2rac-207/18 — Încasarea sumei

2rac-207/18 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac–207/18

Instanța de fond: V. Hadîrca

Instanța de apel: A. Panov, M. Anton,V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cabinetului Avocatului

„Ion Volcovschi”,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi” împotriva „AUGUR-PERLA” SA

privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a

„AUGUR- PERLA” SA împotriva Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi”

privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi” și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 05 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 11 octombrie 2016, Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva „AUGUR-PERLA” SA prin care a solicitat suma

datoriei în mărime de 71 025 de lei, taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în

mărime de 2665,50 de lei, suma dobânzii de întârziere în mărime de 3 817,83 lei,

cât și încasarea cheltuielilor legate de examinarea acțiunii în mărime de 251,35 lei

pentru multiplicarea copiilor de pe acte, scrisori, taxa de stat, dobânda și scrisori

adresate prin poștă pârâtei.

În motivarea acțiunii a invocat că, potrivit contractului nr.10 din 15 mai 2014,

încheiat între Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi” și „AUGUR- PERLA” SA,

privind acordarea asistentei juridice la necesitate și conform facturilor fiscale,

începând cu 15 mai 2014 până la 02 septembrie 2016, pârâtului i-au fost prestate

servicii juridice. Potrivit prevederilor pct. 2.1 din contract, pârâtul urma să achite

lunar suma de 1000 lei la contul reclamantului, ceia ce a fost la fel efectuat doar

parțial, conform facturilor seria WA0669105 din 01 iulie 2014, WA0669114 din

31 iulie 2014, seria WA0669121 din 31 august 2014 și PA 0805706 din 31

septembrie 2014.

Potrivit restanțelor pentru perioada de la 01 octombrie 2014 până la data de

01 septembrie 2016, datoria se estimează în mărime de 23000 lei. Totodată

suplimentar, pe parcursul perioadelor de acordare a serviciilor juridice, pârâtei i-au

fost acordate servicii juridice pentru alte acțiuni în instanțele de judecată, stabilite

conform actului de verificare, care la fel a fost stabilită restanță în mărime de

65850 lei. Conform somației adresate pârâtei din 13 septembrie 2016 și

recepționată la 15 septembrie 2016, a fost adus la cunoștință faptul că, contractul

de asistentă juridică a încetat de drept în legătură cu faptul survenirii consecințelor

prevăzute de pct. 3.1 și pct. 3.6 care prevede, că „prezentul contract este titlul

executoriu cu privire la sumele datorate de către client cu titlul de onorariu și

cheltuieli aferente,, iar potrivit pct. 3.6 - „neplata onorariului în cuantumul și la

termenele fixate potrivit pct. 2 din contract, precum și neachitarea contravalorii

cheltuielilor efectuate, dau dreptul avocatului să procedeze la rezilierea de plin

drept al prezentului contract, tară nici o altă formalitate și tară o altă procedură

judiciară sau extrajudiciară” și achitarea serviciilor contractate, în perioadă de 7

zile calendaristice prin transferarea mijloacelor bănești pe contul de virament al

cabinetului avocatului, însă notificarea a fost lăsată fără atenție.

Referitor la dobânda de întârziere a explicat că, se aplică conform normelor

materiale pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiunilor prin ce urmează

de aplicat prevederile art. 619 al Codului civil. Astfel, calculul îl estimează în

temeiul statisticii privind ratele de dobândă la instrumentele de reglementare

monetară a BNM, pentru anul 2016 după cum urmează, din suma de 71025 lei x

(12% rata medie BNM) = 8523 lei + (9% rata art. 619 al Codului civil) = 9290,07

lei : 365 zile = 25,45 lei (pentru o zi) x 150 zile (restante pe perioada din 22

septembrie 2016 - 22 februarie 2016) = 3817,83 lei.

La 18 noiembrie 2016, „AUGUR-PERLA” SA a depus cerere

reconvențională către Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi”, în care a solicitat

încasarea datoriei în mărime 88603,97 de lei și cheltuielile de judecată 2621 de lei.

În motivarea cererii reconvenționale „AUGUR-PERLA” SA a indicat că,

potrivit acordului verbal stabilit cu Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi” la

începutul lunii iulie 2014, i-a vândut prin metoda de aprovizionare cu combustibil

beneficiarului Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi”, iar ultimul urma să achite

costul acestuia.

„AUGUR-PERLA” SA a explicat că, are încheiat cu ÎCS „BEMOL RETAIL”

SRL un contract conform căruia beneficiază de posibilitatea achiziționării

combustibilului în asortiment la preț corporativ, mult mai mic ca cel afișat la

panourile de la stațiile de alimentare, cunoscând acest lucru pârâtul a intervenit cu

solicitarea către reclamant să îi vândă combustibil prin intermediul unui card de

alimentare, astfel, în perioada 04 iulie 2014 - 30 august 2016, Cabinetul

Avocatului „Ion Volcovschi”, în persoana avocatului Ion Volcovschi, folosind

card-ul de alimentare cu combustibil nr. 111 230 0085, prin intermediul căruia și-a

alimentat autoturismul „Dacia Logan”, cu benzină în sumă totală de 88603,97 lei,

pe care până în prezent nu a achitat-o.

