3ra-507/18 — anularea actelor administrative

3ra-507/18 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-507/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecător: L.Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A.Minciuna, V.Sîrbu, V.Mihaila

Î N C H E I E R E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Parimatch”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Parimatch” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău (în prezent Serviciul Fiscal de Stat) cu privire la anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Parimatch” și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 29 august 2017

c o n s t a t ă :

La 23 februarie 2017 SRL ,,Parimatch” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău (în prezent Serviciul

Fiscal de Stat) cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii s-a indicat că în perioada 27 septembrie 2016 – 28

octombrie 2016 IFS pe mun. Chișinău, a fost efectuat un control fiscal, privind

corectitudinea și plenitudinea achitării impozitelor, taxelor și altor plăți la buget

pentru perioada ianuarie 2012-31 august 2016, prin metoda verificării totale.

Reclamanta menționează că în rezultatul controlului fiscal, de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, a fost întocmit actul fiscal nr.5-

678669, prelungit pe actul nr.5- 678670 din 28 octombrie 2016, prin care s-a

constatat diminuarea impozitului pe venit reținut la sursa de plată din alte plăți decât

cele salariale cu 102 491 lei, inclusiv pentru perioadele fiscale L/07/2015 – 6 556 lei,

L/08/2015 – 4 360 lei, L/09/2015 – 5 289 lei, L/10/2015 – 5 618 lei, L/l 1/2015 - 7

501 lei, L/12/2015 – 8 724 lei, L/01/2016 – 8 598 lei, L/02/2016 – 8 343 lei,

1

L/03/2016 – 7 831 lei, L/04/2016 – 6 919 lei, L/05/2016 – 6 270 lei, L/06/2016 -6

609 lei, L/07/2016 – 7 669 lei, L/028/2016 – 12 204 lei; neplata în termenul stabilit a

impozitului pe venit reținut la sursa de plată din alte plăți decât cele salariale pentru

perioadele fiscale L/07/2015-L/08/2016; prezentarea dărilor de seamă privind venitul

achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (Forma VI4) pentru perioadele fiscale

L/07/2015-L/08/216, care conțin informații neautentice, fapte ce au generat obligații

fiscale la buget; în contrapunere cu datele evidenței contabile nu s-au confirmat

supraplățile în sumă de 518,88 lei la 1.114271 „accize la alte mărfuri” și în sumă de

0,81 lei majorare de întârziere a cap. 114611 „taxa pentru apa”.

Contribuabilul susține că în rezultatul adoptării actului fiscal nr.5-678669,

prelungit pe actul nr.5-678670 din 28 octombrie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău a emis decizia nr. 1115/1/6 din 25 noiembrie 2016, prin care s-a decis

încasarea la buget sumele impozitelor, taxelor și plăților calculate în rezultatul

controlului în sumă de 102 491 lei, impozit pe venit, reținut la sursa de plată pentru

perioadele L/07/2015 - L/08/2016, de reflectat spre calcul în contul cure nt

generalizat în mărime 518,88, la cap. 114271 - accize la alte mărfuri; 0,81 lei, la cap.

114611 - majorarea de întârziere, taxa pentru apă; încasarea la buget a majorării de

întârziere (penalitate), calculată în rezultatul controlului, în conformitate cu

prevederile art.228 alin.(2) Cod fiscal în sumă de 12 417 lei, pentru neachitare în

termen a impozitului pe venit diminuat în mărime de 18 % a câștigurilor de la jocurile

de noroc, pentru perioadele L/07/2015-L/08/2016; aplicarea amenzii în sumă de 30

747 lei, conform prevederilor art.261 alin.(4) din Codul fiscal, pentru diminuarea

impozitului pe venit, reținut la sursa de plată (102491 x 30%); 7 000 lei, conform

prevederile art.260 alin.(3) din Codul fiscal, în redacția Legii la data comiterii

încălcării, pentru prezentarea cu informații neautentice a dărilor de seamă privind

venitul achitat și impozitul pe venit reținut din aceasta (Forma IRV14) pentru

perioadele fiscale L/07/2015 -L/08/2016 (14 cazuri x 1 000 lei, dar nu mai mult de

7000 lei).

Astfel, la 19 ianuarie 2017 prin decizia nr.9 IFS a fost respinsă cererea

prealabilă din 23 decembrie 2016 depusă de SRL „Parimatch” împotriva deciziei nr.

1115/1/6 din 25 noiembrie 2016.

Societatea reclamantă relatează că cererea privind anularea actului fiscal nr.5-

678669, prelungit pe actul nr.5-678670 din 28 octombrie 2016 a rămas nesoluționată.

