3ra-641/18 — anularea actelor administrative

3ra-641/18 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-641/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecător: N.Arabadji

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iu.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa Agricolă de

Producție ,,Crioagroservis”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa

Agricolă de Producție ,,Crioagroservis” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei (în prezent Serviciul Fiscal de

Stat) cu privire la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (în prezent

Serviciul Fiscal de Stat), a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

din 7 martie 2017 și emisă o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în

judecată depusă de Cooperativa Agricolă de Producție ,,Crioagroservis”, ca fiind

depusă tardiv

c o n s t a t ă :

La 20 aprilie 2012 Cooperativa Agricolă de Producție ,,Crioagroservis” (în

continuare CP ,,Crioagroservis”) s-a adresat instanței de contencios administrativ a

Curții de Apel Chișinău cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei (în prezent

Serviciul Fiscal de Stat) cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii s-a indicat că IFS pe raionul Orhei a exercitat o hărțuială

fiscală față de cooperativă, fapt demonstrat prin incorectitudinea efectuării

controlului fiscal pe perioada anilor 2002 – 2005 și încălcării drepturilor

contribuabililor din partea inspectorilor IFS pe raionul Orhei, prin examinarea cauzei

nr. 3r-721/05, peste 3 ani de judecată, în care a avut câștig de cauză, însă persoanele

vinovate au rămas nesancționate); dezacordul cu controlul efectuat/acțiunile incorecte

și neprofesionale ale lui Igor Gliga – inspector fiscal superior de stat a Direcției

1

control fiscal a IFS Orhei, din 25 ianuarie 2011, care au fost contestate la IFPS;

faptele expuse de Cooperativă au fost verificate de IFPS și s-a convins în veridicitatea

lor; prin scrisoare nr. 26-12/2, 12/1021/3611 din 14 martie 2011, Cooperativa a fost

informată de IFPS că a sesizat Comisia de disciplină a IFS Orhei pentru examinarea

legalității acțiunilor întreprinse de inspectorul fiscal superior Gliga Igor în cadrul

controlului fiscal efectuat la Cooperativă; prin scrisoarea nr. 74-1/6046 din 24 iunie

2011 IFS Orhei a informat Cooperativa că, inspectorului fiscal superior Gliga Igor, i

s-a aplicat avertisment, în conformitate cu prevederile art. 58 lit. a) a Legii cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public; la momentul efectuării unui control

anumite acte au fost acceptate și luate la bază, iar în urma unui control repetat

aceleași acte nu mai sunt la evidență, unele din ele chiar fiind pierdute de

colaboratorii IFS Orhei; în actele de ridicare a documentelor s-au făcut completări,

fără a fi confirmate de reprezentantul Cooperativei, nu s-au indicat numărul de foi

existente în mape.

Reclamanta susține că la 19 decembrie 2011 a înaintat IFPS contestații, prin

care și-a exprimat dezacordul cu decizia nr. 2210-c din 3 noiembrie 2011, asupra

cazului de încălcare a legislației, prin care IFS pe raionul Orhei a constatat încălcarea

prevederilor art. 24 alin. (1) și alin. (10) a Codului Fiscal și prevederile art. 19 a Legii

contabilității, prin deducerea sumei de 8 086 lei ca cheltuieli de delegații pentru anul

2007, prin primirea spre executare a documentelor privind faptele economice, ce

contravin actelor legislative și normative.

CP ,,Crioagroservis” consideră că deducerea sumei de 8 086 lei ca cheltuieli de

delegații pentru anul 2007 s-a efectuat corect, prezentând documentele și probele

necesare organelor de control fiscal, iar argumentele IFS pe raionul Orhei sunt

neargumentate, ținând cont de prevederile Regulamentului cu privire la detașarea

salariaților întreprinderilor.

De asemenea, entitatea juridică apreciază că deducerea sumei de 7 951 lei s-a

efectuat corect, conform prevederilor legale și activității reale efectuate de

colaboratorii întreprinderii și a prezentat probe necesare organelor de control fiscal.

Menționează Cooperativa că la facturile nr. 10000208 și nr. 10000209 din 11

iunie 2008 nu pot fi anexate declarațiile vamale din motivul lipsei lor efective,

deoarece marfa indicată în factură, a fost expediată din România direct în Iran, marfa

netrecând frontiera vamală în Republica Moldova, iar CP ,,Crioagroservis” a activat

în calitate de intermediar și factura (invoce) este documentul necesar care permite

efectuarea operațiunilor economica-financiare externe, acceptate de legislația

Republicii Moldova.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2012 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată CP ,,Crioagroservis”.

