3ra-624/22 — cu privire la anularea actelor de control si deciziei emise de DGAF Centru

3ra-624/22 — cu privire la anularea actelor de control si deciziei emise de DGAF Centru (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-624/2022

2-19077287-01-3ra-15062022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Gr. Cazacu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, Gr. Dașchevici, G. Mîra)

Î N C H E I E R E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-

Vin”, reprezentată de avocatul Tatiana Iovu,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-Vin” împotriva Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru cu privire la anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-Vin” și a fost menținută

hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 26 februarie 2019, S.A. ,,Orhei-Vin” a depus cerere de chemare în judecată,

în procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, prin care a solicitat anularea actelor

de control nr.5-683966 din 12 noiembrie 2018, prelungit pe formularele actelor de

control nr. 5-683967, nr. 5-683966 și nr. 1-785340 și decizia nr. 318/2448a din 12

decembrie 2018 emise de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, asupra

cazului de încălcare a legislației în privința S.A. ,,Orhei-Vin” în planul procedurii de

restructurare, anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 32 din 31 ianuarie 2019

pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018

emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru.

În motivarea cererii societatea-reclamantă a invocat faptul că, Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru în cadrul Serviciului Fiscal de Stat au efectuat controlul

fiscal total al S.A. ,,Orhei-Vin”, în proces de restructurare, privind corectitudinea

calculării, achitării impozitelor, taxelor, accizului, contribuțiile de asigurări sociale

de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

perioada de activitate 01 ianuarie 2018 – 30 septembrie 2018 și alte taxe, plăți

nefiscale pentru perioada 01 aprilie 2014 – 30 septembrie 2018.

A susținut societatea-reclamantă că, în rezultatul controlului fiscal, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru (în continuare DGAFC) a întocmit actul de

control cu nr. 5-683966 din 12 noiembrie 2018, prelungit pe formularele cu nr. 5-

683967, nr. 5-683966 și nr. 1-785340, prin care se invocă următoarele încălcări și

anume:

- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) și lit. e), art. 95 lit. a), art. 101 alin.

(1), art. 114, art. 117 alin. (1), art. 1171 alin. (10) și art. 1181 alin. (11) din Codul

fiscal și ale Ordinului IFPS nr. l164 din 25 octombrie 2012 ,,Despre aprobarea

formularului Declarației privind TVA și modul de completare a Declarației privind

TVA”, prin diminuarea TVA aferentă bugetului cu 824221 de lei, cât și la majorarea

TVA aferentă bugetului cu 75255 de lei și la prezentarea Declarațiilor privind TVA

pentru perioadele L/01/2018 - L/09/2018 cu informații neautentice, fapt ce a generat

obligații suplimentare la buget pentru perioadele fiscale L/02/2018, L/04/2018,

L/07/2018 și L/08/2018, neeliberarea a 9 facturi fiscale în adresa S.C. „Vinmet-SKS

Company” S.R.L. și neînregistrarea facturii fiscale seria IV nr. 1660088 din 24

septembrie 2018 în sumă de 1199570,69 de lei (fără TVA), în termenii stabiliți de

legislație în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

- încălcarea prevederilor art. 323 alin. (6) și art. 323 alin. (7) din Legea nr. 57 din

10 martie 2006 Viei și Vinului și Ordinului IFPS nr.429 din 16 aprilie 2013 despre

aprobarea formularului dării de seamă privind calcularea contribuției obligatorii în

Fondul Viei și Vinului și a Modului de completare și prezentare a dării de seamă

privind calcularea contribuției obligatorii în Fondul Viei și Vinului, prin necalcularea

contribuției obligatorii în fondul viei și vinului (Forma CFV) pentru perioadele

fiscale F/01/2015, F/02/2015, F/03/2015, F/01/2016, F/02/2016, F/03/2016,

F/01/2017, F/02/2017, F/01/2018 și F/02/2018, fapt ce a dus la eschivarea de la

calcul și plată a contribuțiilor obligatorii în fondul viței și vinului pentru perioadele

fiscale menționate în sumă totală de 65460 de lei.

- încălcarea prevederilor art.9, art. 17 alin. (4), art. 13 și art. 17 din Legea

contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007 și art.8 alin. (2) lit. c), art. 102 alin (8), art.

122 alin. (3) lit. a), art. 123 alin. (8) din Codul fiscal, prin admiterea comparativ cu

datele din evidența contabilă a lipsurilor elementelor patrimoniale în sumă totală de

3429285 de lei, inclusiv și lipsa stocului de alcool etilic rectificat 96 % în cantitate de

81306 de litri, stabilite în rezultatul inventarierii efectuate la data de 12 octombrie

2018 și, respectiv, cu ajustarea spre micșorare TVA spre deducere aferentă lipsurilor

de mărfuri, materiale și mijloace fixe în Declarația privind TVA pentru perioada

fiscală L/10/2018 și de a prezenta Declarația privind accizele pentru perioada fiscală

L/10/2018 cu reflectarea sumei accizelor destinate virării în buget aferentă lipsei de

alcool etilic rectificat 96% în cantitate de 81306 de litri.

Astfel, a notat societatea-reclamantă că nefiind de acord cu actul de control, a

formulat dezacord cu cele constatate de Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru, care la emiterea deciziei nu a luat în considerație obiecțiile și înscrisurile

anexate la dezacordul față de anii de control.

La data de 12 decembrie 2018 de către Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru a fost emisă decizia cu nr. 318/2448a asupra cazului de încălcare a legislației

în privința de S.A. ,,Orhei-Vin”, în planul procedurii de restructurare, în care au fost

date hotărâri pe marginea pretinselor încălcări și anume: a prezenta declarația privind

accizele (forma ACZ09) pentru perioada L/10/2018 cu reflectarea sumei accizului

destinat virării în buget aferent lipsei de alcool etilic nedenaturat în cantitate de

2

81396 de litri, a ajusta spre micșorare suma TVA aferentă procurărilor, de la care a

fost dedusă TVA, aferent lipsurilor de mărfuri în sumă de 3429284,66 de lei, în

Declarația privind TVA pentru luna octombrie 2018, conform prevederilor titlului

XII din Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului

Finanțelor al RM nr. 60 din 29 mai 2012, de reflectat rezultatele inventarierii în

evidența contabilă a întreprinderii, încasa la buget sumele impozitelor și taxelor

calculate în rezultatul controlului, încasa la buget majorare de întârziere, aplica

amendă pentru încălcările legislației.