Totodată, potrivit actului fiscal, calcularea de către întreprindere a impozitului

pe venit reținut din sursa de plată, din alte plăți, decât cele salariale până la 3 iulie

2015, a fost efectuată conform normelor fiscale, iar odată cu intrarea în vigoare a

ordinului Ministrului Finanțelor nr.90 din 26 iunie 2015 a devenit incorectă.

SRL „Parimatch” evidențiază că respectând metodologia calculării stabilită

prin ordinul nr.43 din 29 martie 2008, în special pct.9 „valoarea impozabilă a

câștigurilor de la jocurile de noroc acordate de organizatorul jocurilor de noroc

participanților (jucătorilor) reprezintă câștigul obținut ca diferență pozitivă dintre

suma schimbului echivalentelor mijloacelor bănești câștigate și suma mizei depuse.

Deci, nu se consideră câștig de la jocurile de noroc diferența negativă dintre

suma mizei depuse și schimbului echivalentelor mijloacelor bănești câștigate”, a

continuat calcularea impozitului pe venit din motiv că o altă nouă metodologie, prin

2

ordinul Ministrului Finanțelor nr.90 din 26 iunie (MO nr. 166-1100 din 3 iulie 2015),

nu a fost implementată.

Din conținutul ordinului nr.90 din 26 iunie 2015, rezultă că a fost emis în

temeiul art. 11 alin.(2) din Legea contabilității nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, însă

conținutul ordinului este limitat doar cu dispoziție de abrogare a altui ordin.

Reclamanta afirmă că în lipsa unei metodologii clare, după 3 iulie 2015, a

continuat plățile din valoarea impozabilă a câștigurilor de la jocurile de noroc.

Menționează că inspectorii fiscali au justificat presupusa încălcare fiscală „la

calcularea incorectă de SRL „Parimatch” a impozitului pe venit reținut din sursa de

plată din alte plăți decât cele salariale, perioada iulie 2015 - august 2016”, prin

calcularea și achitarea impozitelor contrar prevederilor art.901 alin.(33) și art.92

alin.(2) din Codul fiscal.

Așadar, în perioada iulie 2015 - august 2016 prevederile art.901 alin.(33) din

Codul fiscal, stipula că „fiecare plătitor de câștiguri urmează să rețină și să verse la

buget un impozit în mărime de 18% din câștigurile de la jocurile de noroc, cu

excepția câștigurilor de la campaniile promoționale și/sau din loterii”.

La 17 iunie 2016 prin Legea nr.138 cu privire la modificarea și completarea

unor acte legislative (Monitorul Oficial 184-192/401, 1 iulie 2016), a fost introdusă

modificarea la definirea termenului câștiguri, prin schimbarea noțiunii venituri în

venituri brute, astfel noțiunea venituri brute fiind în vigoare și aplicabilă doar din 1

iulie 2016. IFS specifică în actele administrative la noțiuni, care nu erau în vigoare în

perioada supusă controlului.

Mai mult, a relatat că genul de activitate desfășurat de întreprindere este jocul

de noroc, prin stabilirea mizelor la competițiile sportive, iar până la 1 ianuarie 2017

impozitarea acestui tip de joc de noroc nu era specificat de Codul Fiscal, fiind

prevăzută doar în metodologia aprobată prin ordinul nr.43 din 29 martie 2008, care a

fost abrogat prin ordinul Ministrului Finanțelor nr. 90 din 26 iunie 2015.

Reclamanta relatează că la 1 decembrie 2016, prin decizia Comisiei

interdepartamentale pentru mașinile de casă și control nr.26-11/2- 2016 au fost

modificate Normele metodologice privind efectuarea decontărilor bănești în numerar

din domeniul jocurilor de noroc cu utilizarea mașinilor de casă și control.

Potrivit metodologiei, fiecare plătitor de câștiguri de la jocurile de noroc

urmează să calculeze, să rețină și să verse la buget un impozit de câștigul impozabil.

Unica metodologie de calculare a câștigurilor de la noroc a fost adoptată doar la

01.12.2016, fiind publicată la 16 decembrie 2016.

Prin urmare, fără încălcarea termenelor sau tăinuirea obiectului impozabil a

întocmit, iar organul fiscal a primit toate declarațiile fiscale pentru perioada iulie

2015 - august 2016, care ulterior, în cadrul controlului fiscal au fost supuse de către

IFS unui recalcul, cu titlu retroactiv al impozitelor deja plătite față de bugetul de stat.

contradicție cu art. 45 și art. 46 din Legea nr.780 privind actele legislative din 27

decembrie 2001 (Monitorul Oficial 36-38/210, 14 martie 2002).

