3ra-380/18 — anularea actului administrativ

3ra-380/18 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-380/18

Judecător: L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu,

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Serviciul Fiscal de Stat ,,Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Chilichia” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2016, SRL „Chilichia” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la

anularea pct. I, pct. II liniuța 1, 2, 4, pct. II, pct. III liniuța 1, 2, 3, 5, pct. IV din

partea decisivă a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 285a/2/9 din

09.03.2016.

În motivarea acțiunii SRL „Chilichia” a indicat că, la 09 martie 2016, IFS pe

mun. Chișinău a emis decizia nr 285a/2/9 asupra cazului de încălcare a legislației

fiscale, prin care a calculat întreprinderii SRL „Chilichia” obligații fiscale sub

formă de impozit pe venit, TVA, contribuții de asigurări sociale de stat, amenzi și

penalități în sumă totală de xxxx lei, cu dispunerea încasării acestora la bugetul de

stat.

Susține că, pentru a decide astfel, organul fiscal ar fi constatat micșorarea

venitului impozabil pentru anul 2011 cu xxxx lei și respectiv diminuarea

impozitului pe venit în mărime de xxxx lei, inclusiv pentru perioada fiscală anul

2013 în sumă de xxxx lei și pentru perioada fiscală anul 2014 în sumă de xxxx

lei. Diminuarea taxei pe valoarea adăugată TVA în sumă de xxxx lei. Taxa pentru

unitățile comerciale diminuată xxxx lei. Contribuțiile de asigurări sociale de stat

pretins diminuate în mărime de xxxx lei și respectiv prezentarea declarațiilor cu

1

privire la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale 2011-2014 și declarațiilor

TVA cu date neautentice pentru perioadele L/11/2011, L/04/2013, L/06/2013,

L/01/2014, L/06/2014.

A relatat că, a fost aplicată majorare de întârziere în mărime de: xxxx lei

pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitatea de

întreprinzător, xxxx lei pentru neachitarea în termenii stabiliți a TVA, xxxx lei,

pentru neachitarea în termen a contribuțiilor de asigurări sociale de stat în mărime

de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

A menționat că, a fost aplicată amendă pentru încălcările legislației fiscale în

mărime de: xxxx lei - în mărime de 15% din suma diminuată a venitului

impozabil din activitatea de antreprenoriat, xxxx lei - în mărime de 30 % pentru

pretinsa diminuare a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, xxxx

lei - în mărime de 30 % pentru diminuarea TVA, xxxx lei - în mărime de 30 %

din taxa pentru unitățile comerciale diminuată, xxxx lei - pentru prezentarea

informației neautentice privind impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anul

2011-2014 și declarațiilor TVA pentru perioadele L/l1/2011, L/04/2013,

L/06/2013, L/01/2014, L/06/2014, xxxx lei - pentru diminuarea contribuțiilor de

asigurări sociale de stat în mărime de 100% din suma diminuată.

Susține că, decizia contestată a fost emisă ca urmare a controlului repetat,

prin care au fost micșorate sumele obligațiilor fiscale calculate în actul de control

inițial din 20 noiembrie 2015 ca urmare a dezacordului și explicațiilor depuse de

reclamant și erorilor comise de pârât, însă, cu toate acestea organul fiscal nu a

ținut cont de probatoriul prezentat, interpretând eronat și abuziv faptele și

legislația fiscală aplicabilă.

A mai indicat că, decizia menționată a fost contestată în prealabil cu

contestație în conformitate cu prevederile art. 267-272 Cod fiscal și art. 14-15 din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000. Prin Decizia

Inspectoratului fiscal de stat pe mun. Chișinău nr. 59 din 14.04.2016, contestația

SRI ,,Chilichia” a fost respinsă.

A relatat că, inspectorii fiscali au invocat eronat, precum că SRL „Chilichia”

ar fi dedus nejustificat la cheltuieli suma de xxxx lei utilizate pentru achiziția

combustibilului cu scopul încălzirii mărfurilor (păcură, bitum) pentru a putea fi

transportate cumpărătorilor și pentru curățirea cisternelor și instrumentelor. Tot

eronat a fost invocat și argumentul că SRL „Chilichia” și-a trecut nejustificat în

cont TVA-ul aferent procurărilor de combustibil în sumă de xxxx lei, deoarece nu

ar fi prezentat careva documente care ar confirma că combustibilul ar fi fost

utilizat la încălzirea mărfurilor.

