3ra-973/21 — anularea actului administrativ

3ra-973/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-973/21

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” în

proces de restructurare, reprezentată de administratorul Jitaru Constantin și avocata Tatiana

Iovu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” în proces de restructurare împotriva Serviciului Fiscal

de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ privind radierea din registrul fiscal

de stat a obligațiilor fiscale,

împotriva deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă

cererea de apel depusă de Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat hotărârea din 26 iunie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii în

contencios administrativ depusă de Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” în proces de

restructurare ca neîntemeiată

c o n s t a t ă:

La 06 martie 2020 SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal

de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ privind radierea din registrul fiscal

de stat a obligațiilor fiscale.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin decizia din 18 iunie 2014 a Curții

Supreme de Justiție în privința sa a fost intentată procedura de insolvabilitate.

Prin decizia suplimentară din 05 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție a fost

stabilită ședința de validare a creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului său pentru

data de 10 ianuarie 2015.

1

Prin încheierea din 25 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău în privința ei a fost

intentată procedura de restructurare.

Prin hotărârea din 10 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău în privința sa a fost

confirmat planul procedurii de restructurare.

Ca urmare a intentării procedurii de insolvabilitate a fost supusă controlului fiscal

total în rezultatul căruia la 12 noiembrie 2014 Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.

2095-C asupra cazului de încălcare fiscală a contribuabilului, prin care au fost calculate

obligații fiscale suplimentare al BNM în sumă de 506.908 lei inclusiv plăți de bază în sumă

de 354.838 de lei, precum și amenzi și penalități în sumă de 152.070 de lei.

La 15 aprilie 2019, Serviciul Fiscal de Stat s-a adresat în instanța de insolvabilitate cu

cerere, solicitând repunerea în termen și validarea creanței în sumă de 506 908 lei față de

ea.

Prin încheierea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești a fost

respinsă cererea Serviciului Fiscal de Stat privind repunerea în termen a cererii de validare

a creanței în sumă suplimentară în cadrul procesului de insolvabilitate față de ea.

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins recursul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat și a fost menținută încheierea din 20 septembrie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

La 20 decembrie 2019 s-a adresat Serviciului Fiscal de Stat cu cerere, solicitând

emiterea unui act administrativ de radiere din contul curent generalizat al său a creanței

chirografare în sumă de 506.908 lei, precum și radierea penalităților și amenzilor aplicate

nelegitim.

Prin răspunsul nr. 26/4-09/1-40-128 din 15 ianuarie 2020 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de Stat i-a fost refuzat în admiterea cererii,

motivând prin faptul că obligația fiscală în sumă de 506 908 lei, inclusiv plăți de bază în

sumă de 354.838 de lei și amenzi și penalități în sumă de 152.070 de lei, este certă, iar

decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost menținută

încheierea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, se referă doar la

repunerea în termen a cererii de validare a creanțelor suplimentare, fapt pentru care

obligațiile fiscale nu pot fi anulate.

Reclamanta a notat că la 22 ianuarie 2020 a depus contestație împotriva refuzului

organului fiscal de radiere din contul curent generalizat al său a creanțelor nevalidate de

instanța de insolvabilitate, expus în răspunsul nr. 26/4-09/1-40-128 din 15 ianuarie 2020 a

Direcției Generale Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de Stat, însă prin

decizia nr. 33 din 06 februarie 2020 a Serviciului Fiscal de Stat, contestația sa a fost

respinsă. Serviciul Fiscal de Stat a motivat soluția sa prin faptul că sumele obligației fiscale

calculate conform deciziei nr. 2094-C din 12 noiembrie 2014 a Serviciului Fiscal de Stat în

mărime de 506.908 lei constituie o obligație fiscală certă, confirmată prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, iar faptul că această sumă nu a fost inclusă în programul de

plată a creanțelor SA „Orhei-Vin” aflată în procedură de restructurare, nu constituie temei

de anulare a acestor obligații din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat.

Decizia respectivă i-a fost comunicată la 11 februarie 2020.

2

Reclamanta consideră că acțiunile organului fiscal manifestate în răspunsul nr. 26/4-

09/1-40-128 din 15 ianuarie 2020, prin care i s-a refuzat în radierea din registrul fiscal de

stat din evidență specială a creanțelor nevalidate în mărime de 506 908 lei, precum și

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 33 din 06 februarie 2020 pe marginea contestației

împotriva acțiuni funcționarului fiscal, din cadrul Direcției generale administrare fiscală

Centru, prin care a fost respinsă contestația, sunt neîntemeiate și ilegale, din următoarele

considerente.

