2ra-175/19 — incasarea datoriei.

2ra-175/19 — incasarea datoriei. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-175/19

Prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău (A. Andronic)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vintaniuc Gheorghe,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Vintaniuc

Gheorghe cu privire la încasarea datoriei, dobânzii și penalității de întârziere,

împotriva deciziei din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Vintaniuc Gheorghe și s-a modificat hotărârea din 12

iunie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

c o n s t a t ă:

La data de 29 aprilie 2014, ÎI „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vintaniuc Gheorghe cu privire la încasarea datoriei, dobânzii și penalității

de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 23 octombrie 2012 între ÎCS „Iute

Credit” SRL, în calitate de creditor, și Vintaniuc Gheorghe, în calitate de debitor, a fost

încheiat contractul de împrumut nr. 508502, prin care ultimului i-a fost acordat un

împrumut în sumă de 3.000 de lei, care conform condițiilor contractuale, urma să fie

restituit în mărime de 4.259,20 de lei, ce include valoarea împrumutului de bază, taxa

aferentă contractului de împrumut - 1.000 de lei și dobânda contractuală în mărime de

17%, ceea ce constituie 259,20 de lei, iar pentru nerespectarea graficului de rambursare

a împrumutului, debitorul s-a angajat să plătească și o penalitate de întârziere.

Termenul-final de rambursare fiind de 8 luni, adică până la 23 iunie 2013.

A susținut că la 24 octombrie 2012, ÎCS „Iute Credit” SRL și-a onorat obligațiunile

contractuale, transferând la contul bancar al debitorului Vintaniuc Gheorghe suma de

3.000 de lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 8 din 24 octombrie 2012, însă

pârâtul nici până în prezent nu a restituit împrumutul acordat.

A reținut reclamanta că Vintaniuc Gheorghe din suma datorată a achitat în două

rate doar 982,40 de lei.

Astfel, la moment pârâtul datorează suma totală de 6.088,60 de lei, constituită din

2.363,75 de lei datoria propriu-zisă + 760,45 de lei taxa aferentă contractului de

împrumut + 152,60 de lei dobânda contractuală + 2.811,78 de lei penalitate de

1

întârziere, adică 0,5% din suma datoriei de 2.363,75 de lei plus taxa aferentă 760,45 de

lei calculată pentru 180 de zile.

A invocat că la 21 ianuarie 2014, ÎCS „Iute Credit” SRL a expediat în adresa

debitorului Vintaniuc Gheorghe somație, prin care a solicitat rambursarea

împrumutului, dobânzii calculate, taxei aferente la contract și penalităților calculate

conform contractului.

A notat ÎI „Incaso” SRL că, având calitatea de creditor, în baza contractului de

cesiune nr. CES-1 din 01 iunie 2010, încheiat cu ÎCS „Iute Credit” SRL, prin care

ultima i-a cesionat dreptul de creanță, inclusiv și asupra celei ce rezultă din contractul

nr. 508502 din 23 octombrie 2012, fapt ce se confirmă prin factura seria PA nr. 0922579

din 31 martie 2013 și Actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor nr.

001/31.03.2013 întocmit în baza contractului de cesiune a creanțelor nr. CES-

1/01/06/2010 din 20 iunie 2010, unde sub nr. 170, se regăsește pârâtul, a înaintat

prezenta acțiune.

În contextul expus, a cerut ÎI „Incaso” SRL încasarea din contul lui Vintaniuc

Gheorghe în beneficiul său a sumei totale de 6.088,60 de lei ce rezultă din contractul de

împrumut nr. 508502 din 23 octombrie 2012, constituită din 2.363,75 de lei cu titlu de

datorie, 760,45 de lei taxa aferentă contractului, 152,60 de lei dobânda contractuală și

2.811,78 de lei penalitate de întârziere, adică 0,5% din suma datoriei 2.363,75 de lei

plus taxa aferentă 760,45 de lei calculată pentru 180 de zile, precum și 2.000 de lei

cheltuieli de asistență juridică și 270 de lei taxa de stat.