A menționat că, activitatea economică principală a SRL „Chilichia” este

procurarea și comercializarea angro pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor

de tip bitum și păcură. Drept consumatori finali în acest caz sunt diferiți agenți

economici. Produsele comercializate sunt utilizate în multiple scopuri industriale,

încălzire, reparații rutiere ș.a. Caracterul specific al mărfurilor comercializate este

faptul că starea obișnuită a acestora este una solidă. SRL „Chilichia” utilizează o

gamă largă de rezervoare(cisterne) pentru depozitarea mărfurilor comercializate,

2

iar pentru a permite transportarea acestora către consumatorul final, este necesară

extragerea lor din rezervoare. Pentru a le extrage din rezervoare, mărfurile

urmează a fi încălzite. Astfel, încălzirea sau încălzirea parțială a mărfurilor este o

etapă absolut necesară comercializării acestora.

Susține că, a adoptat un șir de normative ale consumului de combustibil

necesar pentru încălzirea mărfurilor comercializate. Programul politicii contabile

stabilește principiile formării prețurilor și anume faptul că, consumul de

combustibil necesar încălzirii mărfurilor comercializate se atribuie la cheltuielile

necesare activității întreprinderii. Contabilitatea întreprinderii dispune de

documentele primare, chitanțe, bonuri de consum, care confirmă cantitatea

necesară de combustibil consumată(casată) pentru fiecare livrare a produsului

comercializat. Achiziționarea combustibilului a fost efectuată de la furnizori

autorizați pe teritoriul RM și este confirmată prin facturi fiscale.

A relatat că, nu se permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor pentru

combustibil pe motiv că contribuabilul nu poate justifica utilizarea în scopul

activității de întreprinzător a acestor bunuri, ori inspectorii fiscali nu neagă

nicicum prestarea serviciilor, nu neagă faptul că întreprinderea a comercializat

bitum și păcură, marfa care de fapt poate fi utilă doar fiind folosită în stare caldă.

A menționat că, caracterul abuziv și interpretarea arbitrară de către

inspectorii fiscali a prevederilor art. 24 alin. (1) Cod fiscal se manifestă și prin

excluderea anterioară de la deducere a cheltuielilor pentru locațiunea spațiului

utilizat ca terasă de vără, deoarece suma cheltuielilor de locațiune a fost stabilită

printr-un singur contract cu ÎS ,,Moldova Concert”. În aceste condiții nu este clar

cum o parte de sumă achitată în baza unui contract era deductibilă în scopuri

fiscale, iar altă parte din sumă în baza aceluiași contract nu era deductibilă.

A relevat că, este neîntemeiată afirmația organului fiscal precum că, de către

contribuabil nu a fost confirmată utilizarea combustibilului în activitatea sa de

întreprinzător pe motiv că nu poate fi confirmat modul de transportare a

combustibilului de la benzinărie până la întreprindere și pentru faptul că

întreprinderea nu poate confirma forța de muncă cu care s-a consumat petrolul.

În legislația fiscală nefiind specificată obligația contribuabilului de a

justifica și prezenta inspectorilor fiscali documentele ce atestă în ce mod

combustibilul a fost transportat de la benzinărie până la întreprindere, ori în

scopuri fiscale a fost dedusă utilizarea combustibilului achitat și procurat în baza

documentelor primare, pentru deducerea în scopuri fiscale nu este necesar să

confirmi documentar cum a fost transportată de la benzinărie, ci să confirme

faptul ca a fost utilizată la comercializarea mărfurilor, fapt ce nu provoacă dubii

nimănui. În situația în care inspectorii fiscali nu acceptă deducerea în scopuri

fiscale, aceștia trebuie să confirme cum a fost posibil de transportat bitumul și de

menținut acesta în stare fierbinte în situația în care acesta nu a fost încălzit, cum

putea fi descărcat bitumul dintr-un recipient în altul în situația în care acesta nu ar

fi fost încălzit, cum putea fi acesta descărcat dacă ar fi fost rece.