Serviciul Fiscal de Stat a examinat în mod tendențios și subiectiv cererea sa privind

emiterea unui act administrativ de radiere din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal

de Stat a creanțelor nevalidate în cuantum de 506 908 lei, aplicând în mod eronat

prevederile legale.

Este eronat argumentul pârâtei precum că obligația fiscală în sumă de 506 908 lei,

inclusiv plăți de bază în sumă de 354 838 de lei și amenzi și penalități în sumă de 152 070

de lei, este certă, iar decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău se referă doar

la cererea de repunere în termen a cererii de validare, dar nu și la validarea creanței,

deoarece contravine prevederilor art. 140-145 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012.

Conform art. 140 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității, dacă are o creanță față de

debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanța,

indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanțelor adresată instanței de judecată

care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanțelor se

consemnează într-un registru, care se păstrează în instanță. Cererea de admitere a creanței

se depune în termenul stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii sau în termenul

indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind

înregistrarea cererii de admitere a creanțelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este

de 30 de zile, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile de la data intrării în

procedură. Excepție fac obligațiile fiscale al căror termen este de 90 de zile de la data

intrării în procedură.

Potrivit art. 141 alin. (1) din aceiași Lege, cererea de admitere a creanțelor are același

regim juridic ca și cererea de chemare în judecată, cu excepțiile stabilite la art.19.

Din dispozițiile art. 145 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității, rezultă că, cu

excepția cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

prezentei legi, titularul de creanțe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de

validare a creanțelor până la expirarea termenului de înaintare a creanțelor prevăzut prin

hotărârea instanței de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce privește creanțele respective,

din următoarele drepturi de a își realiza creanțele împotriva debitorului, a membrilor ori

asociaților acestuia.

Astfel, prin încheierea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,

menținută prin decizia irevocabilă din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care

are puterea lucrului judecat, cert s-a constatat faptul că Serviciul Fiscal de Stat a înaintat

tardiv spre validare creanța în valoare de 506 908 lei. Respectiva creanță nu a fost validată

de instanța de insolvabilitate, nefiind inclusă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.

3

Reclamanta a susținut că reieșind din normele de drept citate supra, organul fiscal a

omis dreptul de a-și valida creanțele în valoare de 506 908 lei, fapt ce denotă că acestea

urmează să fie radiate din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, or, în sensul

art.143 din Legea insolvabilității, urmează a fi executate doar creanțele validate și

consemnate în tabelul definitiv consolidat.

Totodată, conform art. 170 din Codul fiscal, stingerea obligației fiscale se face prin:

achitare, anulare, prescripție, scădere, compensare sau executare silită.

Potrivit ar. 172 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, stingerea obligației fiscale, inclusiv a

restanțelor, prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau individual, adoptate

conform legislației. Stingerea obligației fiscale, inclusiv a restanțelor, prin anulare se

efectuează prin actele organelor de drept și judiciare privind radierea din Registrul fiscal de

stat, în mod obligatoriu definitive și irevocabile, adoptate conform legislației.

Iar, din dispozițiile art. 173 din Codul fiscal rezultă că, dacă nu a fost exercitat în

termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligația fiscală sau

de a o executa silit se stinge prin prescripție în modul stabilit de Guvern. Concomitent, se

stinge și obligația fiscală a contribuabilului. Stingerea obligației fiscale în urma survenirii

termenelor de prescripție se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu

atribuții de administrare fiscală care administrează obligația fiscală respectivă, iar în cazul

serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale – în baza deciziei adoptate de către

consiliul local.

În contextul enunțat, SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare a solicitat admiterea

acțiunii, anularea deciziei nr. 33 din 06 februarie 2020 a Serviciului Fiscal de Stat emisă pe

marginea contestației sale împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției

Generale Administrare Fiscală Centru, anularea răspunsului nr. 26/4-09/1-40-128 din 15

ianuarie 2020 a Direcției Generale Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de Stat,

prin care a fost refuzată cererea sa privind radierea din registrul fiscal de stat a creanțelor

nevalidate în valoare de 506.908 lei, cu obligarea Serviciului Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru să emită act administrativ, prin care să fie dispusă

radierea din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat a obligațiilor fiscale

prescrise și nevalidate în sumă de 506.908 lei înregistrate după sine.