A afirmat societatea-reclamantă că, decizia Direcției Generală Administrare

Fiscală Centru nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018 asupra cazului de încălcare a

legislației a fost contestată în procedură extrajudiciară, în termenul legal, însă prin

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 32 din 31 ianuarie 2019 s-a considerat

neîntemeiată contestația formulată.

A considerat societatea-reclamantă că, actul de control nr. 5-683966 din 12

noiembrie 2018, prelungit pe formularele cu nr. 5-S3967, nr. 5-683966 și nr. 1-

785340, decizia nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018 asupra cazului de încălcare a

legislației comise de S.A. ,,Orhei-Vin”, în planul procedurii de restructurare, emise

de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru în cadrul Serviciului Fiscal de Stat,

precum și decizia Serviciului Fiscal de Stat cu nr. 32 din 31 ianuarie 2019 pe

marginea contestației împotriva deciziei nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018 a

Direcției Generală Administrare Fiscală Centru ilegale, neîntemeiate.

Cu referire la prevederile art. art. 269 alin. (2), 274 din Codul fiscal, art. art. 16

alin. (1), 26 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, societatea -reclamantă a menționat că, Serviciul Fiscal de Stat în mod formal a

examinat contestația, s-a rezumat la o parafrazare a unor articole din legislația fiscală

fără să examineze în concret argumentele indicate în contestație. Serviciul Fiscal a

pornit de la prezumția pretinselor încălcări invocate de Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru și a ignorat probele prezentate în dezacord, care atestă

caracterul neîntemeiat și abuziv a actelor de control și deciziei adoptate, fapt ce a

încălcat dreptul la apărare. Or, potrivit art. 11 alin. (1) din Codul fiscal toate

îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea

contribuabilului.

Totodată, a notat societatea-reclamantă că potrivit art. 136 pct. 1) și 2) din

Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în cadrul acțiunilor de

exercitare a funcției, sunt obligați să acționeze în strictă conformitate cu Constituția

Republicii Moldova, cu prezentul cod, cu alte acte normative, precum și cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte și să trateze cu respect și

corectitudine Contribuabilul, reprezentantul lui, alți participanți la raporturile fiscale.

Iar, prevederile art. 214 din Codul fiscal reglementează principiile generale de

efectuare a controlului fiscal, ceia ce constituie o garanție a legalității acestuia. Pe

când în speță, controlul fiscal este viciat, deoarece Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru nu a efectuat o verificare corespunzătoare și obiectivă a faptelor

juridice și contabile, a denaturat situația de fapt și a atribuit S.A. „Orhei -Vin”

anumite fapte contabile care nu corespund realității, în vederea creării artificiale de

băligații fiscale față de buget.

3

A remarcat societatea-reclamantă că, la efectuarea controlului fiscal și emiterea

deciziilor contestate pârâta a ignorat aplicarea prevederilor legale corespunzătoare,

care au generat/încetat raporturile între S.A. „Orhei-Vin” și S.C. ,,Vinmet-SKS

Company“ S.R.L. și anume prevederile art. 735 alin. (1) și (2), art. 737 alin. (2) art.

738 alin.(1) din Codul civil.

A mai notat societatea-reclamantă că, la emiterea actelor fiscale contestate

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru nu luat în considerație prevederile

legale susmenționate, care combat constatările cu referire la încălcarea art.8 alin. (2)

lit. c) din Codul fiscal și ale alin. (2), art. 18 și art.23 din Legea contabilității nr. 113-

XVI din 27 aprilie 2007, prin lipsa parțială evidenței contabile și anume prin

neîntocmirea și neprezentarea facturilor fiscale aferente prestării serviciilor de

locațiunea încăperii, a vânzării utilajului în rate și a nefacturării consumului de

energie electrică. Deci, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru a ignorat

faptul că în privința contractului de locațiune încheiat cu S.C. ,,Vinmet SKS

Company” S.R.L. la 19 iunie 2018 a operat rezoluțiunea. Respectiv, prevederile

legislației fiscale urmau a fi aplicate în coroborare cu prevederile Codului civil, care

reglementează domeniul contractelor de locațiune și rezoluțiunea sau încetarea

acestora. Or, pârâta, la constatarea pretinselor abateri fiscale, urma să verifice

inclusiv temeiul care a dus la neîntocmirea și neprezentarea facturilor fiscale aferente

prestării serviciilor de locațiune a încăperii, a vânzării utilajului în rate și a

refacturării consumului de energie electrică.

A afirmat societatea-reclamantă că, inspectorii fiscali au calculat nejustificat, la

contractele de locațiune și de vânzare-cumpărare încheiate pe 10 august 2017 cu

firma S.C. ,,Vinmet SKS Company” S.R.L. și asupra cărora a fost operată

rezoluțiunea pe 19 iunie 2018, TVA aferentă livrărilor în sumă totala de 139625 de

lei MDL, inclusiv pentru perioadele fiscale L/01/2018 - 22832,16 de lei, L/02/2018 –

14501,00 de lei, L/07/2018 - 14201,80 de lei, L/08/2018 - 14200,60 de lei și

L/09/2018 – 14492,00 de lei. Ilegal impune prescripția de a emite - facturi fiscale și

aplică amenda în sumă de 32400 de lei pentru neprezentarea facturilor fiscale în

termenele stabilite (9x3600 de lei) și amenda 60000,00 de lei pentru lipsa parțială a

evidenței contabile.

A reținut societatea-reclamantă că, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru în decizia sa cu nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018, denaturează

explicațiile SA.. ,,Orhei-Vin” din 25 octombrie 2018, indicând precum că a

confirmat că nu avea acces la încăperile și utilajele contractate de S.C. ,,Vinmet SKS

Company” S.R.L. Acest fapt dă dovadă că reclamantul nu a avut parte de o atitudine

corectă din partea organelor cu atribuție de administrare fiscală, în modul stabilit de

art. 8 alin. (1), lit. b) din Codul fiscal.

