2rac-278/18 — incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-278/18 — incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2rac-278/18
Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: S.Osoianu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:E.Palanciuc, A.Malîi, V.Clima)
Î N C H E I E R E
12 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Svetlana Filincova
Tamara Chișca-Doneva
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni
„Cariera Micăuți”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Sarivonlan” împotriva Societății pe Acțiuni „Cariera
Micăuți” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Cariera Micăuți”, s-a modificat
hotărârea din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, prin
micșorarea sumei cheltuielilor de asistență juridică,
constată:
La 26 mai 2017, SRL „Sarivonlan”, a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Cariera Micăuți” cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că în
perioada anilor 2014-2015 a livrat pârâtei piese de schimb pentru utilajul de
minerit, fiecare livrare fiind confirmată prin facturile fiscale seria JB nr. 2267316
din 21 august 2014, seria JB nr. 2267356 din 12 noiembrie 2014, seria JB nr.
2267357 din 26 noiembrie 2014, seria JB nr. 22673359 din 26 noiembrie 2014,
seria JB nr. 22673364 din 5 februarie 2015 și seria JB nr. 22673375 din 13 martie
2015 contrasemnate de părți, precum și prin actele de verificare reciprocă din 7
noiembrie 2016, însă SA „Cariera Micăuți” și-a executat doar parțial obligația de
plată a contravalorii mărfii vândute, formând o datorie în sumă de 165 600 de lei.
Reclamanta a susținut că la 16 noiembrie 2015 suma datoriei SA „Cariera
Micăuți” constituia 216 465,22 de lei, însă în urma reclamației, aceasta a fost
restituită parțial, iar la somația din 9 decembrie 2016 nu a primit nici un răspuns.
Societatea și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 512, 575 și 735
Cod civil, iar în temeiul art. 94 și 96 Cod de procedură civilă, acesta urmează să
compenseze și cheltuielile de judecată suportate.
1
SRL „Sarivonlan” a solicitat, încasarea de la SA „Cariera Micăuți” a datoriei
de 165 600 de lei, a taxei de stat în sumă de 4 968 de lei și compensarea
cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 15 000 de lei.
Prin hotărârea din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a
fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Sarivonlan” și s-a
încasat de la SA „Cariera Micăuți” în beneficiul SRL „Sarivonlan” suma de 165
600 de lei cu titlu de datorie, 4 968 de lei cu titlu de taxă de stat și 15 000 de lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică.
La 29 noiembrie 2017, SA „Cariera Micăuți” a declarat apel împotriva
hotărârii din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.
Prin decizia din 29 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
declarat de SA „Cariera Micăuți” și modificată hotărârea din 22 noiembrie 2017 a
Judecătoriei Strășeni, sediul Central, prin micșorarea sumei cheltuielilor de
asistență juridică încasate de la suma de 15 000 de lei la suma de 5 000 de lei, în
rest hotărârea a fost menținută.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 90 alin. i) și
96 alin. (1), (1/1) Cod de procedură civilă, care reglementează cheltuielile de
judecare a cauzei.
În aceiași ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău a conchis că SA „Cariera
Micăuți” urmează să compenseze SRL „Sarivonlan” cheltuielile de asistență
juridică suportate de acesta, în măsura în care cheltuielile enunțate au fost reale,
necesare și rezonabile, concluzie ce se desprinde și din jurisprudența constantă a
Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, Colegiul a remarcat că avocatul SRL „Sarivonlan” nu a prezentat un
raport cu referire la prezenta cauză, volumul lucrului prestat de acesta urmează a fi
determinat din materialele cauzei.
În consecință, Colegiul a constatat că avocatul SRL „Sarivonlan” a participat
în două ședințe judiciare în prima instanță, fapt ce implica deplasarea avocatului în
prima instanță, în or. Strășeni, sediul acestuia fiind în mun. Chișinău, inclusiv
pentru depunerea acțiunii, timpul avocatului fiind solicitat și la întocmirea cererii
de chemare în judecată și pregătirea copiilor de pe anexele la aceasta, acțiuni ce nu
justifică, însă, necesitatea adjudecării sumei de 15 000 de lei cu titlu de
compensare a cheltuielilor de asistență juridică, circumstanțele expuse supra
constituind temei pentru a constata că caracterului rezonabil îi corespunde doar
suma de 5 000 de lei. Or, intimata nu a dovedit că în speță cuantumul compensației
vizate ar trebuie să fie mai mare prin prisma criteriilor nominalizate.
Respectiv, Curtea de Apel Chișinău, a considerat că adjudecarea suplimentară
a sumei nominalizate de 10 000 de lei, este nerezonabilă și neechitabilă, în speță
fiind justificată doar compensarea sumei de 5 000 de lei, deoarece materialele
cauzei confirmă faptul prestării de către avocat a serviciilor de asistență juridică și
volumul acestora în cuantum concludent pentru a constata rezonabilitatea
cheltuielilor suportate, doar în privința sumei de 5 000 lei.
La 27 aprilie 2018 SA ,,Cariera Micăuți” a declarat recurs împotriva deciziei
din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel și prima instanță la
adoptarea soluției a încălcat și aplicat eronat normele de drept material sau
2
procedural, și anume, art. 6 și 13 CEDO, art. 20, 26 alin. (1) Constituție, art. 118,
130, 183, 239, 432 alin. (2) Cod de procedură civilă.
SA ,,Cariera Micăuți” a specificat că instanțele de judecată nu au luat în
considerare dispozițiile art. 3 și 20 din Legea contabilității, fapt ce denotă că pentru
confirmarea serviciilor juridice prestate, intimata trebuie să prezinte pe lângă bonul
de plată și factura fiscală.
Societatea a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
hotărârii primei instanțe, în partea încasării cheltuielilor de judecată și emiterea
unei noi decizii în această parte, de respingere a cerinței.
În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 aprilie 2018,
astfel recursul declarat la 27 aprilie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de SA ,,Cariera Micăuți” în raport
cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de declarat de SA ,,Cariera
Micăuți”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
3
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură
civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă
a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de SA ,,Cariera Micăuți”.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Cariera Micăuți”, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Svetlana Filincova
Tamara Chișca-Doneva
4