Prin hotărârea din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost admisă

acțiunea în contencios administrativ depusă de SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare.

A fost anulat refuzul Direcției Generale Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de

Stat privind radierea din registrul fiscal de stat a creanțelor nevalidate în valoare de 506 908

lei, expus în răspunsul nr. 26/4-09/1-40-128 din 15 ianuarie 2020. A fost anulată decizia nr.

33 din 06 februarie 2020 a Serviciului Fiscal de Stat emisă pe marginea contestației SA

„Orhei-Vin” în proces de restructurare împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul

Direcției Generale Administrare Fiscală Centru. A fost obligat Serviciul Fiscal de Stat, prin

intermediul organelor cu atribuții de administrare fiscală, care administrează obligația

fiscală respectivă, să emită act administrativ privind radierea din contul curent generalizat

al SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare din Sistemul Informațional al Serviciului

Fiscal de Stat a obligațiilor fiscale prescrise și nevalidate în sumă de 506.908 lei

înregistrate după SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare.

4

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că cert s-a stabilit că cererea din 13 aprilie

2019 a Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat instanței de insolvabilitate repunerea

în termen și validarea creanței chirografare suplimentare în sumă de 506 908 lei, inclusiv

creanța chirografară de rangul II în sumă de 354 838 de lei și creanța chirografară de rangul

VI în sumă de 152 070 de lei, a fost respinsă prin încheierea din 20 septembrie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, menținută prin decizia irevocabilă din 26 noiembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

Cu trimitere la prevederile art.140 alin. (1) și (2), art. 141 alin. (1) și art. 145 alin. (1)

lit. d) din Legea insolvabilității, prima instanță a stabilit că odată ce a fost respinsă cererea

de repunere în termen a cererii de validare a creanței în cadrul procesului de insolvabilitate,

creanța Serviciului Fiscal de Stat față de debitorul SA „Orhei-Vin”, în sumă de 506 908 lei,

calculată conform deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei nr.2094-c din 12 noiembrie

2014, este prescrisă.

Totodată, cu trimitere la art. 173 din Codul fiscal, prima instanță a concluzionat că

Serviciului Fiscal de Stat neîntemeiat a refuzat în admiterea cererii din 20 decembrie 2019,

depusă de SA „Orhei-Vin” privind emiterea unui act administrativ de radiere din contul

curent generalizat al SA „Orhei-Vin” a creanței în sumă de 506 908 lei.

În circumstanțele enunțate, prima instanță a considerat acțiunea în contencios

administrativ depusă de SA „Orhei-Vin” în proces de insolvabilitate ca fiind întemeiată din

care motive a fost admisă integral în sensul formulat.

La 30 iunie 2020 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru a depus cerere de apel nemotivată, iar la 11 august 2020, prin intermediul oficiului

poștal, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de apel

depusă de Serviciul Fiscal de Stat. S-a casat integral hotărârea din 26 iunie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii în

contencios administrativ depusă de SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare.

Instanța de apel a motivat soluția prin faptul că cu certitudine s-a constatat faptul că

organul fiscal prin răspunsul nr.26/4-09/1-40-128 din 15 ianuarie 2020 întemeiat a refuzat

în admiterea cererii privind radiere din contul curent generalizat al SA „Orhei-Vin” în

proces de insolvabilitate a sumei de 506 908 lei, precum și a penalităților și amenzilor

aplicate, deoarece sumele respective conform deciziei nr.2094-c din 12 noiembrie 2014 a

Serviciului Fiscal de Stat, constituie obligații fiscale certe, confirmate prin hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a concluzionat precum că sumele

calculate conform deciziei nr.2094-c din 12 noiembrie 2014, este prescrisă, or, conform

art.265 alin.(1), (2) lit.f) din Codul fiscal, dacă determinarea obligației fiscale a avut loc în

termen sau în perioada stabilită la art.264, ea poate fi stinsă prin executare silită de către

Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul titlu sau de către instanța

judecătorească, însă numai în cazul în care acțiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea

instanței judecătorești au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligației

5

fiscale. Termenul de prescripție se suspendă în cazul în care contribuabilul se află în

procedură de insolvabilitate.

A notat instanța de apel că SA „Orhei-Vin” se află în proces de insolvabilitate, iar

obligația fiscală în sumă de 506 908 lei, calculată prin decizia nr. 2094-c din 12 noiembrie

2014, a fost prescrisă la data de 12 noiembrie 2020 și numai în condițiile prevăzute la

art.173 din Codul fiscal și în Regulamentul privind modul de stingere a obligației fiscale și

anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

221 din 11 aprilie 2017.