A indicat societatea-reclamantă că, de fapt, cauza lipsei de acces la utilaje și

încăperi nu este generată de S.C. ,,Vinmet SKS Company” S.R.L., dar de plombarea

încăperilor de către Serviciul Fiscal de Stat pe 02 februarie 2018 până în prezent.

Prin ordinul nr. 28/1 din 02 februarie 2018 al Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru, semnat de șeful Direcției - Nicolae Damian, la S.A. ,,Orhei-Vin” a fost

instaurat post fiscal staționar (prin prelungiri lunare postul fiscal exista și în prezent).

Încăperile închiriate de S.C. „Vinmet SKS Company” S.R.L. au fost plombate de

4

specialiștii Serviciului Fiscal de Stat la 02 februarie 2018 și sunt plombate până în

prezent. Careva activitate nu există acest fapt e sub controlul zilnic al postului fiscal.

A susținut societatea-reclamantă că, în pct. 9, pag. 7 a deciziei cu nr. 318/2448a

din 12 decembrie 2018, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru indică

precum că în corespundere cu prevederilor art. 738 alin. (5) din Codul civil, după

rezoluțiune creditorul poate cere acoperirea prejudiciului produs prin neexecutarea

contractului. Potrivit normei în cauză prerogativa solicitării acoperirii unui potențial

prejudiciu îi revine doar creditorului, nu serviciului fiscal. Totodată acesta este un

drept, nu o obligație, iar serviciul fiscal nu poate opera cu presupuneri. Creditorul

prin contractele încheiate cu S.C „Vinmet SKS Company” S.R.L. asupra cărora a

fost operată rezoluțiunea pe 19 iunie 2018 nu a fost prejudiciat cu nimic. Utilajul a

rămas intact pe teritoriul privat al creditorului, mai mult ca atât S.C. „Vinmet SKS

Company” S.R.L. a reparat din surse proprii utilajul care era nefuncțional.

Astfel a afirmat societatea-reclamantă că, Serviciul Fiscal de Stat impune ilegal

S.A. ,,Orhei-Vin” să factureze S.C. „Vinmet SKS Company” S.R.L. pentru livrări

inexistente și în lipsa unui prejudiciu, pentru ca să aplice TVA în mărime de 139625

de lei, plus amenda câte 3600 de lei/per factura neemisă, în total 32400 de lei plus

amenda 60000 de lei lipsa parțial a evidenței contabile, însă neținând cont la

realitatea obiectivă descrisă mai sus, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru

prin decizia contestată obligă reclamantul să reflecte în evidența contabilă consumul

de energie electrică destinată S.C. „Vinmet SKS Company” S.R.L. pe lunile

Februarie, Martie, Aprilie, Mai ale anului 2018. Totodată, a fost aplicată amenda (4

luni x 3600 de lei = 14400 de lei) plus 60000 de lei amenda pentru lipsa parțială a

evidenței contabile. În concluzie, creditorul nu este prejudiciat ca urmare a

rezoluțiunii contractului, însă Serviciul Fiscal de Stat creează artificial un prejudiciu

și livrări de servicii inexistente, impune emiterea de facturi fiscale, în scopul de a

aplica TVA și impune amenzi, ceia ce constituie un abuz și o ilegalitate.

De asemenea a indicat societatea-reclamantă că, pârâtul în mod neîntemeiat a

ajuns la concluzia precum că s-ar fi încălcat prevederi le art. 323 alin. (6) și art. 323

alin. (7) din Legea nr. 57 din 10 martie 2006 „Viei și Vinului” și ordinului

Serviciului Fiscal de Stat nr. 429 din 16 aprilie 2013 cu privire la aprobarea

formularului dării de seamă privind calcularea contribuției obligatorii în Fondul Viei

și Vinului și a Modului de completare și prezentare a dării de seamă privind

calcularea contribuției obligatorii în Fondul Viei și Vinului, prin necalcularea

contribuției obligatorii în fondul Viei și Vinului.

Conform art. 323 alin. (11) Legea Viei și Vinului Nr. 57 din 10 martie 2006,

gestionarea contribuțiilor de la plătitori, evidenta conturilor, calculele penalităților,

precum și urmărirea datoriilor către Fond se efectuează de către Serviciul Fiscal de

Stat similar modului stabilit conform legislației pentru administrarea impozitelor și

taxelor. Potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 180 din 26 iulie 2018

privind declararea voluntară și stimularea fiscală (publicată în Monitorul Oficial RM

nr. 309-320, anul 2018, art.500 în vigoare din 17 august 2018) organele cu atribuție

de administrare fiscală nu vor efectua controale asupra corectitudinii calculului,

declarării și achitării impozitelor, taxelor și altor plăți aferente bugetului de stat,

bugetelor unităților administrativ-teritoriale, a contribuțiilor de asigurări sociale de

5

stat și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru perioadele

fiscale de până la 01 ianuarie 2018.

A reiterat societatea-reclamantă că, contribuțiile către Fondul „Viei și Vinului”

constituie plăți aferente bugetului de stat. Serviciul Fiscal de Stat contrar prevederilor

legale în mod ilegal, a supus controlului perioada 01 ianuarie 2014 – 31 decembrie

2017, iar ca urmare a aplicat penalități în sumă de 53647,46 de lei și contribuția de

65460 de lei. De asemenea, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru în mod

neîntemeiat a constatat încălcarea prevederilor art. 9, art. 17 alin. (4). art. 13 și art. 17

din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007 și art.8 alin. (2) lit. c), art. 102

alin (18), art. 122 alin. (3) lit. a), art. 123 alin. (8) din Codul fiscal, prin admiterea

comparativ cu datele din evidență contabilă a lipsurilor elementelor patrimoniale în

sumă totală de 3429285 de lei, inclusiv și lipsa stocului de alcool etilic rectificat 96

% în cantitate de 81306 de litri, stabilite în rezultatul inventarierii efectuate la data de

12 octombrie 2018 și, respectiv, cu ajustarea spre micșorare TVA spre deducere

aferentă lipsurilor de mărfuri, materiale și mijloace fixe în Declarația privind TVA

pentru perioada fiscală L/10/2018 și de a prezenta Declarația privind accizele pentru

perioada fiscală L/10/2018 cu reflectarea sumei accizelor destinate virării în buget

aferentă lipsei de alcool etilic rectificat 96% în cantitate de 81306 de litri. Potrivit

prevederilor art. 122 alin. (3) lit. a) al Codului Fiscal mărfurile sunt supuse accizelor

la momentul expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal.

