2ra-797/18 — obligarea reconectării la apeductul central, restituirea prejudiciului material, moral

dosarul nr. 2ra-797/18

prima instanță: Judecătoria Căușeni – M. Tertea

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, V. Efros și I. Muruianu

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Oleg Sternioală

judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Șchneider Eugenia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șchneider Eugenia

împotriva Lidiei Budiștean și administratorul societății cu răspundere limitată ,,Petcom-

Lux” Musteață Petru cu privire la obligarea reconectării la apeductul central și repararea

prejudiciului material, moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018, prin care s-a

respins apelul declarat de Șchneider Eugenia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Căușeni din 14 iunie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 16 mai 2016 Șchneider Eugenia a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată prin cererea din 30 mai 2016 (f.d. 26-27, vol. I), împotriva Lidiei Bodiștean

și administratorul societății cu răspundere limitată ,,Petcom-Lux” Musteață Petru cu

privire la obligarea reconectării la apeductul central și repararea prejudiciului material,

moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată Șchneider Eugenia a indicat că în anul

2008 a fost inițiată construcția apeductului și pentru asta a achitat administratorului

societății cu răspundere limitată ,,Petcom-Lux” Musteață Petru suma de 2 500 lei, 550

lei pentru furtun, împreună cu vecina Bodiștean Lidia, pentru săpatul canalului și un sac

de ciment pentru groapa cu contoare.

Pentru celălalt segment de groapă a suportat cheltuielile financiare singură, fără

aportul vecinei.

Din considerentul că administratorului societății cu răspundere limitată ,,Petcom-

Lux” Musteață Petru conecta tot mai mulți consumatori, sistările în livrarea apei

deveneau tot mai frecvente.

Din anul 2012 de 3 ori a depus cerere de chemare în judecată împotriva

administratorului societății cu răspundere limitată ,,Petcom-Lux” Musteață Petru, în

toate cazurile având câștig de cauză.

Musteață Petru o amenință că va deconecta instalația sa de la apeduct, cu toate că

a fost obligat de către instanțele de judecată să-i furnizeze apă în regim nom-stop, să-i

restituie prejudiciul material și moral cauzat, să încheie contract de furnizare a apei, să

recalculeze sumele calculate ilegal, iar Consiliul or. Căușeni să anuleze decizia nr. 9/16

din 07 iunie 2013 de majorare a tarifelor.

La 17 aprilie 2016 a fost deconectată de la apeductul cu apă, perioadă în care a

fost lipsită de posibilitatea ducerii unui mod sănătos de viață.

Șchneider Eugenia cere obligarea administratorului societății cu răspundere

limitată ,,Petcom-Lux” Musteață Petru să reconecteze instalațiile sale la apeductul

central, având în vedere că l-a achitat în anul 2008, obligarea Lidiei Bodiștean să-i

1

restituie jumătatea sa de furtun, nu sinecostul lui și să scoată barele metalice legate de

pilonii săi; încasarea din contul pârâților a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei

și a prejudiciului material (f.d. 3-4, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 14 iunie 2016 s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Șchneider Eugenia(f.d. 50, 53-56, vol. I).

La 14 iunie 2016 Șchneider Eugenia a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Căușeni din 14 iunie 2016 (f.d. 58,vol. I), iar la 08 iulie 2016 a depus apel

motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 59-60, vol. I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 22 noiembrie 2016 a respins apelul

declarat de Șchneider Eugenia și a menținut hotărârea Judecătoriei Căușeni din 14 iunie

2016 (f.d. 168-173, vol. I).

La 25 ianuarie 2017 Șchneider Eugenia a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 (f.d. 179, vol. I).

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 03 mai 2017 a admis recursul declarat

de Șchneider Eugenia, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 și

a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(f.d. 207-211, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018 s-a respins apelul

declarat de Șchneider Eugenia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Căușeni din 14

iunie 2016 (f.d. 100, 101-112, vol. II).

În motivarea soluției instanțele de judecată au reținut că Șchneider Eugenia de

comun cu alți locatari în anul 2008 a inițiat construcția apeductului care urma să fie

efectuată de societatea cu răspundere limitată ,,Petcom-Lux”. În anul 2015 între

Șchneider Eugenia și Bodiștean Lidia a apărut un conflict, iar la 17 aprilie 2016 familia

Bodiștean în urma săpăturilor de teren a accidentat apeductul care traversează subteran

și gospodăria Eugeniei Șchneider.

Au mai notat că societatea cu răspundere limitată ,,Petcom-Lux” a întreprins

măsuri de prevenire a scurgerii cu apă, aplicând pene de tampon provizorii, ulterior

fiind întreruptă livrarea apei de la primul cămin de branșament, iar pentru repararea

defecțiunii la apeduct a fost solicitat acordul Lidiei Bodiștean pentru traversarea

grădinii sale pentru efectuarea reparației porțiunii de apeduct avariat în scopul reluării

cursului de apă, însă soții Bodiștean au refuzat permiterea utilizării terenului din grădină

pentru efectuarea lucrărilor de reparație a apeductului, motivând că se vor distruge

culturile din grădină și Șchneider Eugenia nu își onorează obligațiile asumate pentru

exploatarea terenului lor.

În privința restituirii jumătății de furtun de către Lidia Bodiștean, instanțele de

judecată au reținut că în acest sens nu s-au prezentat probe care ar demonstra dreptul de

proprietate exclusivă al Eugeniei Șchneider asupra acestuia, or, la achiziționarea

acesteia vecinele au achitat prețul proporțional.

La 23 februarie 2018 prin intermediul oficiului poștal Șchneider Eugenia a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, încasarea din contul

intimaților a prejudiciului material în mărime de 16 132,76 lei, a prejudiciului moral la

discreția instanței, dobânzii de întârziere, obligarea lui Petru Musteață de a rebranșa

instalațiile sale la apeduct, coproprietara căruia este, și obligarea Lidiei Bodiștean de a

restitui furtunul și de a lua toate barele de pe gardul său (f.d. 115, vol. II).

În motivarea cererii de recurs a indicat că la 17 aprilie 2016 Musteață Petru

pentru a se răzbuna pentru procesele anterioare pe care le-a intentat dânsa împotriva

2

acestuia, în comun cu Bodiștean Lidia, cu care se află în relații ostile, au deteriorat

apeductul cu apă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 28 martie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat lui Musteață Petru și

Lidiei Bodiștean o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective, însă până la

data examinării chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului, intimații nu au

prezentat referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Șchneider Eugenia în cererea de recurs pe

baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Recursul declarat de Șchneider Eugenia la 27 februarie 2018 împotriva deciziei

din 15 februarie 2018 este depus în interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de Șchneider Eugenia, recurentul fiind partea în

proces care a declanșat acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de

procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost

examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de

procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433 lit.

b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

3

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,

verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care

au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO,

în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie

1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității

recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de

atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a

legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie

2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe

de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Șchneider Eugenia nu a indicat niciun

temei de declarare a recursului prevăzut la art. 432 Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Șchneider Eugenia

a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-

4

a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări

admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar

argumentele invocate de Șchneider Eugenia în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Șchneider Eugenia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Oleg Sternioală

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5