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 3 iulie 2013 s-a admis recursul

declarat de CP ,,Crioagroservis”, s-a casat hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26

noiembrie 2012 și s-a restituit cauza la rejudecare, la Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău. (f.d. 212-216, vol.I)

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2015 a

fost respins ca nefondat demersul reprezentanților pârâților privind strămutarea

cauzei la Judecătoria Orhei. (f.d. 91-92, vol.II)

2

Pe parcursul examinării cauzei, CP ,,Crioagroservis” a depus la 25 iunie 2012,

5 februarie 2015, 9 aprilie 2015, 14 noiembrie 2016, și respectiv la 14 februarie 2017,

cereri de concretizare a cererii de chemare în judecată inițială, solicitând anularea

parțială a actelor de control nr.5-647188 din 13 aprilie 2011 și nr.5-649411 din 11

octombrie 2011, precum și anularea integrală a deciziilor nr.588-c din 12 mai 2011,

nr.2210-c din 3 noiembrie 2011 și nr.72 din 16 martie 2012. (f.d. 45, 64, vol. II, f.d.

1-4, vol.III)

La rejudecarea cauzei, prin hotărârea din 7 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de CP

,,Crioagroservis”, fiind anulate pct. I, II, III.1., IV, V.1., V.3., V.4 și V.6 ale deciziei

IFS pe raionul Orhei nr.588-c din 12 mai 2011 asupra cazului de încălcare a

legislației comisă de CP ,,Crioagroservis”; pct. II.4, III.,III, IV, V, și pct. VII ale

deciziei IFS pe raionul Orhei nr.2210-c din 3 noiembrie 2011 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de CP „Crioagroservis”, decizia IFPS nr.72 din 16

martie 2012 pe marginea contestației CP „Crioagroservis” fără număr din 19

decembrie 2011 privind anularea deciziei nr.2210-c din 3 noiembrie 2011 asupra

cazului de încălcare a legislației fiscale emisă de IFS pe raionul Orhei, în rest cererea

de chemare în judecată, a fost respinsă ca nefondată. (f.d. 32-40, vol.III)

La 15 martie 2017 IFPS a contestat cu apel nemotivat hotărârea primei

instanțe, iar la 9 august 2017 a depus apel motivat, solicitând casarea acesteia cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca tardivă și

neîntemeiată.

La 23 martie 2017 IFS pe raionul Orhei a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea Serviciului Fiscal de Stat și s-a înlocuit IFPS și IFS pe raionul Orhei cu

succesorul în drepturi, Serviciul Fiscal de Stat. (f.d. 100-102, vol.III)

Prin încheierea din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost

restituită cererea de apel depusă de IFS pe raionul Orhei. (f.d. 109-112, vol.III)

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de IFPS (în prezent Serviciul Fiscal de Stat), a fost casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 7 martie 2017 și emisă o nouă hotărâre de

respingere a cererii de chemare în judecată depusă de CP ,,Crioagroservis”, ca fiind

depusă tardiv. (f.d. 113-122, vol.III)

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a motivat soluția în baza prevederilor

art. 14 alin. (1), 15 alin. (1), 16 alin.(1), 17 alin. (1) lit. c) și alin. (4) ale Legii

contenciosului administrativ, art. 116 alin. (1), (3) CPC, art. 271 și 272 alin. (1) ale

Codului civil.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a reținut că prima instanță în mod neîntemeiat a admis parțial cererea de chemare

în judecată, aceasta deoarece circumstanțele cauzei denotă cu certitudine faptul că

înaintarea acțiunii de CP ,,Crioagroservis” la 20 aprilie 2012 a fost efectuată cu

omiterea termenului legal, care expirase la 27 ianuarie 2012.

În acest sens, instanța de apel a constatat că CP ,,Crioagroservis” la 5

decembrie 2011 a depus contestație asupra deciziei IFS pe raionul Orhei nr. 2210-c

3

din 3 noiembrie 2011, iar prin decizia din 27 decembrie 2011 a fost emisă decizia

nr.2629-c, expediată Cooperativei la aceiași dată și recepționată de ultima la 28

decembrie 2011.

Astfel, la 16 ianuarie 2012 prin scrisoarea expediată IFS pe raionul Orhei, CP

,,Crioagroservis” a informat organul fiscal despre faptul că a luat cunoștință cu

decizia nr. 2629-c din 27 decembrie 2011, iar nefiind de acord cu aceasta, a depus

contestație la IFPS.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a notat că CP ,,Crioagroservis” urma să

depună acțiunea în instanța de judecată cu respectarea termenului prevăzut de lege,

or, Cooperativa a încălcat termenul de adresare în judecată și nu a solicitat repunerea

în termen.

Sub acest aspect, este de observat că reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a

declarat că acțiunea a fost înaintată tardiv și a solicitat aplicarea prescripției, iar unele

împrejurări care să conducă la convingerea că termenul de prescripție a fost

suspendat sau întrerupt, lipsesc.

În consecință, Colegiul a concluzionat că odată ce, la caz, s-a constatat

înaintarea acțiunii cu omiterea termenului de prescripție, nu este necesară și

abordarea fondului cauzei, or, atunci când instanța va respinge acțiunea în temeiul

unei explicații procedurale, hotărârea nu va conține concluzii ce țin de soluționarea

fondului nemijlocit, mai mult, reieșind din prevederile art. 113 alin. (1), (2) CPC;

dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului

prevăzut de lege sau stabilit de instanța judecătorească (judecător), iar cererile și

documentele depuse după expirarea termenului de procedură nu degrevează de

îndeplinirea obligației procedurale.

