3ra-66/21 — contestarea actelor administrative

3ra-66/21 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-66/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, V. Clima, I. Țurcan)

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul depus de către Direcția Generală Administrare fiscală a

Serviciului Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

înaintată de Societatea cu Acțiuni „Orhei-Vin”, în planul procedurii de

reorganizare, împotriva Direcției Generale Administrare Fiscală a Serviciului

Fiscal de Stat și a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 august 2019, SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Direcției Generale Administrare Fiscală a

Serviciului Fiscal de Stat și a Serviciului Fiscal de Stat solicitând anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 241 din 18 iulie 2019 pe marginea contestației

împotriva hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019 cu privire la asigurarea stingerii

obligației fiscale și anularea hotărârii Direcției Generale Administrare Fiscală a

Serviciului Fiscal de Stat nr. 24 din 28 iunie 2019 cu privire la asigurarea stingerii

obligației fiscale.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în procedura Direcției Generale

Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de Stat se află în examinare

dezacordul asupra actului de control fiscal nr. 5-693559 prelungit pe formularul nr.

5-693560 din 26 iunie 2019.

Prin decizia Direcției Generale Administrare Fiscală Centru nr. 318/78 din 18

iulie 2019, a fost prelungit termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală

1

invocată față de SA „Orhei-Vin”, până la moment, nefiind emisă o soluție pe

marginea cazului.

Ca urmare a întocmirii actului de control fiscal menționat, de către Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru a fost emisă hotărârea nr. 24 din 28 iunie

2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, prin care s-a dispus

sechestrarea mijloacelor bănești în sumă de 8 001 176 de lei, din conturile bancare

deținute de SA „Orhei-Vin” în planul procedurii de restructurare, la situația din 28

iunie 2019, conform SIA a Serviciului Fiscal de Stat.

La 01 iulie 2019, în adresa autorității emitente a fost înaintată cerere cu

privire la anularea hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019, din motiv că se încalcă mai

multe norme legale, însă prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 241 din 18 iulie

2019 pe marginea contestației împotriva hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019 cu

privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, s-a respins contestația și s-a

menținut hotărârea contestată.

În calitate de argumente, autoritatea fiscală a indicat că, Serviciul Fiscal de

Stat este în drept de a aplica măsuri de asigurare a stingerii obligațiilor fiscale,

reflectate în actul de control fiscal nr. 5-693559 prelungit pe formularul nr. 5-

693560 din 28 iunie 2019, a căror scadență a parvenit după deschiderea procedurii

de restructurare față de SA „Orhei-Vin”.

Reclamantul indicat că, nu este de acord cu actele administrative enunțate

supra, susținând că, sechestrarea mijloacelor bănești de către organul fiscal în sumă

de 8 001 176 de lei, contravine prevederilor legale și deciziei din 10 iunie 2015 a

Curții de Apel Chișinău, care este obligatorie pentru toate autoritățile publice.

A indicat că, prin decizia din 10 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, care

este definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea sechestrelor asupra patrimoniului

debitorului, precum și alte măsuri de asigurare sau de limitare a societății debitoare

aplicate de alte instanțe de judecată sau de organele abilitate în acest sens și se

aplică în exclusivitate numai de către instanța care a intentat procedura de

insolvabilitate.

A susținut că, Serviciul Fiscal de Stat a examinat cererea privind anularea

hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019, contrar competenței materiale și procedurii de

soluționare a cererii prealabile stabilite de art. 164-168 din Codul administrativ.

A arătat că, Serviciul Fiscal de Stat la examinarea din oficiu a cererii

prealabile, nu a luat în considerație circumstanțele, argumentele și materialele

prezentate de SA „Orhei-Vin” în dezacordul său asupra actului de control fiscal or,

ultima constituie un act subsecvent și interdependent actului de control prin care s-

au stabilit pretinsele încălcări fiscale.

A invocat că, cererea prealabilă urma a fi examinată de către autoritatea

emitentă a hotărârii nr. 24 din 18 iunie 2019, concomitent cu dezacordul formulat

asupra pretinsei încălcări fiscale or, prin examinarea acesteia într-o procedură

separată, SA „Orhei-Vin” a fost pusă într-o situație defavorabilă.

Conform pct. 2 subpunctul 1 al Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat nr. 379 din 15 martie 2017, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice

măsuri de asigurare a stingerii obligației fiscale, în cazul emiterii deciziei asupra

2

cazului de încălcare și neexpirării termenului de 30 de zile din data pronunțării

acesteia, pe când, o decizie asupra cazului de încălcare nu a fost emisă.

Prin hotărârea din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

anulat hotărârea Direcției Generale Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat

nr. 24 din 28 iunie 2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale și

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 241 din 18 iulie 2019 pe marginea contestației

împotriva hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Orhei-Vin” în planul procedurii de reorganizare împotriva Direcției Generale

Sdministrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea hotărârii nr.

24 din 28 iunie 2019.

