2ra-1063/19 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1063/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: C. Prisacari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

avocatul Natalia Covaliov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Fiodor Vatavu cu

privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La data de 07 iunie 2018 ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Fiodor Vatavu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 23 septembrie 2015 între ÎCS

„Iute Credit” SRL, în calitate de creditor, și Fiodor Vatavu, în calitate de debitor, a

fost încheiat contractul de împrumut nr. 646470 și executat la sediul creditorului.

A mai relatat că potrivit contractului de împrumut debitorul a solicitat

posibilitatea returnării împrumutului, dobânzii și a taxei aferente contractului

pentru acordarea împrumutului în rate lunare conform unui grafic coordonat și

negociat între părți. Pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului,

debitorul s-a angajat să plătească pe lângă valoarea împrumutului principal, taxa

aferentă contractului de împrumut, dobânda și o penalitate contractuală de

XXXXX pe zi, care se raportează duratei de întârziere.

În același sens a notat că la 23 septembrie 2015 ÎCS „Iute Credit” SRL și-a

onorat obligațiunea sa, transferând debitorului împrumutul acordat, însă pârâtul

până în prezent nu și-a onorat obligațiunile corespunzător clauzelor contractuale.

Ulterior, datoria pârâtului a fost cesionată companiei de colectare a datoriilor

ÎM „Incaso” SRL.

Totodată, reclamantul a evidențiat că în adresa debitorului a fost expediată

reclamație, prin care a fost informat debitorul despre nerespectarea clauzelor

contractuale, rezilierea anticipată a contractului de către creditor și obligațiunea

1

acestuia de returnare a împrumutului, dobânzii calculate, taxei aferente la contract

și penalităților calculate conform contractului, însă aceasta a fost ignorată de pârât.

Astfel, reclamantul a invocat că datoria pârâtului constituie suma de 24365,44

lei, fiind calculată conform prevederilor contractului.

În acest context, reclamantul a solicitat încasarea de la Fiodor Vatavu în

beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria în sumă de XXXXX lei, cheltuielile de

asistență juridică în cuantum de XXXXX lei și taxa de stat în mărime de XXXXX

lei.

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎM

„Incaso” SRL împotriva lui Fiodor Vatavu cu privire la încasarea datoriei rezultată

din contractul de împrumut nr. 646470 din data de 23 septembrie 2015, încheiat

între ÎCS „Iute Credit” SRL și Fiodor Vatavu și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de ÎM „Incaso” SRL și s-a menținut hotărârea din 01 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

La 28 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal, ÎM „Incaso” SRL,

reprezentantă de avocatul Natalia Covaliov, a declarat recurs împotriva deciziei

din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața

instanțelor ierarhic inferioare, insistând că instanța de apel a apreciat arbitrar actul

nr. 006/30.06.2016 din 30 iunie 2016, în temeiul căruia SRL „Iute Credit” a

cesionat creanța față de debitorul Fiodor Vatavu către SRL „Incaso”, astfel că,

argumentul instanțelor precum că, acest act nu se regăsește la materialele cauzei,

este unul eronat.

Din aceste considerente, recurentul a solicitat casarea deciziei din 29 ianuarie

2019 a Curții de Apel Bălți și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 29 ianuarie 2019, fiind

recepționată de către ÎM „Incaso” SRL la 27 februarie 2019 (f.d. 121), iar recursul

a fost depus la 28 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal (f.d.131).

Astfel, luând în considerare cele menționate, se constată că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural,

iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

2

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL,

reprezentantă de avocatul Natalia Covaliov, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un

temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite

în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentantă de avocatul Natalia Covaliov,

3

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

4