2ra-865/18 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-865/18

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești, (jud. I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G. Colev, L. Caraianu, Șt. Starciuc)

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ionesco

Gheorghe și Ionesco Ludmila,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ionesco Gheorghe

și Ionesco Ludmila împotriva lui Ciolac Gheorghe și Ciolac Valentina cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă

La 01 noiembrie 2016 Ionesco Gheorghe și Ionesco Ludmila s-au adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciolac Valentina și Ciolac Gheorghe

solicitând încasarea în mod solidar de la pârâți a datoriei în sumă de 94250 de lei și a

cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 2827,50 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că întru executarea contractului de

împrumut a mijloacelor bănești nr. 1 din 10.11.2009, de la persoane fizice, au transmis

cu împrumut ÎI ”Ciolac Valentina” suma de 100000 de lei, cu o dobândă lunară pe un

termen nedeterminat de 2,700 %. La 01.01.2012 contractul de împrumut a mijloacelor

bănești susmenționat, a fost încheiat din nou pe un termen nedeterminat fără calcularea

dobânzii la împrumut.

Au invocat reclamanții că, ca garant al executării tuturor obligațiilor ÎI ”Ciolac

Valentina”, prevăzute în contractele de împrumut de la persoane fizice nr. 1 din

10.11.2009 și din 01.01.2012 a fost cet. Ciolac Gheorghe, care este soțul Valentinei

Ciolac.

Au susținut reclamanții că faptul transmiterii mijloacelor bănești ÎI ”Ciolac

Valentina” conform contractelor de împrumut a mijloacelor bănești de la persoanele

fizice a fost confirmat prin: chitanța la dispoziția de încasare nr. 1 din 10.11.2009;

borderoul de primire a dobânzii de la debitor; prin recipisele din 17.03.2010 a

directorului Toporaș G. și a contabilului-șef ai ÎI ”Biriuza-Toporaș” - G. Calciu și a

directorului ÎI ”Ciolac Valentina” din 25.04.2011.

Au relatat reclamanții că în conformitate cu pct. 1 al Contractului de împrumut a

mijloacelor bănești de la persoanele fizice din 01.01.2012, împrumutatul trebuie să

1

restituie creditorului suma solicitată în termen de 90 zile din momentul înaintării

solicitării în formă scrisă. La 13.03.2013 reclamanții în baza contractului privind

cesiunea de creanță nr. 01/C2C, au transmis dreptul de a solicita datoria agenției de

colectare ÎM ”Global Credit Soluțions” SRL, care le-a transmis suma de 5750 de lei,

încasată de la ÎI ”Ciolac Valentina”. Astfel, datoria de bază care urmează a fi restituită

de către ÎI ”Ciolac Valentina” constituie suma de 94250 de lei.

Au precizat reclamanții că la 06 iunie 2014 au înaintat Judecătoriei Vulcănești

cerere de chemare în judecată privind încasarea de la ÎI ”Ciolac Valentina” a datoriei

în suma de 100000 lei. Prin hotărârea din 30.05.2015 a Curții de Apel Comrat, în

privința ÎI ”Ciolac Valentina” a fost intentată procedura de insolvabilitate și a fost

dispusă inițierea procedurii simplificate a falimentului. Reclamanții au fost recunoscuți

ca creditori ai ÎI ”Ciolac Valentina” și datoria în sumă de 94250 de lei a fost inclusă în

tabelul creanțelor creditorilor acestei întreprinderi. Prin încheierea din 02 martie 2016

a judecătoriei Vulcănești, procedura intentată în cauza civilă la cererea reclamanților

cu privire la încasarea de la ÎI ”Ciolac Valentina” a datoriei, a fost încetată în legătura

cu faptul că, prin încheierea din 21.09.2015 a Curții de Apel Comrat, a fost încetată

procedura de insolvabilitate, obligațiile neexecutate au fost recunoscute ca fiind stinse.

Au mai indicat reclamanții că s-au adresat Procuraturii Vulcănești, care le-a

comunicat că sunt în drept să se adreseze cu cerere de chemare în judecată și că

conducătorul întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligațiile

acesteia cu întreg patrimoniu al său.

Au susținut reclamanții că au respectat procedura prealabilă și au expediat în

adresa pârâților, de nenumărate ori, solicitări în formă scrisă cu privire la restituirea

datoriei în suma de 94250 de lei care, au fost lăsate fără răspuns.

Prin hotărârea din 07 septembrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Ionesco Gheorghe și Ionesco

Ludmila împotriva lui Ciolac Gheorghe și Ciolac Valentina cu privire la încasarea

datoriei, ca fiind nefondată.

Prin decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul

depus de Ionesco Gheorghe și Ionesco Ludmila și a fost menținută hotărârea din 07

septembrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că, la materialele dosarului

lipsesc probe ce ar confirma faptul că Ciolac Valentina ca fondator și conducător al ÎI

”Ciolac Valentina”, a fost trasă la răspundere subsidiară la suma creanțelor creditoriale

validate în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința ÎI ”Ciolac

Valentina”.

La 27 ianuarie 2018, conform plicului poștal (f.d. 3, vol. II), Ionesco Gheorghe și

Ionesco Ludmila, au declarat recurs împotriva deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de

Apel Comrat, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii, precum și încasarea cheltuielilor de judecată suportate

sub formă de taxă de stat la depunere cererii de apel și de recurs.

În motivarea recursului s-a invocat că au fost aplicate eronat normele dreptului

material, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost aplicată

o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Susțin recurenții că nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

cauzei care au o importanță majoră pentru soluționarea corectă și profundă a pricinii,

2

nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță, ca fiind stabilite și

concluziile instanței de apel, expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la 18 ianuarie 2018. Conform

materialelor cauzei, decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces

la data de 13 februarie 2018 și recepționată de către recurenți la data de 19 februarie

Examinând temeiurile recursului declarat de Ionesco Gheorghe și Ionesco

Ludmila, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ionesco Gheorghe și Ionesco

Ludmila, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

3

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ionesco Gheorghe și Ionesco Ludmila, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ionesco Gheorghe și Ionesco

Ludmila împotriva deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători: Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4