Susține că, prin explicația din 11 aprilie 2016, a fost descrisă modalitatea

prin care era achiziționată și transportată motorina la locul de consum, fiind

3

prezentate atât contractul cu proprietarul mijlocului de transport cât și

înregistrările foto.

A mai indicat că, a folosit combustibilul menționat în procesul activității sale

de întreprinzător, fără de care reieșind din specificul mărfurilor comercializate nu

putea să-și desfășoare activitatea și are tot dreptul la deducerea cheltuielilor în

mărime de xxxx lei pentru achiziționarea acestuia în temeiul art.24 alin.(l) Cod

fiscal, cât și la trecerea în cont a TVA-ului aferent în mărime de xxxx lei în

conformitate cu art. 102 alin. (l) Cod fiscal, potrivit cărora, se permite deducerea

cheltuielilor ordinare și necesare, achitate și suportate de contribuabil pe parcursul

anului fiscal, exclusiv în cazul activității de întreprinzător.

Consideră că, concluziile organului fiscal privind neautenticitatea datelor

înserate în declarațiile cu privire la impozitul pe venit și în declarațiile privind

TVA ca fiind eronate și bazate pe excluderea arbitrară a cheltuielilor și TVA-ului

de la procurarea și casarea combustibilului utilizat în procesul activității SRL

„Chilichia”. Drept argument la constatarea diminuării contribuțiilor de asigurări

sociale de stat în mărime totală de xxxx lei și respectiv dispunerea încasării

acestora și aplicării amenzii de xxxx lei, de către organul fiscal s-a reținut că ar

exista careva probe că întreprinderea și salariații acesteia ar activa în regim de 24

ore.

Susține că, organul fiscal nu a motivat concluziile sale cu privire la pretinsa

diminuare a contribuțiilor de asigurări sociale de stat. Trimiterea generală la

existența a cărorva probe, fără a menționa și a indica cert în baza căror date

concrete, nu constituie o descriere a încălcării fiscale în cauză, fapt ce contravine

prevederilor art. 248 lit. f) Cod fiscal.

A reiterat și faptul că, nu este indicat în ce mod inspectorii fiscali au calculat

salariile angajaților SRL „Chilichia” pentru lunile: mai 2012 - xxxx lei, iunie

2012 - xxxx lei, până la suma de xxxx lei. De asemenea, nu este clar în baza cărui

temei au fost luați în considerație alți doi angajați suplimentar, atâta timp cât

statele de personal pentru perioada de 2011-2014 confirmă angajarea a două

persoane în funcția de vânzător la gheretă.

A menționat că, nu este indicat pe ce se bazează informațiile cu privire la

regimul de funcționare a întreprinderii de 24 ore. Or, deținerea autorizației de

funcționare în regim de 24 ore, acordă dreptul întreprinderii de a activa 24 ore,

însă aceasta nu presupune că întreprinderea activează sau este obligată de a activa

toate aceste 24 de ore.

În concluzie a indicat că, decizia IFS pe mun. Chișinău nr.285a/2/9 din

09.03.2016 este ilegală și urmează a fi anulată, deoarece în cadrul controlului

fiscal și la emiterea deciziei contestate, organul fiscal și-a depășit atribuțiile sale.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 noiembrie 2016, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Chilichia” împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ și a fost anulat pct. I, pct. II liniuța 1, 2, 4, pct. II, pct. III liniuța 1,

2, 3, 5, pct. IV din partea decisivă a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat nr.

285a/2/9 din 09.03.2016, în rest decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 285a/2/9

4

din 09.03.2016, a fost menținută (f.d.45, f.d.48-53, volumul II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, s-a respins cererea de

apel declarată de Serviciul Fiscal de Stat (Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău) și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

03 noiembrie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 21 septembrie 2017, Serviciul

Fiscal de Stat ,,Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău” a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 03 mai 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03

noiembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

decizia instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

La 02 aprilie 2018 intimatul SRL „Chilichia” a prezentat referință pe

marginea recursului, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 08.08.2017 (f.d. 91, volumul II), cât și faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării

acesteia, recursul Serviciului Fiscal de Stat ,,Direcția generală administrare fiscală

mun. Chișinău” se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Fiscal de

5

Stat ,,Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat ,,Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat ,,Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

6