A concretizat că, suma respectivă este confirmată prin descifrările eliberate de

ÎCS „BEMOL RETAIL” SRL, unde sunt indicate exhaustiv volumul alimentat,

prețul per litru, data și ora alimentarii, astfel, între părțile a apărut raportul juridic

de vânzare-cumpărare, cu toate că nu a fost semnat un contract în scris. Mai mult

ca atât, alimentându-și autoturismul prin intermediului card-ului nr. 111 230 0085,

denotă faptul că pârâtul a acceptat condițiile acordului, prețului combustibilului și

a asumat obligația de a achita costul acestuia.

A mai susținut „AUGUR-PERLA” SA că, deoarece pârâtul nu a achitat prețul

combustibilului achiziționat, la 24 octombrie 2016, a fost expediată în adresa

pârâtului o somație cu pretențiile sale și solicitarea de a se prezenta în termen de 5

zile la sediul „AUGUR-PERLA” SA, pentru a negocia soluționarea pricinii pe cale

extrajudiciară, somația menționată a fost recepționată de Cabinetul Avocatului

„Ion Volcovschi” la 02 noiembrie 2016. Prin aceeași somație i s-a solicitat

reclamantului achitarea sumei de 88603,97 lei care constituie costul

combustibilului achiziționat de Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi” de la

„AUGUR-PERLA” SA în termen de 7 zile din data recepționării somației, însă

până în prezent datoria nu a fost achitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 05 mai 2017,

acțiunea inițială a fost respinsă, iar cererea reconvențională admisă, fiind încasat

din contul Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi” în beneficiul „AUGUR-

PERLA” SA cu titlu de datorie suma de 88 603,97 de lei și suma de 2621 de lei cu

titlu de taxa de stat achitată la depunerea acțiunii reconvenționale.

În motivarea soluției sale, prima instanță a menționat că, nu a fost probat prin

probe pertinente și concludente faptul acordării de fapt „AUGUR-PERLA” SA a

serviciilor juridice de către avocatul Ion Volcovschi, iar actul de verificare a

decontărilor bilaterale între părți, de vreme ce acesta este semnat doar de

reclamant, mai mult ca atât, soldul indicat de reclamant în actul respectiv care se

pretinde a nu fi achitat de pârât, nu pot fi reținute ca probe.

Totodată, instanța de fond a reținut că, între părțile în litigiu Cabinetul

Avocatului „Ion Volcovschi” și „AUGUR-PERLA” SA a avut loc o înțelegere

verbală cu privire la alimentarea automobilului de care se folosea Ion Volcovschi

prin intermediului unui card, fapt confirmat prin descifrările ÎCS „BEMOL

RETAIL” SRL, anexate la materialele dosarului, iar afirmația reclamantului

precum că automobilul a fost de fapt în posesia cabinetului avocatului și nu a sa

personală, instanța le-a catalogat drept declarative din motiv că, contractul de

vânzare-cumpărare în rate nr. 01 din 05 iulie 2014 cât și contractul de comodat nr.

01 din 05 iulie 2014 au fost încheiate între S.R.L. „R&A-Service” și persoana

fizică Ion Volcovschi.

La fel, instanța a considerat declarative și afirmațiile reclamantului, precum că

a alimentat automobilul conform pct. 2.3 din contractul de asistență juridică a

persoanelor juridice nr. 10 din 15 mai 2014, or, în acest sens nu au fost prezentate

probe, ce ar confirma deplasarea nemijlocită al avocatului Ion Volcovschi cu

automobilul său, în legătură, cu examinarea cauzelor, reprezentarea intereselor

„AUGUR-PERLA” SA în instituțiile corespunzătoare/necesare, executarea

contractului de asigurarea asistenței juridice, ceea ce denotă evident în consecință

că cheltuielile de transport în suma totală de 88603,97 de lei conform descifrărilor

nu au fost justificate de reclamant prin careva acte confirmative, ceea ce ține de

consumul combustibilului, de cazare, diurnă.

Referitor la pretinsa achitare a sumei de 1000 lei lunar de către „AUGUR-

PERLA” SA reclamantului pentru prestarea serviciilor juridice, în acest sens,

prima instanță a reținut că, deși, pct.2.1 al contractului de asistență juridică a

persoanelor juridice nr. 10 din 15 mai 2014 prevede că, onorariul cuvenit este în

cuantumul de 1000 lei în fiecare lună, realizat prin transfer și/sau prin bon de plată,

la materialele cauzei fiind anexate facturile fiscale, conform cărora pentru asistență

juridică conform contractului sus-numit „AUGUR-PERLA” SA urma să achite

Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi” suma de 1000 lei, în acest sens instanța

de fond a menționat că, nu este clară poziția reclamantului care a pretins prestarea

serviciilor juridice „AUGUR-PERLA” SA, fiind avocat, nu a solicitat achitarea

pretinselor servicii la finele fiecărui luni prestate, de vreme ce inițial, după

întocmirea contractului de asistență juridică a persoanelor juridice nr. 10 din 15

mai 2014, a întocmit facturi fiscale în baza pct.2.1 din contract, în fiecare lună timp

de 4 luni, ca ulterior să întocmească factura fiscală nr. WB nr.3726997 tocmai la

02 septembrie 2016, adică după 23 luni, or Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi”

nu a solicitat „AUGUR-PERLA” SA achitarea lunară pentru asistență juridică

conform contractului nominalizat.

