Acțiuni „Avicola-Bucovăț” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Servivet” și Societății cu Răspundere Limitată „Financial Investment Group” cu privire la declararea nulității actelor juridice, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu aducerea părților în poziția inițială, cu remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, Oleg Sternioală judecătorul Judecătorii Mariana Pitic Nicolae Craiu Victor Burduh Ala Cobăneanu 10