SRL ,,Parimatch” prin cererea de chemare în judecată și cererea de completare

a cerințelor, solicită anularea actului fiscal nr.5-678669, prelungit pe actul nr.5-

3

678670 din 28 octombrie 2016, anularea deciziei nr.1115/1/6 din 25 noiembrie 2016,

deciziei nr.9 din 19 ianuarie 2017 și deciziei nr.25 din 14 martie 2017. (f.d. 35)

Prin hotărârea din 29 august 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Parimatch” a fost respinsă.

La 4 septembrie 2017 SRL ,,Parimatch” a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie admisă.

Prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL ,,Parimatch” și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) din 29 august 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a motivat soluția în baza prevederilor

art. 8 alin. (2), lit. c) și 901 alin. (33) Cod fiscal, art.455 alin. (1) din Legea nr. 285 din

18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc (introdus prin Legea nr. 324 din 23

decembrie 2013, în vigoare din 1 ianuarie 2014 până la 6 ianuarie 2017) și art. 121,

122, 130 CPC.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a reținut că prima instanță în mod întemeiat a respins cererea de chemare în

judecată, or, argumentele invocate de acesta se bazează pe interpretarea eronată a

normelor de drept.

Totodată, instanța de apel a notat că contrar argumentelor invocate în apel,

aprecierii de către acesta a noțiunilor de venit, venit brut, etc., speței sunt aplicabile

prevederile în vigoare la data obținerii venitului și anume art. 12 pct. 14) Cod fiscal,

care stabilește că, câștiguri sunt veniturile obținute de la jocurile de noroc, loterii și

de la campaniile promoționale atât în formă monetară, cât și nemonetară.

Sub acest aspect, este de observat că apelantul în calitate de plătitor de

câștiguri, conform prevederilor art.901 alin.(33) din Codul fiscal (în formula în

vigoare, la data obținerii veniturilor), urma să rețină și să verse la buget un impozit în

mărime de 18% din câștigurile totale îndreptate spre plată jucătorului.

Colegiul Curții de Apel Chișinău a apreciat ca fiind nefondat argumentele

invocate de SRL ,,Parimatch” din 3 iulie 2015 (data intrării în vigoare a ordinului

Ministerului Finanțelor nr.90 din 26 iunie 2015), venitul impozabil obținut din

câștigurile de la jocurile de noroc acordate de organizatorul jocurilor de noroc

participanților, constituie valoarea totală a câștigului acordat fără dreptul la anumite

deduceri sau scutiri, inclusiv fără a ține cont de mizele depuse.

În consecință, Colegiul a concluzionat că instanța de fond corect a reținut că,

pe perioada 3 iulie 2015 – 30 august 2016 câștigul în cadrul jocurilor de noroc este

considerat venitul brut fără dreptul la anumite deduceri sau scutiri, inclusiv fără a ține

cont de mizele depuse.

Pe cale de consecință, instanța de apel nu a reținut argumentele SRL

,,Parimatch”, aceasta deoarece interpretează eronat normele de drept și situația de

fapt, iar soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de

drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art. 121,

122, 130CPC.

4

La 3 martie 2018 SRL ,,Parimatch” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului societatea cu referire la circumstanțele de fapt ale

cauzei a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de apel.

Totodată, s-a indicat că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele

argumentele recurentului privind corectitudinea achitării impozitului în ordinea art.

90 1 alin. (33) Cod fiscal, concluzionând eronat că întreprinderea a calculat incorect

impozitul pe venit reținut din sursa de plată din alte plăți decât cele salariale.

Recurentul a precizat că instanța de apel în mod eronat a interpretat prevederile

art. 12 pct. 14) Cod fiscal și art. 45/5 alin. (1) din Legea cu privire la jocurile de

noroc nr. 285 din 18 februarie 1999, indicând în motivarea deciziei că recurentul SRL

,,Parimatch” urma să achite un impozit la buget de 18 % din câștigurile totale

îndreptate spre plată judecătorului.

Astfel, instanța de apel a lăsat fără apreciere și nu a aplicat legea care trebuia a

fi aplicată, în special art. 11 Cod fiscal, aplicând în mod eronat prevederile art. 8 alin.

(2) lit. c) Cod fiscal.

Suplimentar s-a relatat că Curtea de Apel Chișinău nu s-a expus asupra

argumentelor suplimentare invocate de apelant și a ignorat legea care trebuia să fie

aplicată, încălcând astfel art. 6 alin. (1) și art.7 CEDO.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 17 ianuarie 2018, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces,

inclusiv recurentei SRL ,,Parimatch” la 23 februarie 2018, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 2460 ce se conține la dosar. (f.d. 105)

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurenta SRL ,,Parimatch”

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul 3 martie 2018, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL ,,Parimatch” în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

5

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ,,Parimatch” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL ,,Parimatch”.

6

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Parimatch” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

7