Nu a fost reținută concluzia primei instanțe precum că din moment ce a fost respinsă

cererea de repunere în termen a cererii de validare a creanței în cadrul procesului de

insolvabilitate, suma de 506 908 lei, calculată conform deciziei Inspectoratului Fiscal de

Stat Orhei nr.2094-c din 12 noiembrie 2014, este prescrisă, or, neincluderea în programul

de creanță nu constituie temei de anulare a acestor obligații din Sistemul Informațional al

Serviciului Fiscal de Stat.

Pe final, instanța de apel a concluzionat că la emiterea actelor administrative

contestate - refuzul Direcției Generale Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de

Stat, exprimat în răspunsul nr. 26/4-09/1-40-128 din 15 ianuarie 2020 și decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 33 din 06 februarie 2020 emisă pe marginea contestației depusă de SA

„Orhei-Vin”, organul fiscal și-a exercitat dreptul său discreționar în limitele legii și a

acționat în mod just la examinarea cererii înaintate de SA „Orhei-Vin” în proces de

insolvabilitate.

La 09 iunie 2021 SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare, reprezentată de

administratorul Jitaru Constantin și avocata Tatiana Iovu, a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei instanței de apel, iar la 09 august 2021 a fost prezentată

motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 01 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, pe care o consideră legală și întemeiată.

În motivarea recursului SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău

a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material în special a Regulamentului

privind modul de stingere a obligației fiscale și anulare a sumelor plătite în plus prin

prescripție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 221 din 11 aprilie 2017, în baza căruia

instanța de apel și-a bazat soluția, care are ca scop stabilirea procedurii de stingere a

obligațiilor fiscale și anularea sumelor plătite în plus prin prescripție, determinate de Codul

fiscal, însă nu stabilește procedura de radiere din Sistemul Informațional al Serviciului

Fiscal de Stat a obligațiilor fiscale nevalidate de instanța de insolvabilitate.

Recurenta a indicat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că obiect de examinare

în prezenta speță constituie radierea din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat

a obligațiilor fiscale prescrise și nevalidate de instanța de insolvabilitate în sumă de 506

908 lei, inclusiv plăți de bază în sumă de 354 838 de lei și amenzi și penalități în sumă de

152 070 de lei înregistrate după sine.

6

Instanța de apel a confundat termenul de prescripție determinat de prevederile art.

264-266 din Codul fiscal cu termenul de prescripție pentru validarea creanței prevăzut de

art. 140 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității. Mai mult ca atât, conform art. 140 alin. (5)

din Legea insolvabilității, creanțele neajunse la scadență se consideră scadente din

momentul intentării procesului de insolvabilitate.

Afară de aceasta, din dispozițiile art. 141 alin. (1) din aceeași Lege rezultă că cererea

de validare a creanțelor are același regim juridic ca și cererea de chemare în judecată, cu

excepțiile stabilite la art. 19.

La fel, instanța de apel a ignorat prevederile art. 143 alin. (8) și art. 145 alin. (1) lit. d)

din Legea insolvabilității, care stipulează că, consemnarea judecătorului în tabelul definitiv

consolidat al creanțelor are efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

pentru toate creanțele validate, conform valorii și rangului lor, precum și pentru debitor,

administrator/lichidator și pentru toți creditorii chirografari și creditorii garantați. După

validarea creanțelor din tabelul definitiv, numai titularii creanțelor consemnate în tabel pot

să participe la votul planului de restructurare sau la orice repartiție de sume, în caz de

faliment etc.

Cu excepția cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor prezentei legi, titularul de creanțe, anterioare intentării procesului, care nu

depune cerere de validare a creanțelor până la expirarea termenului de înaintare a

creanțelor prevăzut prin hotărârea instanței de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce

privește creanțele respective, din următoarele drepturi: de a își realiza creanțele împotriva

debitorului, a membrilor ori asociaților acestuia.

Recurenta a remarcat că prin încheierea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei,

sediul Telenești, menținută prin decizia irevocabilă din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, care are puterea lucrului judecat, cert s-a constatat faptul că Serviciul Fiscal de

Stat a înaintat tardiv spre validare creanța în valoare de 506 908 lei. Respectiva creanță nu

a fost validată de instanța de insolvabilitate, nefiind inclusă în tabelul definitiv consolidat al

creanțelor.

