2rc-110/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rc–110/18

Instanța de fond: S. Slobozean

Instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând recursul declarat de către SA ”Cariera Micăuți”,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

SA ”Maib Leasing” către SA ”Cariera Micăuți” privind încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2018, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de SA ”Cariera Micăuți” împotriva hotărârii

Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 09 noiembrie 2017,

c o n s t a t ă:

La 26 mai 2017, reprezentantul reclamantului SA ”Maib Leasing” s-a adresat

cu o cerere de chemare în judecată către SA ”Cariera Micăuți” privind încasarea

datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni sediul central din 09 noiembrie 2017,

acțiunea a fost admisă.

La data de 29 noiembrie 2017, SA ”Cariera Micăuți” a contestat cu apel

hotărârea primei instanțe, solicitând instanței casarea acesteia, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018, nu s-a dat curs

cererii de apel, cu acordare apelantului, SA ”Cariera Micăuți” a unui termen de 5

zile, din momentul recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel

întocmită în conformitate cu exigențele Leșii și a dovezii de plată a taxei de stat în

mărime de 37 500 de lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2018, a fost restituită

cererea de apel depusă de SA ”Cariera Micăuți” împotriva hotărârii Judecătoriei

Strășeni (sediul central) din 09 noiembrie 2017.

La 10 aprilie 2018, SA ”Cariera Micăuți” a depus cerere de recurs împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2018, solicitând casarea

acesteia și cu remiterea cauzei pentru examinarea apelului în fond.

În susținerea recursului declarat a menționat că, prin cererea din 27 martie

2018 a solicitat amânarea ședinței din 29 martie 2018 pentru a negocia cu intimatul

o eventuală tranzacție de împăcare, iar instanța de apel neîntemeiat a respins

această cerere, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul la acces liber la justiție.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ”Cariera Micăuți”,

urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie

2018, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SA ”Cariera Micăuți”, acordându-i-

se termen pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii de achitare a taxei de

stat, iar prin încheierea recurată, cererea de apel a fost restituită din motivul

neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței.

La fel, Colegiul constată cu certitudine că SA ”Cariera Micăuți”, cunoștea atât

despre toate termenele de judecată fixate de către instanța de apel, cât și despre

obligația de a lichida neajunsurile depistate, fapt confirmat însăși prin cererea de

amânare a ședinței din 29 martie 2018.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și

în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, hotărârile, încheierile,

ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile,

delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sunt obligatorii

pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale,

organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul

Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești,

dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa

de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și

în alte legi.

Conform art. 56 alin. (2) al Codului de procedură civilă, participanții la proces

se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele

excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.

Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale.

În lumina prevederilor legale raportate la caz, Colegiul analizând legalitatea

încheierii recurate constată că, din momentul depunerii cererii de apel și până la

restituirea acesteia SA ”Cariera Micăuți” a avut toate posibilitățile reale și timp

suficient de a înlătura neajunsurile stabilite de către instanța de apel.

În acest sens, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert

obligația pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat și dovada achitării

taxei de stat, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale, precum și caracterul

irevocabil al actului procedural prin care nu s-a dat curs cererii de apel, instituie

prezumția recunoașterii legalității acestui act procedural și, în consecință, obligația

de a se conforma cerințelor instanței de apel, denotă întrunirea în speță a

temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

În acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 §1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Potrivit practicii CtEDO (cauza Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie

2007), restricția impusă accesului la o instanță judecătorească nu va fi compatibilă

cu art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, decât dacă aceasta nu urmărește un scop legitim și nu

există o legătură proporțională dintre mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit.

Cu toate acestea, „dreptul la un tribunal” nu este absolut și poate fi limitat, în

timp ce, prin însăși natura sa reclamă reglementare din partea statului, care

urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. Și, întrucât, scopul

stabilirii a unei taxe pecuniare pentru adresarea în instanțele judecătorești sunt

îndreptate în interesul bunei administrări a justiției, acesta poate justifica

impunerea unei restricții financiare a accesului persoanei la un „tribunal”. (cauza

Tolstoy – Miloslavsky c. Regatului Unit, hotărârea din 13 iulie 1995).

Aplicând normele legale invocate mai sus și jurisprudența CEDO la speță,

Colegiul remarcă ca fiind indubitabilă obligația apelantului de a înlătura în

termenul stabilit neajunsurile depistate de instanța de apel, această obligație fiind

stabilită de Lege și urmărind scopul unei bune administrări a justiției în R.

Moldova.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că, instanța de apel

neîntemeiat a respins cererea de amânare din 27 martie 2018, se reține că, actul

judecătoresc a impus clar obligația apelantului-recurent de a prezenta cererea de

apel motivată, dovada achitării taxei de stat, neajunsuri ce urmau a fi înlăturate fără

interpretări în mai multe feluri.

În speță, în cazul în care SA ”Cariera Micăuți” eventual nu a putut înlătura

toate neajunsurile constatate de către instanța de apel în termenul stabilit, recurenta

urma să solicite termen suplimentar pentru efectuarea actului procesual, indicând

motive temeinice a imposibilității. Or, cererea de amânare a ședinței a fost

întemeiată pe o eventuală posibilitate de a negocia o tranzacție de împăcare între

părți și nicidecum nu definește careva motive a imposibilității depunerii cererii de

apel motivate și prezentării dovezii achitării taxei de stat.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Astfel, SA ”Cariera Micăuți” nu a făcut acțiunile necesare pentru a aduce la

cunoștința instanței de apel faptul executării actului judecătoresc sau pentru a

prelungi termenul executării acestuia, consecințele acestei neîndepliniri fiind

imputabile exclusiv recurentei pe care aceasta urmează să le suporte.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul ajunge la concluzia că

cererea de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018

urmează a fi respinsă cu menținerea încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de SA ”Cariera Micăuți”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA ”Maib Leasing” către SA

”Cariera Micăuți” privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu