2ra-939/18 — repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-939/18 — repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-939/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – R. Pascari

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției, prin intermediul reprezentantului Constantin Cachița,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Begleț Ion împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor

de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 16 iunie 2017, prin care acțiunea a fost admisă parțial

c o n s t a t ă:

La 15 martie 2017 avocatul Pocaznoi Rodica, împuternicită prin mandatul din

20 ianuarie 2017 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a

semna și depune cerere de chemare în judecată (f.d. 3), a depus în interesele lui Begleț

Ion cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și

instanțelor judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Pocaznoi Rodica a indicat

că la 15 octombrie 2012 Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău a pornit urmărirea

penală pe cauza penală 2012038124, conform elementelor infracțiunii prevăzute la art.

327 alin. (2) lit. b) Codul penal, și anume fiind persoană cu funcție de demnitate

publică a folosit intenționat situația de serviciu în interes personal, cauzând daune în

proporții considerabile intereselor publice, precum și drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor juridice, adică a săvârșit abuzul de putere și serviciu.

A mai concretizat că prin ordonanța din 27 noiembrie 2012 emisă de procurorul

în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău Begleț Ion a fost recunoscut în calitate de

bănuit, iar prin ordonanța din 25 februarie 2013, reclamantul a fost pus sub învinuire,

fiind întocmit și rechizitoriu, iar cauza penală a fost remisă instanței judecătorești

pentru examinare în fond.

1

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 februarie 2014 Begleț

Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (2)

lit. b) Codul penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 000

unități convenționale, ce constituie 20 000 lei cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe o perioadă de 5 ani.

A precizat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014 a fost

admis apelul reclamantului și casată sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

19 februarie 2014 și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care Begleț Ion a fost achitat

din motiv că fapta acestuia nu a întrunit elementele infracțiunii, decizia instanței de

apel, fiind menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 august 2014.

Consideră că prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, precum și a

instanței judecătorești, reclamantului i-au fost cauzate atât prejudicii de ordin material,

cât și moral.

Prin acțiunile organului de urmărire penală, reclamantului i-a fost cauzat

prejudiciu moral, având în vedere că a fost știrbită imaginea acestuia, atât în cadrul

Primăriei satului Ghidighici, unde acesta activa, cât și în localitate.

În urma înaintării cauzei penale, reclamantului i-au fost cauzate și prejudicii

materiale în legătură cu necesitatea angajării unui avocat, astfel suportând cheltuieli de

asistență juridică în mărime de 6 000 lei.

Avocatul Pocaznoi Rodica cere încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul lui Begleț Ion a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 11 000 lei (f.d. 4-5).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 16 iunie 2017 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Begleț Ion.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Begleț Ion suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de

2 000 lei cu titlu de prejudiciu material pentru cheltuieli de asistență juridică.

În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-a admis parțial pretenția lui Begleț Ion cu privire la compensarea cheltuielilor

de judecată.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Begleț Ion suma de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

(f.d. 59, 63-71).

La 27 iunie 2017 Cachița Constantin, împuternicit prin procura din 25 iulie 2016

să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea

judecătorească (f.d. 74), a depus în interesele Ministerului Justiției apel nemotivat

împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 iunie 2017 (f.d. 73), iar

la 06 noiembrie 2017 reprezentantul Cachița Constantin, în baza procurii din 04 iulie

2017 (f.d. 87), a depus apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 83-86).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 19 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 16 iunie 2017 (f.d. 101-116).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au indicat că Begleț Ion dispune de

dreptul subiectiv la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin condamnare

ilegală, având în vedere că în privința acestuia a fost emisă o sentință de achitare,

2

rămasă irevocabilă, iar obligația de compensare a prejudiciului este pusă pe seama

statului.

Instanțele de judecată au concluzionat că suma de 5 000 lei este de natură să

ofere o reparație completă pentru atingerea adusă onoarei, reputației și persoanei

intimatului/reclamant Begleț Ion, cuantumul prejudiciului moral solicitat în mărime de

100 000 lei fiind unul exagerat.

Cu referire la pretenția cu privire la repararea prejudiciului material, instanțele

au reținut că Begleț Ion a solicitat încasarea sumei de 11 000 lei, însă probe

justificative a prezentat doar pentru suma de 2000 lei, iar restul bonurilor prezentate

au alt număr al contractului de asistență juridică și nu precizează pentru ce servicii au

fost achitate.

La 16 martie 2018, Cachița Constantin, împuternicit prin procura din 12 ianuarie

2018 să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de ataca hotărârea

judecătorească (f.d. 126), a depus în interesele Ministerului Justiției recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs reprezentantul Cachița Constantin a indicat că la

stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral, instanța de

judecată a aplicat eronat normele dreptului material ce țin de soluționarea litigiului.

A concretizat că Begleț Ion nu a fost arestat sau reținut și în privința acestuia nu

a fost aplicată nicio măsură preventivă.

Intimatul nu poate pretinde la repararea prejudiciului moral și material de la

bugetul de stat, or prejudiciul urmează a fi privit ca o compensare și nu ca o obținere a

unor foloase necuvenite de la bugetul de stat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 17 aprilie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat lui Begleț Ion și

Procuraturii Generale o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective.

Prin referința depusă la 11 mai 2018 Begleț Ion a solicitat declararea recursului

inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Ministerul Justiției, prin intermediul

reprezentantului Constantin Cachița în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar

și a referinței depusă de Begleț Ion, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

3

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 12 ianuarie 2018 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia

deciziei din 19 decembrie 2017 (f.d. 117), care a fost recepționată de Ministerul

Justiției la 07 februarie 2018 (f.d. 127), fapt ce denotă că recursul declarat la 16 martie

2018 este depus în interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de Constantin Cahița, împuternicit prin procura

din 12 ianuarie 2018 să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de ataca

hotărârea judecătorească (f.d. 126), recurentul fiind partea în proces împotriva căruia a

fost declanșată acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de

procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost

examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433 lit.

b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

4

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,

verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care

au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent

de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17

ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra

Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs

ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19

ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Ministerul Justiției, prin intermediul

reprezentantului Constantin Cachița a invocat temei de declarare a recursului

prevederile art. 432 alin. (1) și (2) lit. c) Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Ministerul

Justiției, prin intermediul reprezentantului Constantin Cachița a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu

suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța

de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

5

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Ministerul Justiției, prin intermediul reprezentantului

Constantin Cachița în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției, prin intermediul reprezentantului

Constantin Cachița se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6