A indicat societatea-reclamantă că în cazul reclamantului, conform facturilor

seria ЕС nr. 211048 din 19 iunie 2009, seria ЕС nr. 211046 din 18 iunie 2009, seria

ЕС nr. 211044 din 17 iunie 2009, seria ЕС nr. 211041 din 16 iunie 2009, seria ЕС nr.

211039 din 15 iunie 2009, seria ЕС nr.211038 din 12 iunie 2009, seria ЕС nr.

211035 din iunie 2009 expedierea (transportarea) mărfii (alcoolului) a avut loc în

anul 2009. Obligația fiscală de a prezenta declarația privind accizele (forma ACZ09)

este o obligație a anului 2009, dar nu a perioadei L/10/2018 în modul constatat de

serviciul fiscal.

A remarcat societatea-reclamantă că, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru nu a respectat condițiile de tragere la răspundere fiscală, reglementate la art.

233 din Codul fiscal. În primul rând, nu a fost stabilit când s-a născut pretinsa

obligație, când au apărut lipsa stocului alcool etilic, având în vedere că în

conformitate cu art. 169 alin. (1) din Codul fiscal obligația fiscală naște momentul

apariției circumstanțelor, stabilite de legislația fiscală, ce prevăd stingerea ei, dar nu

la momentul constărilor efectuate de serviciul fiscal.

A invocat societatea-reclamantă că, din conținutul deciziei contestate nu rezultă

că lipsa stocului de alcool a apărut în perioada de activitate supusă controlului 01

ianuarie 2018 – 30 septembrie 2018. Astfel, la acest aspect urmează să se mai rețină

că, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, obligând S.A. ,,Orhei-Vin” să

prezente declarația privind accizele (forma ACZ 09) pentru perioada L/10/2018, a

excedat perioada de control pentru care era autorizată, a impus prezentarea unei

declarații pe o perioadă care nu se cuprinde în perioada de activitate supusă

controlului 01 ianuarie 2018 – 30 septembrie 2018.

A considerat societatea-reclamantă că, soluția Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru, precum că, S.A. ,,Orhei-Vin” ar fi plătitor de acciz se bazează doar

pe pretinsa existență a certificatului de accize nr. 74008 eliberat la data de 03 mai

6

2001, de care societatea-reclamantă nu dispune, fiind ridicat de către inspectorii

fiscali la anterioarele controale fiscale.

A mai afirmat societatea-reclamantă că, prin decizia din 18 iunie 2014 a Curții

Supreme de Justiție s-a intentat procesul de insolvabilitate față de S.A. „Orhei-Vin”.

Astfel, în legătură cu intentarea procesului de insolvabilitate, în scopul determinării

datoriilor S.A. „Orhei-Vin” față de bugetul de stat, a fost inițiat un control fiscal prin

metoda verificării totale privind respectarea legislației în vigoare, care a cuprins

perioada de la 01 ianuarie 2013 – 31 august 2014, ca urmare a fost întocmit actul de

control nr. 5-663549 prelungit pe formularul nr. 3-527249. La Capitolul II a

respectivului act de control, Serviciul Fiscal Orhei a constat că SA ”Orhei-Vin” este

plătitor a următoarelor impozite și taxe: impozit pe venit, impozit pe venit din

activitatea de antreprenorial, contribuții de asigurări sociale, contribuții individuale

de asigurări sociale, primele de asigurări medicale, taxa pe valoare adăugată, taxa

amenajării teritoriului, taxa pentru apă, impozit pe bunurile imobile, taxa pentru

folosirea drumurilor, taxa pentru amplasarea unităților comerciale.

Astfel, societatea-reclamantă a menționat că în perioada supusă verificării 01

ianuarie 2013- 31 august 2014, se atestat că, S.A. „Orhei -Vin” nu este plătitor de

accize, fapt constatat însuși de organele fiscale în cadrul controlului prin verificare

totală, ceea ce atestă că la etapa respectivă certificatul de acciz nr. 74008 eliberat la

data de 03 mai 2001 era anulat, iar societatea nu are obligația de a prezenta declarația

de acciz. Or, este alogic ca S.A. „Orhei -Vin” să fie plătitor de acciz în anul 2018 în

baza unui certificat din 2001, în situația în care 2014, însuși organele fiscale au

constat că societatea nu este plătitoare de acciz în temeiul acestui certificat.

Cu atât mai mult societatea-reclamantă a menționat că, în condițiile în care

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, invocă că S.A. ,,Orhei -Vin” este

subiect al impunerii cu acciz și are obligația să prezinte declarația privind accizele

(forma ACZ 09) pentru perioada L/10/2018, reclamantul nu vedem nici o verificare

cu privire la prezentarea/neprezentarea în termenul stabilit de declarații privind

accizele (forma ACZ 09). Or, acest fapt este important pentru a verifica dacă sunt sau

nu incidente prevederile art. 1261 alin. (1) din Cod fiscal.

A afirmat societatea-reclamantă că, Legea contabilității nr. 113 XVI din 27

aprilie 2007 la art. 9, art. 17 alin. (4) și art. 13 alin. (2) lit.f) prevede expres să asigure

documentarea faptelor economice ale entității și reflectarea acestora în contabilitate.

Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor al

RM nr.60 din 29 mai 2012, în capitolul VI Inventarierea stocurilor, pct. 43 prevede

inventarierea stocurilor se efectuează la locul de păstrare (depozit, magazine, secții),

și capitolul XII pct. 87 prevede în contabilitate lipsurile și pierderile se înregistrează,

iar pct. 8 subpunctul 2) din Regulament indică in cadrul inventarierii se verifică

integritatea activelor prin compararea existenței efective a acestora cu datele

contabilității.

Astfel, societatea-reclamantă a susținut că, prin actul de control fiscal total nr.

5- 658260 din 28 iunie 2013 și inventarierea petrecută în cadrul controlului a fost

constatată lipsa antrepozitului Puhoi r-nul Ialoveni, conform bazei de date a

Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei și lipsa alcoolului etilic.

A reiterat societatea-reclamantă că, prin actul de control fiscal total nr. 5-

663549 din 23 octombrie 2014 este iarăși constatată lipsa antrepozitului Puhoi r-nul

7

Ialoveni, conform bazei de date a Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei și în rezultatul

inventarierii lipsa alcoolului etilic, prin actul de inventariere comun al

administratorului insolvabilității Cristina Negura și Inspectoratului Fiscal de Stat

Orhei din 01 august 2014 alcool etilic nu este, prin actul de control nr. 1- 787277 din

04 septembrie 2017 se constată ca antrepozite nu sunt și alcool nu este, prin actul de

control nr. 1- 787310 din 06 octombrie 2017 se constata ca antrepozite nu sunt și

alcool nu este. În alte 17 acte de control fiscal, indicate în dezacord se constată lipsa

antrepozitelor și lipsa alcoolului etilic. Astfel, obligațiunea de reflectare a lipsei

alcoolului etilic în evidență contabilă conform art. 13 alin. (3) lit. f) al Legii

Contabilității nr. 113 XVI din 27 aprilie 2007 și a Regulamentului privind in

inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor al RM nr 60 din 29 mai

2012, titlul XII pct.87 este o obligație a perioadei anterioare 28 iunie 2013.

A susținut societatea-reclamantă că, alcoolul etilic a fost transportat la

antrepozitul Puhoi, r-nul Ialoveni în anul 2009, fapt confirmat prin facturile fiscale

menționate. În temeiul art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, declarația privind achitarea

accizelor, se face pentru perioada în care a fost efectuată expedierea (transportarea)

mărfurilor supuse accizelor. Respectiv pretinsa obligație de a face declarația privind

achitarea accizelor putea apărea doar în anul 2009. Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru în mod ilegal a dispus prezentarea declarația privind accizul pentru

perioada L/10/2018, or, în această lună S.A. „Orhei-Vin” nu a efectuat expedierea

(transportarea) mărfurilor supuse accizelor. În temeiul art. 264 alin. (1) lit. a) din

Codul fiscal, termenul de prescripție a obligațiunii fiscale a expirat în anul 2013, iar

termenul de prescripție pentru stingerea obligațiunii fiscale conform art. 265 alin. (1)

a Codului fiscal a expirat în anul 2015. Prin urmare, contrar prevederilor 214 alin. (4)

din Codul fiscal, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru a supus controlului

fiscal activitatea societății pentru o perioadă ce depășește termenele de prescripție,

stabilite la art. 264, determinând astfel obligații fiscale abuzive.

Totodată indică că, conform art. 16 alin. (1) si (3) al Legii nr. 180 din 26 iulie

2018 privind declararea voluntară și stimularea fiscala (publicată în Monitorul

Oficial RM nr. 309-320 din 17 august 2018) nu se supun verificării corectitudinii

calculării, declarării și achitării impozitelor, taxelor și altor plăți aferente bugetului

de stat, bugetelor unităților administrative-teritoriale, a contribuțiilor de asigurări

sociale de stat și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

perioadele fiscale până la 01 ianuarie 2018.

Prin urmare, societatea-reclamantă a menționat că, Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru a aplicat eronat art. 123 alin. (3) din Codul Fiscal, care

prevede că subiecții impunerii prevăzuți la art. 120 lit. a) sunt obligați să prezinte

declarația privind achitarea impozitelor până la data de 25 a lunii care succedă luna

în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor.

A mai notat societatea-reclamantă că, în primul rând, S.A. ,,Orhei-Vin” nu este

subiect al impunerii cu accize așa cum a indicat mai sus, iar în al doilea rând,

societatea-reclamantă nu a expediat (transportat) mărfuri supuse accizelor în luna

octombrie 2018, iar operațiunile de expediere (transportare) a mărfurilor supuse

accizelor a avut loc în anul 2009.

Totodată, societatea-reclamantă a mai menționat că a fost inventariata ca lipsă a

«Здание котельной» anul dării în exploatare 1963, și demolata în 1978, însă S.A.

8

„Orhei-Vin” timp de 40 de ani a plătit impozitul pe bunul imobiliar inexistent, iar în

decizie nu se prevede întoarcerea impozitului pe bunul imobiliar achitat nelegitim 40

ani la rând. Automobilul NISSAN TERANO II 3,0 Luxury 5M/T este la reparație, cu

toate că reclamantul a indicat locația, Serviciul Fiscal de Stat în mod ilegal a

constatat lipsa acestuia și a trecut contravaloarea de 403626,69 de lei. Trei

automobile VOLVO și doua semiremorci, care prin Hotărârea Curții de Apel

Chișinău nr. 2i-596-l/14 din 25 februarie 2014 (irevocabila) sunt stabilite ca

proprietate a F.C.P. ,,Asconi” S.R.L. sunt declarate lipsă. Automobilele ЗИЛММЗ-

4502, ГАЭ 5205, frigiderul Atlant și o semiremorcă casate la metal uzat în 2016 prin

act de casare, sunt declarate lipsa.

În urma celor expuse societatea-reclamantă S.A. ,,Orhei Vin” a solicitat

anularea actului de control nr. 5-683966 din 12 noiembrie 2018, prelungit pe

formulare actelor de control nr. 5-683967 și nr. 1-785340 și decizia nr. 318/2448a

din 12 decembrie 2018 emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru

asupra cazului de încălcare a legislației în privința S.A. „Orhei-Vin”, în planul

procedurii de restructurare, ca fiind ilegale, de a dispune anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 32 din 31 ianuarie 2019 pe marginea contestației împotriva deciziei

nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018.