La 18 martie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)-(2)

din Codul administrativ, Serviciul Fiscal de Stat a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 12 martie 2020, care a fost suplimentat

la 02 iulie 2020, prin care a solicitat casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei alte decizii în partea casată prin care să fie menținute în vigoare

actele emise de către Serviciul Fiscal de Stat.

La 19 mai 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)-(2) din

Codul administrativ, SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare a declarat apel

împotriva hotărârii din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, care

a fost suplimentat la 30 iunie 2020, prin care a solicitat casarea parțială a hotărârii

primei instanțe în partea respingerii acțiunii, cu emiterea unei alte decizi în partea

casată prin care să fie admisă integral acțiunea depusă de SA „Orhei-Vin”.

Prin decizia din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

cererile de apel depuse de Serviciul Fiscal de Stat și SA „Orhei-Vin”, în proces de

restructurare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, prima instanță temeinic și

justificat a constatat că, hotărârea nr. 24 din 28 iunie 2019 cu privire la asigurarea

stingerii obligației fiscale, emise de către Direcția Generală Administrare fiscală a

Serviciului Fiscal de Stat și decizia nr. 241 din 18 iulie 2019 a Serviciului Fiscal de

Stat, sunt ilegale și urmează a fi anulate.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că, la emiterea hotărârii nr. 24 din 28 iunie

2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, funcționarul public nu a

stabilit starea de drept și de fapt, dar nici nu a indicat temeiul legal în baza căruia a

dispus aplicarea măsurii de asigurare a obligației. Aceste circumstanțe denotă că,

actul administrativ este ilegal or, autoritatea publică nu poate dispune limitarea

exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor, decât în cazurile și condițiile

expres stabilite de lege.

A relevat că, după cum a constatat instanța de fond, la emiterea hotărârii nr.

24 din 28 iunie 2019, funcționarul public nu a identificat temeiul de drept în

virtutea căruia a aplicat măsurile de asigurare a obligației, situație ce face

imposibilă verificarea legalității actului contestat. Completul a subliniat că,

hotărârea nr. 24 din 28 iunie 2019, este lipsită de orice motivare, iar lipsa motivării

actului administrativ, după cum a conchis și judecătorul fondului, condiționează

legalitatea acesteia.

3

La 29 septembrie 2020 (data de pe plicul poștal) Direcția Generală

Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat, ulterior

la 02 decembrie 2020 a depus recurs motivat împotriva deciziei din 23 septembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de

apel cu emiterea unei decizii noi prin care să fie respinsă acțiunea depusă de SA

„Orhei-Vin”.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate pe parcursul examinării cauzei.

În esență recurentul a menționat că, conform prevederilor pct. 2 subpct. 4) din

Ordinul IFPS nr. 379 din 15 martie 2017 privind aprobarea formularelor cu privire

la aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligației fiscale, Serviciul Fiscal de

Stat este în drept să aplice măsuri de asigurare a stingerii obligației fiscale, prin

întocmirea formularelor aprobate la pct. 1 din Ordin, în cazul efectuării controlului

fiscal la contribuabil și existenței suspiciunii că bunurile contribuabilului sau

debitorului (ilor) pot fi înstrăinate până la emiterea deciziei asupra cazului.

A notat că, Direcția Generală Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat

în scopul asigurării stingerii obligației fiscale în sumă de 8 001 176 de lei reflectate

în actul de control nr. 5-693559 prelungit pe formularul nr. 5-693560 din 28 iunie

2019, în conformitate cu prevederile Codului fiscal și a Ordinului IFPS nr. 379 din

15 martie 2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea măsurilor de

asigurare a stingerii obligației fiscale a emis hotărârea nr. 24 din 28 iunie 2019 cu

privire la asigurarea stingerii obligației fiscale prin care a dispus sechestrarea

mijloacelor bănești în sumă de 8 001 176 de lei din conturile bancare deținute de

„Orhei-Vin” S.A. la situația din 28 iunie 2019 conform SIA a SFS.

Finalmente, recurentul a conchis că hotărârea cu privire la asigurarea stingerii

obligației fiscale nr. 24 din 28 iunie 2019 emisă de DGAF Centru a SFS și decizia

SFS nr. 241 din 18 iulie 2019 emisă pe marginea contestației împotriva hotărârii

nr. 24 din 28 iunie 2018 au fost emise în conformitate cu legislația în vigoare, iar

instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat normele de drept material, ceea

ce a dus nemijlocit la emiterea unei hotărâri ilegale.

Conform articolului 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 septembrie 2020, fiind

recepționată de către Direcția Generală Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de

Stat la 06 noiembrie 2020 (f.d. 130).

Prin urmare, recursul nemotivat declarat de Direcția Generală Administrare

fiscală a Serviciului Fiscal de Stat la 29 septembrie 2020 (data de pe plicul poștal),

ulterior la 02 decembrie 2020 recurs motivat împotriva deciziei din 23 septembrie

4

2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost depus cu respectarea termenelor procedurale

în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

La 19 noiembrie 2020, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

nemotivat, ulterior la 04 decembrie 2020 recursul motivat, însă referință pe

marginea cererii de recurs depusă de Direcția Generală Administrare fiscală a

Serviciului Fiscal de Stat nu a fost depusă.