Prin hotărârea din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, acțiunea a

fost admisă în parte și s-a încasat din contul lui Vintaniuc Gheorghe în beneficiul ÎI

„Incaso” SRL suma de 6.088,60 de lei ce rezultă din contractul de împrumut nr. 508502

din 23 octombrie 2012, precum și 270 de lei taxa de stat și 1.000 de lei cheltuieli de

asistență juridică, în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că la actele cauzei se atestă suficiente

probe concludente și pertinente ce justifică pretențiile reclamantei ÎI „Incaso” SRL, în

calitate de creditor, în baza contractului de cesiune nr. CES-1 din 01 iunie 2010 încheiat

cu ÎCS „Iute Credit” SRL, prin care ultima i-a cesionat dreptul de creanță, inclusiv și

creanța pârâtului ce rezultă din contractul nr. 508502 din 23 octombrie 2012, privind

încasarea din contul pârâtului Vintaniuc Gheorghe în beneficiul său a sumei totale de

6.088,60 de lei ce rezultă din contractul de împrumut nr. 508502 din 23 octombrie 2012.

Prin decizia din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către Vintaniuc Gheorghe și s-a modificat hotărârea din 12 iunie 2014 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin micșorarea sumei ce rezultă din contractul de

împrumut nr. 508502 din 23 octombrie 2012, încasată din contul lui Vintaniuc

Gheorghe în beneficiul ÎI „Incaso” SRL, de la 6.088,66 de lei până la 4.477,45 de lei, în

rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel, cu trimitere la prevederile art. 619 alin. (1), 624 alin. (1) și 630

din Codul civil, și-a motivat soluția prin faptul că clauza penală prevăzută la pct. 6.1 din

contractul de împrumut nr. 508502 din 23 octombrie 2012, în mărime de 0,5%, ce

constituie 2.811,78 de lei, calculată din suma datorată 2.363,75 de lei pentru 180 de zile

de întârziere, este vădit disproporționat de mare, din care considerente a ajuns la

concluzia de a o reduce până la 0,1%, care este prevăzută de legislația în vigoare și

practica comercial-contractuală din țară.

2

A concluzionat instanța de apel că suma penalității de întârziere ce urmează să fie

încasată din contul lui Vintaniuc Gheorghe în beneficiul ÎI „Incaso” SRL constituie 500

de lei, calculată după formula: 2.363,75 de lei suma datoriei × 0,1 % penalitate de

întârziere × 180 de zile de întârziere, care este una rezonabilă, reieșind din

circumstanțele cauzei, condițiile contractului și prevederilor legale.

În circumstanțele enunțate, a considerat instanța de apel că suma totală ce rezultă

din contractul de împrumut nr. 508502 din 23 octombrie 2012, încasată de către prima

instanță din contul lui Vintaniuc Gheorghe în beneficiul ÎI „Incaso” SRL, urmează a fi

modificată prin micșorarea acesteia de la 6.088,60 de lei până la 4.477,45 de lei.

La data de 14 noiembrie 2018, Vintaniuc Gheorghe a declarat recurs împotriva

decizie instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 14 august

2018 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

integral.

În susținerea recursului Vintaniuc Gheorghe a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

La data de 15 decembrie 2018, în adresa ÎI „Incaso” SRL a fost expediată copia

recursului declarat de către Vintaniuc Gheorghe, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, însă intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință în termenul stabilit.

Prin încheierea din 06 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, prezenta cauză

civilă a fost ridicată de la examinare în ordine de recurs, cu remiterea acesteia Curții de

Apel Chișinău pentru emiterea unei decizii suplimentare cu privire la compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a micșorat suma

încasată din contul lui Vintaniuc Gheorghe în beneficiul ÎI „Incaso” SRL cu titlu de

cheltuieli de judecată de la 1.000 de lei până la 500 de lei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vintaniuc Gheorghe este

inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

3

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 14 august 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată în adresa lui Gheorghe Vintaniuc la 13 septembrie 2018

(f.d. 104), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către acesta.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 14 noiembrie

2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Vintaniuc Gheorghe, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel inițială și cea suplimentară, precum și explicațiilor

date de către acesta în cadrul ședinței instanței de apel, asupra cărora Curtea de Apel

Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 43-50, 82-84, 94-96).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând

în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

4

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se

doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Vintaniuc Gheorghe nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Vintaniuc

Gheorghe nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Vintaniuc Gheorghe a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

5

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii

din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat

corect probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material

și procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat

de către Vintaniuc Gheorghe împotriva deciziei din 14 august 2018 a Curții de Apel

Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Vintaniuc Gheorghe împotriva deciziei din 14 august

2018 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

6