Prin hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea

de chemare în judecată depusă de către S.A. ,,Orhei-Vin” împotriva Serviciului

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, privind anularea

actelor de control 5-683966 din 12 noiembrie 2018, prelungit pe formularele actelor

de control nr. 5-683967, nr. 5-683966 și nr. 1-785340 și decizia nr. 318/2448a din 12

decembrie 2018 emise de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, asupra

cazului de încălcare a legislației în privința S.A. ,,Orhei-Vin” în planul procedurii de

restructurare, anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 32 din 31 ianuarie 2019

pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018

emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată. (f.d.75, 83/96, Vol.II)

Dispozitivul hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost notificat avocatului Tatiana Iovu, care acționează în interesele S.A. ,,Orhei-Vin”

la 23 iulie 2020, fapt confirmat prin semnătura olografă aplicată pe recipisa anexat la

materialele cauzei. (f.d. 76, Vol.II)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 august 2020, prin

intermediul poștei electronice, S.A. ,,Orhei-Vin”, reprezentată de avocatul Tatiana

Iovu a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea integrală a hotărârii 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiuni. (f.d.78/79, Vol.II)

La 17 august 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru

notificare avocatului Tatiana Iovu, care acționează în interesele S.A. ,,Orhei-Vin”

copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.97), care a fost recepționată la data de

04 septembrie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (f.d.104, Vol.II), iar la 30 septembrie 2020,S.A. ,,Orhei-Vin”, reprezentată de

administratorul Constantin Jitaru a depus motivarea apelului (f.d.109/119, Vol.II).

9

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de

S.A. ,,Orhei-Vin” împotriva hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Prin decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de S.A. ,,Orhei-Vin” cu menținerea hotărârii din 23 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.188, 189/224, Vol.II)

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile legale ce

guvernează raportul juridic în coraport cu materialele cauzei a concluzionat că, S.A.

„Orhei-Vin” deține calitatea de subiect al impunerii în conformitate cu prevederile

art. 120 lit. a) din Codul fiscal, care prevede că, subiect al impunerii este

antrepozitarul autorizat care produce și/sau prelucrează mărfuri supuse accizelor pe

teritoriul RM și dispune de obiecte ale impunerii și bază impozabilă și conform art.

121 alin. (1), care stipulează că, obiecte ale impunerii sînt mărfurile supuse accizelor,

specificate în anexele la prezentul titlu.

A notat instanța de apel că, conform art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, subiecții

impunerii prevăzuți la art. 120 lit. a) sunt obligați să prezinte declarația privind

achitarea accizelor până la data de 25 a lunii care succedă luna în care a fost

efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor, deci S.A. „Orhei-

Vin” urma să prezinte declarația privind achitarea accizelor aferente alcoolului etilic

rectificat 96%, constatat lipsă în rezultatul inventarierii.

La capitolul dat, în ce privește decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 659/3564

din 16 septembrie 2021, anexată de partea apelantă, precum că, în vederea stabilirii

perioadei în care urmează S.A. „Orhei-Vin” să calculeze accizele pentru producția

alcoolică stabilită lipsă în cadrul inventarierii, s-a stabilit că, în conformitate cu

art.122 alin.(3) lit.a) și art.127 alin.(3) din Codul fiscal, pentru alcoolul etilic

rectificat de 96% în cantitate de 81306 de litri, constatat lipsă în cadrul inventarierii,

urmează de aplicat cota accizului stabilită pentru perioada fiscală L/J2/2010,

Completul specializat al instanței de apel a menționat că, prin decizia asupra cazului

de încălcare fiscală nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018, s-a impus contribuabilului

S.A. ,,Orhei-Vin” de a prezenta Declarația privind accizele (forma ACZ09) pentru

perioada L/10/2018 cu reflectarea sumei accizului destinat virării în buget aferent

lipsei de alcool etilic nedenaturat în cantitate de 81306 de litri, dar nu au fost

calculate careva obligații aferente accizului.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că și din Decizia asupra cazului de

încălcare fiscală nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018 și din decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 659/3564 din 16 septembrie 2021, rezultă certitudinea faptului că,

S.A. ,,Orhei-Vin” urmează să prezinte Declarația privind accizele (forma ACZ09) cu

reflectarea sumei accizului destinat virării în buget aferent lipsei de alcool etilic

nedenaturat în cantitate de 81306 de litri.

Mai mult, instanța de apel a notat că, din explicațiile reprezentantului

Serviciului Fiscal de Stat, care nu au fost combătute de reprezentantul S.A. ,,Orhei-

Vin”, s-a reținut că, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 659/3564 din 16 septembrie

2021 a fost contestată în instanța de judecată, dar încă o hotărâre judecătorească în

acest sens nu a fost emisă.

Instanța de apel de asemenea a menționat că, deși S.A. ,,Orhei-Vin” a contestat

în totalitate Decizia asupra cazului de încălcare fiscală nr. 318/2448a din 12

10

decembrie 2018, de către ultima nu a fost adus nici un argument în ce privește

sumele calculate suplimentar în cadrul controlului la capitolul impozitul pe bunurile

imobiliare (plăți de bază, penalități și amenzi) și în partea ce ține de amenda pentru

nerepatrierea în termen a mijloacelor bănești. Cu toate acestea, și în această parte,

completul judiciar apreciază ca întemeiat actul administrativ menționat.

Astfel, cu referire la sumele calculate suplimentar în cadrul controlului la

capitolul impozitul pe bunurile imobiliare (plăți de bază, penalități și amenzi),

instanța de apel a reținut că, contrar prevederilor art.8 alin.(2), lit.c) din Codul fiscal,

care stipulează că „contribuabilul este obligat să țină contabilitatea conform formelor

și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciului Fiscal de

Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale

prevăzute de legislație, …”, art.8 alin.(2), lit.d) din Codul fiscal, care stipulează că „

contribuabilul este obligat să prezinte informații veridice despre veniturile rezultate

din orice activitate de întreprinzător, precum și despre alte obiecte ale impunerii”,

art.2811 alin.(1) din Codul fiscal care care stipulează că „Persoanele juridice,

persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător sînt obligate să prezinte

calculul impozitului pe bunurile imobiliare pînă la 25 iulie inclusiv a perioadei

fiscale respective”, art.288 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal, care stipulează că, „cota

impozitului pe bunurile imobiliare pentru bunurile imobiliare cu altă destinație decît

cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele și terenurile pe care acestea sînt

amplasate și loturile întovărășirilor pomicole cu sau fără construcții amplasate pe ele

constituie 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare”, art.187 alin.(7) din

