2ra-869/18 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-869/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, (jud. I. Mînăscurtă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Finiti și Elizaveta Finiti, prin intermediul avocatului Vladislav Pantaz,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe

Acțiuni ”Termoelectrica” împotriva Elizavetei Finiti și Nataliei Finiti cu privire la

încasarea datoriilor la serviciile locativ comunale,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă

La 10 octombrie 2016, reprezentantul SA „Termoelectrica”, Anatolie Golban, în

interesele APLP 54/167, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei

Finiti și Elizavetei Finiti cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile locativ-

comunale pentru apă caldă și energia termică.

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza contractului de livrare a energiei termice

în apă caldă nr. 5108 din 23.05.2006, încheiat între SA ”Termoelectrica” și APLP

54/167, ultimul și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei

termice furnizate. Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la ziua de 14.07.2016

datoria APLP 54/167 la consumul de energie termică constituie suma de 11173281,16

de lei, devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”.

A susținut reclamantul că în urma consumului de energie termică, APLP 54/167

a prestat în continuare servicii de gospodărie comunală, inclusiv energie termică la toți

proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ale

blocului locativ gestionat, care la rândul său au beneficiat de serviciul prestat și au

obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform facturilor primite.

A indicat reclamantul că nu a acționat în judecată consumatorii restanți, inclusiv

nu a acționat în judecată pârâții pentru încasarea datoriei la consumul energiei termice

în sumă totală de 77109,84 de lei pentru perioada 01 noiembrie 2001- 01 august 2016,

1

în mare parte din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și altor

cheltuieli de judecată, drept realizat de către reclamant prin intermediul acțiunii oblice.

Pe parcursul examinării cauzei reprezentantul reclamantului SA „Termoelectrica”

și-a concretizat pretențiile și a solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din

contul Nataliei Finiti și Elizavetei Finiti în beneficiul APLP 54/167, datoria pentru

consumul energiei termice în sumă de 19834, 41 de lei pentru perioada 01.11.2014-

01.08.2016 cât și cheltuielile de judecată suportate în legătură cu înaintarea acțiunii în

judecată.

Prin hotărârea din 21 martie 2017 a judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), a fost

admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termoelectrica”

împotriva Nataliei Finiti și Elizavetei Finiti și s-a încasat de la Finiti Natalia și Finiti

Elizaveta, în mod solidar, în beneficiul APLP 54/167 din mun. Chișinău datoria în

sumă de 19834,41 de lei pentru serviciile locativ-comunale pentru energie termică pe

perioada 01.11.2014-01.08.2016, s-a încasat de la Finiti Natalia și Finiti Elizaveta, în

mod solidar în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile de judecată legate de

achitarea taxei de stat în sumă de 595,03 de lei, s-a încasat de la Finiti Natalia și Finiti

Elizaveta, în mod solidar în beneficiul statului cheltuielile legate de citarea părților în

instanța de judecată în sumă de 23,45 lei.

Prin decizia din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Natalia Finiti și Elizaveta Finiti, prin intermediul avocatului Vladislav Pantaz

și a fost menținută hotărârea din 21 martie 2017 a judecătoriei Chișinău (sediul

Ciocana).

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că, apelanții nu au prezentat

instanței probe ce ar combate sau ar pune la îndoială temeinicia și legalitatea hotărârii

primei instanței, iar în cererea de apel sunt indicate doar circumstanțe declarative prin

care apelanții își manifestă dezacordul cu concluzia primei instanțe.

La 02 martie 2018 Natalia Finiti și Elizaveta Finiti, prin intermediul avocatului

Vladislav Pantaz, au declarat recurs împotriva deciziei din 18 octombrie 2017 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie

scoasă de pe rol și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este ilegală,

nefondată și lipsită de un careva temei juridic.

Consideră recurenții că nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

cauzei care au o importanță majoră pentru soluționarea corectă și profundă a pricinii,

nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite și

concluziile instanței de apel, expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Susțin recurenții că instanța de apel a încălcat normele dreptului material,

deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost aplicată o lege care

nu trebuia să fie aplicată.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 18 octombrie 2017. Conform

materialelor cauzei, decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces

la data de 18 decembrie 2017, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul

declarat la data de 02 martie 2018 se consideră a fi declarat în termen.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Finiti și Elizaveta Finiti, prin

intermediul avocatului Vladislav Pantaz, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Finiti și Elizaveta Finiti,

prin intermediul avocatului Vladislav Pantaz, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

3

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Natalia Finiti și Elizaveta Finiti, prin intermediul

avocatului Vladislav Pantaz, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Finiti și Elizaveta Finiti, prin

intermediul avocatului Vladislav Pantaz, împotriva deciziei din 18 octombrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători: Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4