Consideră că pretinsele obligații fiscale au devenit scadente la momentul intentării

procedurii de insolvabilitate, iar Serviciul Fiscal de Stat a pierdut dreptul de a-și valida

creanțele în valoare de 506 908 lei pentru care urmează a fi radiate din Sistemul

Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, or, în sensul art. 143 din Legea insolvabilității,

urmează a fi executate doar creanțele validate și consemnate în tabelul definitiv consolidat

și odată ce organul fiscal nu a depus în termen cerere de validare a crenatelor ultimul a

pierdut dreptul la realizarea acestora.

Este greșită concluzia instanței de apel precum că obligația fiscală în sumă de 506 908

lei este certă și urma a fi prescrisă la 12 noiembrie 2020, iar aflarea contribuabilului în

procedura de insolvabilitate a suspendat termenul prevăzut la art. 264 din Codul fiscal,

deoarece în speță sunt aplicabile prevederile Legii insolvabilității, care imperativ

reglementează termenii și procedurile de satisfacere a creanțelor față de societate care a

fost declarată insolvabilă, pe când în litigiu s-a constatat că organul fiscal nu a respectat

condițiile legale de satisfacere a creanțelor sale.

7

A susținut că pretinsa obligație fiscală a fost stabilită prin decizia Inspectoratului

Fiscal de Stat Orhei nr. 2094-C din 12 noiembrie 2014, adică până la termenul stabilit în

hotărârea judecătorească de validare a creanțelor. Faptul că organul fiscal a solicitat

repunerea în termenul de validare a creanței în sumă de 506 908 lei confirmă omiterea

termenului legal privind satisfacerea acesteia, deoarece potrivit art. 145 alin. (1) lit. d) din

Legea insolvabilității, omiterea termenului de validare a creanței decade creditorul în

dreptul de a-și realiza creanța.

Este eronată și concluzia instanței de apel precum că obligația de 506.908 lei este

certă, deoarece nu există nicio hotărâre judecătorească irevocabilă care să confirme

certitudinea creanței, fiindcă în hotărârea judecătorească din 23 octombrie 2018 a

Judecătoriei Orhei, menținută prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de judecată nu s-a expus asupra legalității deciziei și certitudine creanței

indicate în ea, acțiunea fiind respinsă ca fiind tardivă, fără a fi soluționat fondul cauzei.

Respectiv, pentru a fi admisă, obligația fiscală în sumă de 506908 lei, urma a fi supusă

verificării de către instanța de insolvabilitate, pe când în speță nu se atestă atare act

judecătoresc irevocabil, prin care s-ar fi dispus încasarea pretinselor obligații fiscale.

Mai mult, prin încheierea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești, menținută prin decizia irevocabilă din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de judecată s-a expus doar asupra repunerii în termenul de validare a

creanței, dar nu și în privința certitudine acesteia, ca condiție de validare.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 iunie 2021, însă la actele

cauzei nu se atestă date când dispozitivul deciziei a fost notificat SA „Orhei-Vin” în proces

de restructurare.

Totodată, la 16 iulie 2021 Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat decizia motivată din 01 iunie 2021 în adresa avocatului SA „Orhei-Vin” în proces

de restructurare, Tatiana Iovu, (f.d. 190), recepționată de către ultima la 23 iulie 2021, fapt

ce rezultă din avizul poștal de recepție DS8002066585AS (f.d. 191).

În condițiile enunțate, cererea de recurs inițială depusă la 09 iunie 2021 și partea

motivată a acesteia depusă la 09 august 2021, sunt în termen.

La 23 septembrie 2021 în adresa Serviciului Fiscal de Stat și Direcției Generale

Administrare Fiscală Centru a fost expediată copia recursului depus de SA „Orhei-Vin” în

proces de restructurare, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței (f.d. 200),

recepționată de către Serviciul Fiscal de Stat la 28 septembrie 2021, fapt ce se confirmă

prin avizul poștal de recepție nr. DS8005412955AS (f.d. 202).

La 06 octombrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, solicitând să fie

declarat inadmisibil recursul depus de SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare, deoarece

8

argumentele invocate in cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia dat

fiind faptul că nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii II din Codul de

procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia de fapt.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SA „Orhei-Vin” în proces de

restructurare, în raport cu referința depusă și materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-

f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de

5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

9

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

SA „Orhei-Vin” în proces de restructurare.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” în proces de restructurare se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

10