Totodată, din materialele cauzei instanța a concluzionat că, după 31

septembrie 2014 serviciile Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi” erau prestate

în baza mandatului avocatului și facturilor înaintate de acesta, în vederea

achitărilor pentru serviciile sale în baza mandatului de avocat, astfel apreciind

critic afirmațiile reclamantului privind nerespectarea de către „AUGUR-PERLA”

SA a clauzelor contractuale, or, însuși reclamantul nu a înaintat pârâtei facturi

fiscale în vederea achitării pretinselor servicii, sau, în cazul dat, ne înaintarea

facturilor respective denotă că, după data de 31 septembrie 2014 avocatul nu a

prestat careva servicii de asistență juridică conform pct. 2.1 din contractul nr. 10

din 15 mai 2014 persoanei juridice „AUGUR-PERLA” SA.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Cabinetului Avocatului „Ion Volcovschi” și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 05 mai 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei nu

poate fi constat izvorul apariției pretenției în mărime de 71025 de lei, deoarece

această sumă nu a fost în nici o măsură explicată, descrisă și descifrată din ce plăți

concrete aceasta se compune, nefiind prezentate acte de primire-predare a

serviciilor sau acte reciproce de verificare. Cuantumul pretențiilor înaintate de

Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi” este compus din sumele indicate doar în

facturile fiscale, lipsind alte probe despre prestarea serviciilor.

Instanța de apel nu a reținut în calitate de probă pertinentă factura WB nr.

3726997 din 02 septembrie 2016 deoarece Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi”

nu a demonstrat executarea și prestarea reală a serviciilor, nefiind întocmit și

prezentat actul corespunzător de primire-predare a serviciilor. La fel, nu s-a

acceptat în calitate de probă pertinentă nici actul de verificare a decontărilor

reciproce între părți din motiv că acesta a fost semnat exclusiv de Cabinetul

Avocatului „Ion Volcovschi”.

Subsecvent, instanța de apel a indicat faptul că, toate serviciile prestate de

către avocat ulterior datei de 30 septembrie 2014, nu s-au bazat pe prevederile

contractului menționat, acestea fiind negociate pentru fiecare caz în parte. Aceste

circumstanțe au fost probate însuși de avocat prin mandatele avocațiale și facturile

fiscale anexate la materialele cauzei, însă, simpla eliberare a facturilor și

mandatelor nu demonstrează prestarea nemijlocită a serviciilor, în sensul dat de

avocat nefiind prezentate probe cum ar fi rezultatele procedurilor judiciare, acte

sau procese-verbale de primire-predare a serviciilor îndeplinite, act de decontare și

verificare reciprocă, semnate de ambele părți.

Cu referire la acțiunea reconvențională, instanța de apel a reținut în special

faptul că, ambele părți au confirmat că, card-ul a fost transmis pentru a fi utilizat în

acțiunile judiciare de reprezentare a intereselor societății de către avocat, astfel

invocarea situației de utilizare a automobilului nu de către Cabinetul Avocatului

„Ion Volcovschi” ci de persoană fizică nu este relevant situației, deoarece card-ul a

fost transmis în folosința Cabinetului Avocatului care și poartă răspundere pentru

modul și felul de utilizare a acestuia.

Totodată, instanța de apel a accentuat poziția contradictorie a avocatului care

a declarat că, mijlocul de transport a fost utilizat de el ca persoană fizică, dar

concomitent pretinzând că, combustibilul a fost utilizat pentru prestarea serviciilor

juridice, de reprezentare a societății. Or, în cazul în care combustibilul a fost

utilizat real pentru asemenea situații, avocatul urma să prezinte probe pertinente în

acest sens.

La 14 februarie 2018 (prin oficiul poștal), Cabinetul Avocatului „Ion

Volcovschi” a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 14 decembrie 2017, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea inițială și

să fie respinsă acțiunea reconvențională.

În motivarea recursului declarat, Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi” a

invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii

sau analogia dreptului. Totodată, a susținut că pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei și instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

La 24 mai 2018, „AUGUR-PERLA” SA prin intermediul avocatului

Tighinean Sorin a depus o referință prin care a menționat că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi”, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cabinetul Avocatului „Ion Volcovschi”, nu

pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.

432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Cabinetul Avocatului „Ion

Volcovschi”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cabinetul Avocatului „Ion

Volcovschi”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu