2rc-110/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rc–110/18 Instanța de fond: S. Slobozean Instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai D E C I Z I E 30 mai 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele ședinței, Svetlana Filincova, Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu Examinând recursul declarat de către SA ”Cariera Micăuți”, în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Maib Leasing” către SA ”Cariera Micăuți” privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2018, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de SA ”Cariera Micăuți” împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 09 noiembrie 2017, c o n s t a t ă: La 26 mai 2017, reprezentantul reclamantului SA ”Maib Leasing” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către SA ”Cariera Micăuți” privind încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni sediul central din 09 noiembrie 2017, acțiunea a fost admisă. La data de 29 noiembrie 2017, SA ”Cariera Micăuți” a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând instanței casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018, nu s-a dat curs cererii de apel, cu acordare apelantului, SA ”Cariera Micăuți” a unui termen de 5 zile, din momentul recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel întocmită în conformitate cu exigențele Leșii și a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 37 500 de lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2018, a fost restituită cererea de apel depusă de SA ”Cariera Micăuți” împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 09 noiembrie 2017. La 10 aprilie 2018, SA ”Cariera Micăuți” a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2018, solicitând casarea acesteia și cu remiterea cauzei pentru examinarea apelului în fond. În susținerea recursului declarat a menționat că, prin cererea din 27 martie 2018 a solicitat amânarea ședinței din 29 martie 2018 pentru a negocia cu intimatul o eventuală tranzacție de împăcare, iar instanța de apel neîntemeiat a respins această cerere, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul la acces liber la justiție.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ”Cariera Micăuți”, urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SA ”Cariera Micăuți”, acordându-i- se termen pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii de achitare a taxei de stat, iar prin încheierea recurată, cererea de apel a fost restituită din motivul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței.

La fel, Colegiul constată cu certitudine că SA ”Cariera Micăuți”, cunoștea atât despre toate termenele de judecată fixate de către instanța de apel, cât și despre obligația de a lichida neajunsurile depistate, fapt confirmat însăși prin cererea de amânare a ședinței din 29 martie 2018. Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, hotărârile, încheierile, ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile, delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi. Conform art. 56 alin. (2) al Codului de procedură civilă, participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.

Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În lumina prevederilor legale raportate la caz, Colegiul analizând legalitatea încheierii recurate constată că, din momentul depunerii cererii de apel și până la restituirea acesteia SA ”Cariera Micăuți” a avut toate posibilitățile reale și timp suficient de a înlătura neajunsurile stabilite de către instanța de apel. În acest sens, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert obligația pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat și dovada achitării taxei de stat, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale, precum și caracterul irevocabil al actului procedural prin care nu s-a dat curs cererii de apel, instituie prezumția recunoașterii legalității acestui act procedural și, în consecință, obligația de a se conforma cerințelor instanței de apel, denotă întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se conciliază cu art. 6 §1 al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Potrivit practicii CtEDO (cauza Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007), restricția impusă accesului la o instanță judecătorească nu va fi compatibilă cu art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, decât dacă aceasta nu urmărește un scop legitim și nu există o legătură proporțională dintre mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit.

Cu toate acestea, „dreptul la un tribunal” nu este absolut și poate fi limitat, în timp ce, prin însăși natura sa reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. Și, întrucât, scopul stabilirii a unei taxe pecuniare pentru adresarea în instanțele judecătorești sunt îndreptate în interesul bunei administrări a justiției, acesta poate justifica impunerea unei restricții financiare a accesului persoanei la un „tribunal”. (cauza Tolstoy – Miloslavsky c. Regatului Unit, hotărârea din 13 iulie 1995). Aplicând normele legale invocate mai sus și jurisprudența CEDO la speță, Colegiul remarcă ca fiind indubitabilă obligația apelantului de a înlătura în termenul stabilit neajunsurile depistate de instanța de apel, această obligație fiind stabilită de Lege și urmărind scopul unei bune administrări a justiției în R. Moldova.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că, instanța de apel neîntemeiat a respins cererea de amânare din 27 martie 2018, se reține că, actul judecătoresc a impus clar obligația apelantului-recurent de a prezenta cererea de apel motivată, dovada achitării taxei de stat, neajunsuri ce urmau a fi înlăturate fără interpretări în mai multe feluri. În speță, în cazul în care SA ”Cariera Micăuți” eventual nu a putut înlătura toate neajunsurile constatate de către instanța de apel în termenul stabilit, recurenta urma să solicite termen suplimentar pentru efectuarea actului procesual, indicând motive temeinice a imposibilității. Or, cererea de amânare a ședinței a fost întemeiată pe o eventuală posibilitate de a negocia o tranzacție de împăcare între părți și nicidecum nu definește careva motive a imposibilității depunerii cererii de apel motivate și prezentării dovezii achitării taxei de stat.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007, cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012). Astfel, SA ”Cariera Micăuți” nu a făcut acțiunile necesare pentru a aduce la cunoștința instanței de apel faptul executării actului judecătoresc sau pentru a prelungi termenul executării acestuia, consecințele acestei neîndepliniri fiind imputabile exclusiv recurentei pe care aceasta urmează să le suporte.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018 urmează a fi respinsă cu menținerea încheierii recurate. Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de SA ”Cariera Micăuți”. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA ”Maib Leasing” către SA ”Cariera Micăuți” privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Svetlana Filincova, Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu