3ra-469/18 — contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-469/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia,

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi, V. Clima, A. Danilov,

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Irina Boghii,

în cauza civilă la acțiunea Irinei Boghii împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 10 octombrie 2017,

prin care s-a respins apelul declarat de către Irina Boghii, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 24 mai 2017,

C O N S T A T Ă:

Irina Boghii la 17 iunie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin

care a solicitat anularea actului de control nr. 553656 din 24 mai 2016 și deciziei

nr. 122 din 16 iunie 2016 asupra cazului de încălcare fiscală comis de către Irina

Boghii. ( f.d. 3-5, 43-47)

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 30 mai 2016 a recepționat

actul de control fiscal nr.553656 din 24 mai 2016 privind efectuarea controlului

fiscal tematic de contrapunere cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a

venitului impozabil prin metoda verificării tematice a corectitudinii calculării,

declarării și achitării impozitului pe venit al persoanei fizice Irina Boghii.

În actul de control s-a menționat că în temeiul art. 2267, alin. (1) Cod fiscal,

Irina Boghii a depus declarația nr.746 din 21 decembrie 2012, cu privire la

disponibilul de mijloace bănești și a declarat, la situația din 01 ianuarie 2012 suma

disponibilă în mărime de 999 000 lei, iar la data de 21 ianuarie 2013 Irina Boghii a

donat Lilianei Boghii suma de 1 000 000,0 lei.

Totodată, s-a indicat că pentru anul 2013 Irina Boghii a obținut venitul

salariat în mărime de 22 726,21 lei și că în perioada anilor 2012-2013 Irina Boghii

nu a efectuat cheltuieli ale mijloacelor bănești, care ar diminua suma declarată de

999 000 lei la situația din 01 ianuarie 2012, ceea ce nu permite efectuarea

tranzacției de donație a mijloacelor bănești în mărime de 1 000 000 lei.

Astfel, în urma efectuării controlului fiscal prin aplicarea metodei indirecte

de estimare a venitului impozabil inspectorii fiscali au determinat că Irina Boghii

nu a declarat și nu a achitat impozitul pe venit din suma impozabilă 1 000 000 lei.

Prin decizia nr.122 din 16 iunie 2016 asupra cazului de încălcare fiscală s-a

dispus încasarea din contul Irinei Boghii a impozitului pe venit în sumă de 177

1

940,35 lei, penalității de întârziere în sumă de 43 104,27 lei și amenzii în mărime

de 100 % din suma diminuării, ce constituie 177 940,35 lei.

În opinia reclamantei actele emise de Serviciul Fiscal de Stat contravin

prevederilor Legii și urmează a fi anulate, deoarece în conformitate cu art. 2267

alin. (1) Cod fiscal, persoana fizică care, la situația de la 1 ianuarie 2012, deține

mijloace bănești în sumă mai mare de 500 000 lei sau echivalentul acesteia în

valută străină are obligația să depună la organul fiscal, până la 31 decembrie 2012,

declarația cu privire la disponibilul de mijloace bănești.

În cazul în care suma declarată va fi mai mare de un milion de lei, persoana

fizică este obligată să anexeze la declarație documentele care confirmă disponibilul

sumei declarate, iar alin. (3) al acestui articol stipulează că sumele declarate

conform art. 2267 alin. (1) se consideră neimpozabile și se vor lua în considerare la

determinarea venitului impozabil estimat obținut în perioada de după 01 ianuarie

impozabil estimat se va ține cont de mijloacele bănești declarate conform art. 2267,

de veniturile neimpozabile conform art. 20 obținute după 1 ianuarie 2012 și de

veniturile ce au fost impozitate final la sursa de plată.

Astfel, în temeiul art.2267 alin. (1), (3) și (4) Cod fiscal, suma declarată de

către Irina Boghii în mărime de 999 000 lei, se consideră neimpozabilă și se va lua

în considerare la determinarea venitului impozabil estimat obținut în perioada de

după 01 ianuarie 2012.

Însă după cum reiese din actul nr. 533656, în procesul aplicării metodelor

indirecte de estimare a venitului impozabil al acesteia pentru anul 2013 nu a fost

depistat venitul impozabil nedeclarat, aceasta obținând venituri salariale în mărime

de 21 726,21 lei, din care a achitat impozit pe venit la sursa de plată în suma de

815,95 lei și, astfel, toate veniturile din anul 2013 au fost declarate, cu achitarea

impozitelor pe venit.

Prin aplicarea metodei cheltuielilor, stabilită în art. 2268 Cod fiscal, diferența

pozitivă între 1 000 lei (cheltuielile individuale) și 999 000 lei (valorile

elementelor expuse din art. 2266 alin. (4) Cod fiscal) constituie venitul impozabil

estimat, diferența pozitivă dintre venitul impozabil estimat (1 000 lei) și venitul

declarat (999 000 lei) constituie venit impozabil nedeclarat.

Mai mult, în temeiul art. 15 Cod fiscal (în redacția anului 2013, modificată

prin LP324 din 23 decembrie 2013 /MO 320-321 din 31 decembrie 2013), suma

totală a impozitului pe venit se determină: pentru persoane fizice și întreprinzători

individuali, în mărime de: - 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma

26 700 lei și, astfel 1 000 lei (7%) – 70 lei, cu aplicarea respectivă a majorări de

întârziere, conform art. 228 alin. (2) și (3) Cod fiscal.

Irina Boghii a susținut că la 21 decembrie 2012 a depus declarația cu privire

la disponibilul mijloacelor bănești cu suma declarată de 999 000 lei, iar la 21

ianuarie 2013 a donat Lilianei Boghii suma de 1 000 000 lei, însă conform pct. 5

din actul nr. 553656, organul fiscal constată că în perioada anilor 2012-2013

reclamanta nu a efectuat cheltuieli de mijloace bănești ce ar diminua suma de 999

000 lei, declarate și deținute la situația din 01 ianuarie 2012, ceea ce nu ar permite

efectuarea tranzacției de donație a mijloacelor bănești Lilianei Boghii, astfel încât

organul fiscal confirmă că reclamanta a donat practic aceeași suma de bani, ce a

fost declarată în temeiul art. 2267 alin. (1) Cod fiscal.

2

Consideră că Serviciului Fiscal de Stat incorect a aplicat legea, impozitând

suma declarată până la 31 decembrie 2012. Totodată, ilegal au fost aplicate

sancțiunile fiscale sub formă de amendă și majorări de întârziere.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 24 mai 2017

acțiunea înaintată de către Irina Boghii a fost respinsă ca fiind nefondată. ( f.d. 101,

105-108)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 10 octombrie 2017 a

respins apelul declarat de către Irina Boghii, a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din data de 24 mai 2017. ( f.d. 150, 151-158).

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 04 decembrie 2017 Irina

Boghii a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea acțiunii. ( f.d. 160-161)

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele de judecată au

interpretat eronat legea, nu au pătruns în esența circumstanțelor în coraport cu

legislația fiscală și nu au apreciat corect probele administrate.

La data de 06 aprilie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, prin

care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. (f.d. 166-167)

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la data de 10 octombrie 2017, recursul declarat la 04 decembrie 2017

este depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Irina

Boghii este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

3

sau aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Irina Boghii asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Irina Boghii inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursul, declarat de către Irina Boghii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

4