Prin încheierea din 24 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de Direcția Generală Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat, a fost

numit pentru examinare în complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă

consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la

proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinînd

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea cauzei date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Direcția Generală Administrare fiscală a Serviciului

Fiscal de Stat și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, din următoarele considerente.

După cum denotă actele cauzei, la data de 22 august 2019 de „Orhei-Vin”

S.A., în planul procedurii de reorganizare, a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Direcției Generale Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat și

Serviciului Fiscal de Stat solicitând anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.

241 din 18 iulie 2019 pe marginea contestației împotriva hotărârii nr. 24 din 28

iunie 2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale și anularea hotărârii

Direcției Generale Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat nr. 24 din 28

iunie 2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii și având ca obiect al litigiului contestarea

actului administrativ, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, prin hotărârea din 12

martie 2020, a dispus anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 241 din 18

iulie 2019 pe marginea contestației împotriva hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019 cu

privire la asigurarea stingerii obligației fiscale și anularea hotărârii Direcției

Generale Administrare Fiscală a Serviciului Fiscal de Stat nr. 24 din 28 iunie 2019

cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale și de a respinge acțiunea înaintată

de către reclamant împotriva Direcției Generale Administrare Fiscală a Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la anularea hotărârii nr. 24 din 28 iunie 2019.

Instanța de apel, examinând apelurile depuse de Serviviul Fiscal de Stat și

S.A. „Orhei-Vin”, în planul procedurii de reorganizare, a ajuns la concluzia de a

respinge apelurile.

5

Conform art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se 7

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–

171.

În condițiile articolului 241 alin. (6) din Codul de procedură civilă,

dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau

respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată,

calea și termenul de atac al hotărîrii.

Examinând materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că hotărârea primei

instanțe menținută de instanța de apel este contradictorie, anume fiind

contradictoriu dispozitivul hotărârii instanței de judecată cu partea motivată,

creând o confuzie inexplicabilă părților la proces.

Colegiul lărgit reiterează că prima instanță, necătând la faptul că în

dispozitivul hotărârii adoptate indică că respinge ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului, totodată a anulat hotărârea Direcției Generale Administrare Fiscală

a Serviciului Fiscal de Stat nr. 24 din 28 iunie 2019.

Acestea fiind constatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele ierarhic

inferioare au adoptat o soluție contradictorie, creând o confuzie justițiabililor în

privința acesteia, atât reieșind din conținutul contradictoriu al hotărârii/deciziei

motivate, cât și reieșind din conținutul soluției pronunțate prin dispozitivul

hotărârii judecătorești.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din CEDO, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de CEDO, pronunțarea de

către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre

garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea

sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie

1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, la caz,

lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,

justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol

dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă

și justă cazului supus judecării în condițiile când instanțele ierarhic inferioare au

emis o soluție contradictorie, oferind argumente și concluzii neclare, astfel instanța

6

de recurs fiind în imposibilitate de a verifica corectitudinea aplicării de către

instanțele ierarhic inferioare a cadrului legal sau a corecta erorile acesteia.

Or, reieșind din prevederile art. 241 alin. (6) din Codul de procedură civilă,

dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau

respingerea integrală sau parțială a acțiunii, la caz, dispozitivul hotărârii

judecăorești din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, menținută

de către instanța de apel, nu este expus cu claritate în ce privește soluția adoptată,

fiind confuz și contradictoriu.

La acest capitol, instanța de recurs evidențiază că, neclaritatea și confuzul în

acest sens, rezultă și din faptul că însuși reclamantul SA „Orhei Vin” care a pretins

în justiție anularea actelor administrative, a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe invocând că instanța de fond a emis o hotărâre neclară, pe de o parte a

anulat actele administrative contestate considerându-le ilegale, iar pe de altă parte,

a respins acțiunea reclamantului SA „Orhei Vin” cu privire la anularea hotărârii nr.

24 din 28 iunie 2019, și asta necătând la faptul că aparent pretențiile acestuia de

anulare a actelor contestate au fost admise (74-76).

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale cauzei. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate

motivele pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții

la proces, dându-le o apreciere corespunzătoare, precum și să se expună asupra

tuturor argumentelor și cerințelor formulate de către toți participanții la proces.

Totodată, Colegiul notează că Codul de procedură civilă consacră principiul

general prin care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să

reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este dictată atât

în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului urmează să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

prezenta cauză spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Direcția Generală Administrare fiscală a

Serviciului Fiscal de Stat.

7

Se casează integral decizia din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Acțiuni „Orhei-Vin”, în planul procedurii de reorganizare,

împotriva Direcției Generale Administrare fiscală a Serviciului Fiscal de Stat și a

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative, cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Victor Burduh

8