La 20 martie 2018 CP ,,Crioagroservis” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului Cooperativa cu referire la circumstanțele de fapt ale

cauzei a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în

judecată inițială și cererile de concretizare a cerințelor.

Recurenta a relatat că intimații nu au îndeplinit și nu s-au conformat cerințelor

stabilite prin încheierea instanței de apel, și anume, în termenul stabilit, nu au prezent

cererile de apel motivate, iar cererea de apel depusă de DGAF Centru la 9 august

2017, a fost depusă în afara termenului stabilit de instanța de apel și nu poate fi

considerat ca fiind un apel depus în termen.

Totodată, recurenta a indicat că instanța de apel a examinat un apel tardiv,

depus în afara termenului stabilit de legislator și instanța de apel, încălcându-se

principiile contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale.

La acest segment, a menționat că nu au fost prezentate documente care ar

confirma drepturile DGAF Centru de a reprezenta drepturile și interesele IFPS, astfel

că instanța de apel s-a expus asupra unui apel declarat de o persoană neîmputernicită.

CP ,,Crioagroservis” și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (4)

CPC, și anume, aprecierea în mod arbitrară a probelor.

Recurentul a precizat că instanța de apel nu a luat în considerare că la 5

decembrie 2011 la IFS pe raionul Orhei a fost înregistrat dezacordul la decizia IFS pe

4

raionul Orhei nr. 2210-c din 3 noiembrie 2011, recepționată la 5 noiembrie 2011, iar

asupra acestui dezacord, la 27 decembrie 2011, IFS pe raionul Orhei a emis decizia

nr. 2629-c, prin care a considerat neîntemeiată contestația și nu s-a expus asupra

tardivității.

Astfel, nefiind de acord cu decizia nr. 2629-c din 27 decembrie 2011, a depus

prin intermediul IFS pe raionul Orhei o contestație la IFPS, care la rândul său a

prelungit prin decizie termenul de examinare cu 30 zile, iar la 16 martie 2012, IFPS

adoptă decizia nr. 72, prin care respinge contestația ca neîntemeiată, or, în acest sens

Cooperativa a respectat dispozițiile art. 268 și 269 ale Codului fiscal, referitor la

termenul depunerii contestației.

Suplimentar a relatat că Curtea de Apel Chișinău nu a apreciat faptul că

Cooperativa nu a recepționat deciziile contestate și nici nu sunt dovezi de

recepționare a acestora, or, în acest caz, sarcina probațiunii este pusă pe seama

intimatului (pârâtului).

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 19 decembrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces,

inclusiv recurentei CP ,,Crioagroservis” la 16 ianuarie 2018, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 618 ce se conține la dosar, însă la materialele

cauzei lipsesc probe în vederea recepționării acesteia contra semnătură. (f.d. 123)

În consecință, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurenta CP

,,Crioagroservis” s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul 20 martie

2018, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în termen.

Prin referința din 22 mai 2018, Serviciul Fiscal de Stat a solicitat respingerea

cererii de recurs ca fiind inadmisibilă, cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 19 decembrie 2017.

Examinând temeiurile recursului declarat de CP ,,Crioagroservis” în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CP ,,Crioagroservis” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Sub acest aspect, completul Colegiului Civil și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție, apreciază critic susținerile recurentei cu referire la faptul

că apelul a fost depus de o persoană neîmputernicită, or, având în susținere Legea nr.

281 din 16 decembrie 2016 cu privire la modificarea și completarea unor acte

legislative, ordinul nr. 06 din 1 aprilie 2017 a Serviciului Fiscal de Stat, care prevede

că se deleagă șefilor Direcțiilor de deservire fiscală din cadrul Direcțiilor generale de

administrare fiscală Nord, Centru și Sud semnarea documentelor fiscale aferente

contribuabililor din raza de deservire a subdiviziunii patronate și ordinul nr. 2548-p

din 31 martie 2017 cu privire la modificarea raporturilor de serviciu prin transfer,

Damian Nicolae a fost împuternicită de directorul Serviciului Fiscal de Stat să

semneze cererea de apel a autorității pe care o reprezintă, acesta din urmă solicitând

și amânarea cauzei în legătură cu concediul anual a reprezentantului Serviciului

Fiscal de Stat în această cauză, Valentina Tofan. (f.d. 91-94, 60, 61, vol.III)

Totodată, nu poate fi reținut și se respinge alegația invocată de CP

,,Crioagroservis” precum că cererea de apel depusă de DGAF Centru la 9 august

2017, a fost depusă în afara termenului stabilit de instanța de apel, aceasta deoarece

prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017 nu s-a dat curs cererilor de

apel și s-a obligat apelanții să depună apelul motivat până la ședința de examinare a

chestiunii punerii pe rol a cererii de apel, cauza fiind numită spre examinare pentru

26 septembrie 2017, iar DGAF Centru a lichidat neajunsul în termen, și anume, a

depus cererea de apel la 9 august 2017 până la ședința de judecată din 26 septembrie

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

6

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de CP ,,Crioagroservis”.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ,,Crioagroservis”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

7