Codul fiscal, care stipulează că „Instrucțiunile privind modul de întocmire și de

prezentare a dărilor de seamă fiscale, inclusiv a celor unificate, se emit de Serviciul

Fiscal de Stat dacă legislația fiscală nu prevede altfel” și a prevederilor anexei nr.2 a

Ordinului SFS nr.108 din 19 mai 2017 „Cu privire la aprobarea formularului tipizat

al Calculului impozitului pe bunurile imobiliare și instrucțiunii privind modul de

completare a acestuia (Forma BIJ17)”, contribuabilul S.A. ,,Orhei-Vin” a admis:

- diminuarea impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2018 cu suma de

46616 de lei, inclusiv: 37147 de lei din motivul aplicării eronate a cotei impozitului

de 0,1%, însă urma de aplicat cota de 0,3% la baza impozabilă a bunurilor imobiliare

cu altă destinație decât cea locativă sau agricolă, valoarea cadastrală ale cărora

constituie suma de 18573334 de lei; iar suma de 9469 de lei din motivul necalculării

impozitului pentru bunurile imobiliare pentru “cazangeria” amplasată pe adresa mun.

Orhei, str. Boris Glavan nr.10 cu suprafața de 360 m2, valoarea contabilă a căreia

constituie 875559,14 de lei, iar cota stabilită de Consiliul municipal Orhei prin

Decizia nr.14.1 din 29 decembrie 2017 pentru bunurile imobiliare neevaluate de

către organele cadastrale (pct.11 prima liniuță din anexa la Decizia în cauză)

constituie 0,3% din valoarea contabilă a bunului imobil și pentru bunul imobil

(construcția a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinației

ei) “Цех по переработке спирта”, dat în exploatare la data de 30 martie 2002,

amplasat pe adresa mun. Orhei, str. Boris Glavan nr.10, valoarea contabilă a căruia

constituie 2280869,38 de lei, iar cota stabilită de Consiliul municipal Orhei prin

Decizia nr.14.1 din 29 decembrie 2017 pentru bunurile imobiliare neevaluate de

către organele cadastrale (pct.11 prima liniuță din anexa la Decizia în cauză)

constituie 0,3% din valoarea contabilă a bunului imobil.

11

- nerespectarea modului de întocmire a calculului impozitului pe bunurile

imobiliare (forma BIJ17) pentru perioada fiscală A/2018, fapt ce a generat obligații

suplimentare la buget.

Totodată, și în partea ce ține de amenda pentru nerepatrierea în termen a

mijloacelor bănești, instanța de apel a notat că, S.A. ,,Orhei-Vin”, contrar

prevederilor art. 3 alin (1) lit. a) din Legea RM nr.1466-XIII din 29 ianuarie 1998

care stipulează că „Agenții economici rezidenți ai Republicii Moldova, indiferent de

tipul de proprietate și forma juridică de organizare, sînt obligați să înregistreze în

conturile lor din băncile licențiate ale Republicii Moldova încasările de la export,

sumele transferate în avans pentru importul neefectuat, să efectueze importul de

mărfuri și servicii în urma plăților pentru import sau să repatrieze mijloacele bănești

și/sau materiale în urma altor tranzacții economice externe (în continuare repatrierea

mijloacelor bănești și materiale) în termenele stabilite, după cum urmează: a) în

contractele de vânzare-cumpărare, barter, de export în regim de consignație - în cel

mult 3 ani de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării plății pentru

marfă”, nu a repatriat în termenii stabiliți de legislație a mijloacelor bănești aferente

exportului de mărfuri în adresa S.R.L. „Adec Tracia”, în sumă de 11796 de Euro

pentru care termenul de repatriere a expirat la data de 09 ianuarie 2018. Valoarea

sumei nerepatriate, ținând cont de cursul valutar al BNM la prima zi după termenul

limită de achitare, constituie 242629,30 de lei. Iar, amenda pecuniară, calculată

conform legii sus menționate, pentru nerepatrierea în termen a mijloacelor bănești

constituie 40883 de lei.

În lumina celor expuse, instanța de apel a conchis că, prima instanța corect a

respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de S.A.

,,Orhei-Vin” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru, privind anularea actelor de control nr.5-683966 din 12 noiembrie

2018, prelungit pe formularele actelor de control nr. 5-683967, nr. 5-683966 și nr. 1-

785340 și decizia nr. 318/2448a din 12 decembrie 2018 emise de Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru, asupra cazului de încălcare a legislației în privința S.A.

,,Orhei-Vin” în planul procedurii de restructurare, anularea deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr. 32 din 31 ianuarie 2019 pe marginea contestației împotriva deciziei nr.

318/2448a din 12 decembrie 2018 emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru.

Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele faptice ale

cazului dedus judecării în ordine de apel, instanța de apel a concluzionat că,

argumentele expuse de către S.A. ,,Orhei-Vin” în cererea de apel sunt lipsite de

substanță obiectivă, iar instanța de fond - reieșind din cumulul probelor administrate,

a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea

emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu art. 130 din Codul de procedură

civilă.

La 01 martie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, S.A. ,,Orhei-Vin”, reprezentată de avocatul

Tatiana Iovu a depus recurs nemotivat, iar la 13 iulie 2022, prin intermediul Direcției

de evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție a prezenta

motivarea recursului împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

12

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii. (f.d.226/227, Vol. II)

În motivarea recursului a indicat că, prin decizia din 08 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de apel depusă de S.A. ,,Orhei-Vin”

împotriva hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Astfel,

nefiind de acord hotărârile judecătorești menționate, la 01 martie 2022 a depus recurs

nemotivat, însă dat fiind faptul că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău nu a

fost notificată, dar a luat cunoștință cu aceasta la data de 20 iunie 2022 pe pagina

web a instanței de apel, în conformitate cu art. 245 alin. (2) din Codul administrativ a

depus motivarea recursului declarat la 13 iulie 2022.

Consideră că, instanțele inferioare incorect au examinat cauza, fapt pentru care

urmează a li casate hotărârile judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a cererii de chemare în judecată, având în vedere următoarele.

Susține că, hotărârile instanțelor inferioare nu sunt motivate și nu dau răspuns la

argumentele cererii de chemare în judecată, în mod special cu referire la cele legate

de obligarea S.A. ,,Orhei -Vin” să prezinte declarația privind accizele (forma ACZ

09) pentru perioada L/10/2018, fără ca societatea să fie subiect al impunerii în modul

prevăzut de Codul fiscal. Garanțiile acordate de art. 6 CFDO privind motivarea

hotărârii judecătorești asupra aspectelor importante a cauzei și a celor puse în dicuție

de părți sunt aplicabile în cazul oricăror hotărâri judecătorești. Instanța de apel eronat

concluzionat precum că S.A. ,,Orhei-Vin” are doar obligația de a prezenta Declarația

privind accizele (forma ACZ09) pentru perioada L/10/2018 cu reflectarea sumei

accizului destinat virării în buget aferent lipsei de alcool etilic nedenaturat în

cantitate de 81306 de litri, nefiind calculate careva obligații aferente accizului. In

speță, se contestă însuși obligarea în impunerea prezentării Declarația privind

accizele (forma ACZ09) pentru perioada L/10/2018, or, așa cum a constatat și

Serviciul Fiscal de Stat în decizia Serviciului fiscal de stat nr. 659/3564 din 16

septembrie 2021.

Menționează că, instanța de apel nu a analizat conținutul decizia Serviciului

fiscal de stat nr. 659/3564 din 16 septembrie 2021, care a fost emisă în rezultatul

controlului-fiscal repetat prin metoda de verificare parțială privind corectitudinea

calculării și achitării taxei pe valoarea adăugată și a accizelor pentru perioada 01

octombrie 2018 – 31 ianuarie 2019 privind executarea deciziei nr. 318/2448a din 12

decembrie 2018 emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru.

Invocă că, hotărârile judecătorești nu conțin o argumentare clară și o motivare

asupra chestiunilor contestate de S.A. ,,Orhei-Vin”. Instanțele nu s-au pronunțat în

nici un mod asupra termenilor de prescripție fiscală invocate și garanțiilor acordate

prin Legea nr. 180 din 26 iulie 2018 privind declararea voluntara și stimularea fiscal,

în redacția pentru perioada efectuării controlului fiscal. Respectiv, nu a fost respectat

dreptul la un process echitabil, garantat de art. 6 CEDO, hotărârea judecătorească

având o motivare formală și stereotipică.

Mai menționează că, instanțele de judecată nu a dat nici o apreciere acestor

circumstanțe, deși sunt importante pentru verificarea constatării privind pretinsele

încălcări a art. 323 alin. (6) și art. 323 alin. (7) din Legea nr. 57 din 10 martie 2006

,,Viei și Vinului” și Ordinului IFPS nr. 429 din 16 aprilie2013 ,,despre aprobarea

formularului dării de seamă privind calcularea contribuției obligatorii în Fondul Viei

13

și Vinului și a Modului de completare și prezentare a dării de seamă privind

calcularea contribuției obligatorii în Fondul Viei și Vinului", prin necalcularea

contribuției obligatorii în fondul viei și vinului.

Consideră că, atât prima instanță cât și instanța de apel a examinat superficial

cauza, au interpretat eronat normele de drept material și procedural, și nu au analizat

situația de fapt, care atestă cu certitudine ilegalitatea actelor administrative

contestate.

Examinând admisibilitatea recursului depus de S.A. ,,Orhei-Vin”, reprezentată

de avocatul Tatiana Iovu, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Recursul

se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform art.245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei motivate a instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării

actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert

că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul

întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Articolul 112 din Codul de procedură civilă reglementează că, termenul stabilit

în săptămâni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre,

14

trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin.(3), în acea zi a ultimei săptămâni

sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a

survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111

alin.(4), acesta expiră în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă

ziua în care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să

curgă termenul. Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în

următoarea zi lucrătoare.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termeni, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

În conformitate cu art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

Conform art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că,

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma

stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de

notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin

poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art.109 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, un

înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție.

Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 08 februarie 2022 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei contestate (f.d.188, vol.II).

Materialele cauzei atestă că, la 01 martie 2022, prin intermediul Direcției de

evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, S.A. ,,Orhei-Vin”,

reprezentată de avocatul Tatiana Iovu a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii. (f.d.226/227, Vol. II)

La fel, actele cauzei relevă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost

notificată S.A. ,,Orhei-Vin” la data de 13 mai 2022, ceea ce se confirmă prin avizul

de recepție DS8006795659AS, anexat la materialele cauzei. (f.d. 230, Vol.II)

15

Cele menționate supra denotă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la

art.245 alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului motivat, a

început să curgă din ziua imediat următoare datei notificării deciziei motivate – 14

mai 2022 și a expirat la data de 12 iunie 2022 (zi de Duminică), astfel ultima zi de

depunerea a recursului motivat fiind ziua de 13 iunie 2021 (zi de luni).

Însă, distinct acestor circumstanțe, S.A. ,,Orhei-Vin”, reprezentată de avocatul

Tatiana Iovu a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău la 13 iulie 2022, fără a respecta termenul de 30 de zile

prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, S.A. ,,Orhei-Vin” fiind interesat în soarta soluționării

prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de

acces la instanță prin depunerea în termen a motivării recursului, care să corespundă

exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu

de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246

alin. (2), lit. e) din Codul administrativ.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute

de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea

acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac

Aplicând principiul nemo censetur ignorare legem, conform căruia

necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu exonerează persoanele de obligația

de a se conforma legii, completul consideră că nerespectarea termenului de depunere

a motivării recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv și

indiferent al recurentului.

Or, acesta trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Imperioase

speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina,

conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac

în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după

un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov v.

Ucraina, 3236, hotărârea din 03 aprilie 2008).

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de S.A. ,,Orhei-Vin”,

reprezentată de avocatul Tatiana Iovu ca fiind inadmisibil este compatibilă cu

16

respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor

juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de S.A. ,,Orhei-Vin”, reprezentată de avocatul Tatiana

Iovu.

În conformitate cu art. art. 230, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-Vin”, reprezentată de avocatul

Tatiana Iovu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

17