3ra-868/18 — contestarea actelor administrative

3ra-868/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-868/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: A. Minciună, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Feodora Boghii, reprezentată de avocatul Alexandru Moloman,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Feodara Boghii

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Feodora Boghii, reprezentată de avocatul

Alexandru Moloman și a fost menținută hotărârea din 09 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 17 iunie 2016, Feodora Boghii a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 30 mai 2016 a primit

actul de control fiscal nr. 553654 din 24 mai 2016 privind efectuarea controlului

fiscal tematic de contrapunere cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a

venitului impozabil prin metoda verificării tematice al corectitudinii calculării,

declarării și achitării impozitului pe venit al persoanei fizice Feodora Boghii,

pentru perioada anului 2013.

A menționat că la data de 16 iunie 2016, în urma efectuării controlului fiscal,

a fost emisă decizia nr. 123, prin care de la ea s-a încasat impozitul pe venit

impozabil în sumă de 175 601,40 de lei, majorare de întârziere în sumă de

42537,68 de lei și amenda pentru încălcarea legislației fiscale în mărime de 100%

din sumă diminuării, ceea ce constituie 175 601,40 de lei.

A indicat că conform actului de control fiscal nr. 553654, organul fiscal a

constatat că, în temeiul art. 2267 alin. (1) din Codul fiscal, Feodora Boghii a depus

declarația nr. 2119 din 29 decembrie 2012 cu privire la disponibilul de mijloace

bănești și a declarat suma disponibilă în mărime de 999 000 de lei, iar la data de 16

mai 2013 între persoanele fizice Feodora Boghii și Vladislav Boghii a fost încheiat

1

contractul de donație, în baza căruia Feodora Boghii a donat lui Vladislav Boghii

bani în sumă de 1 000 000 de lei.

De asemenea, s-a constatat că, pentru anul 2013, ea nu a obținut venituri, iar

în perioada anilor 2012-2013, nu a efectuat cheltuieli de mijloace bănești care ar

diminua suma de 999 000 de lei declarată și deținută, ceea ce nu ar permite

efectuarea tranzacției de donație a mijloacelor bănești persoanei fizice Vladislav

Boghii.

Astfel, organul fiscal a concluzionat că, prin aplicarea metodei indirecte de

estimare a venitului impozabil pentru anul 2013 a fost depistat venit impozabil

nedeclarat în valoare de 1 000 000 de lei.

A notat că, la calcularea venitului impozabil au fost aplicate prevederile art.

2266 alin. (6) din Codul fiscal și a fost stins dreptul său de diminuare a venitului

impozabil estimat cu suma de 999 000 de lei și, ca urmare, pentru perioadele

ulterioare anului 2013, nu va mai putea beneficia de prevederile art. 2266 alin. (6)

din Codul fiscal.

A mai indicat că, inspectorii fiscali au stabilit că ea nu a declarat și nu a

achitat impozit pe venit impozabil din suma de 1 000 000 de lei. Respectiv,

conform regulilor de calcul a impozitului pe venit, stabilite de Codul fiscal,

impozitul pe venit impozabil obținut de ea este egal cu 175 601,40 de lei, iar

penalitatea de întârziere este egală cu 39 791 de lei.

A relevat că, nu este de acord cu actul de control fiscal nr. 553654 din 24

mai 2016 și deciza nr. 123 din 16 iunie 2016, deoarece au fost emise contrar

prevederilor legii și urmează a fi anulate.

A menționat că la data de 29 decembrie 2012 a depus declarația nr. 2119 cu

privire la disponibilul mijloacelor bănești cu suma de 999 000 de lei, iar în temeiul

art. 2267 alin. (l) și (3), 2266 alin. (4) din Codul fiscal, suma declarată se consideră

neimpozabilă și se va lua în considerare la determinarea venitului impozabil

estimat obținut în perioada de după 01 ianuarie 2012.

A relatat că conform actului de control fiscal nr. 553654, în procesul

aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil pentru anul 2013 a

fost depistat venitul impozabil nedeclarat în mărime de 1 000 de lei. Prin aplicarea

metodei cheltuielilor, stabilită în art. 2268 din Codul fiscal, diferența pozitivă între

1 000 de lei (cheltuielile individuale) și 999 000 de lei (valorile elementelor expuse

în art. 2266 alin. (4) din Codul fiscal) constituie venitul impozabil estimat.

Diferența pozitivă dintre venitul impozabil estimat (1 000 de lei) și venitul declarat

(999 000 de lei), constituie venit impozabil nedeclarat.

A indicat că conform art. 15 din Codul fiscal (în redacția anului 2013,

modificat prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013), suma totală a impozitului pe

venit se determină pentru persoane fizice și întreprinzători individuali în mărime de

7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma 26 700 de lei. Astfel, la caz,

din 1 000 de lei se calculează 7% ceea ce constituie 70 de lei. Majorare de

întârziere, se calculează conform art. 228 alin. (2) și (3) din Codul fiscal din suma

venitului impozabil nedeclarat.

2

A susținut că, la data de 29 decembrie 2012 a depus declarația cu privire la

disponibilul mijloacelor bănești cu suma declarată de 999 000 de lei, iar la data de

16 mai 2013 a donat lui Vladislav Boghii suma în mărime de 1 000 000 de lei.

A menționat că, conform pct. 5 din actul de control fiscal nr. 553654 din 24

mai 2016, organul fiscal a constatat că, în perioada anilor 2012-2013, Feodora

Boghii nu a efectuat cheltuieli de mijloace bănești, care ar diminua suma de

999000 de lei, declarate și deținute la 01 ianuarie 2012, ceea ce nu ar permite

efectuarea tranzacției de donație a mijloacelor bănești persoanei fizice Vladislav

Boghii. Astfel, reiese că, organul fiscal a confirmat faptul că ea a donat practic

aceeași suma de bani, care a fost declarată în temeiul art. 2267 alin. (1) din Codul

fiscal.

Prin urmare, a susținut că, suma de 999 000 de lei nu urmează a fi supusă

impozitării sau unui control privind sursele de venit sau alte aspecte.

A solicitat anularea actului de control fiscal nr. 553654 din 24 mai 2016 și

deciziei nr. 123 din 16 iunie 2016 emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea depusă de Feodora Boghii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Feodora Boghii și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Instanța de apel respingând cerința cu privire la anularea deciziei nr. 123 din

16 iunie 2016 și-a argumentat concluzia prin faptul că, persoana fizică Feodora

Boghii nu a declarat venitul obținut din donarea mijloacelor bănești în valoare de

1000000 de lei și nu a achitat impozitul pe venitul impozabil obținut în perioada

anului 2013, făcând trimitere la prevederile art. 18 lit. o), 20, 42 alin. (3), 83, 2266

alin. (4), 2267 alin. (1) și (3) din Codul Fiscal.

Respingând cerința cu privire la anularea actului de control fiscal nr. 3-

553654, instanța de apel a reiterat că, actul de control nu este manifestare juridică

unilaterală de voință cu caracter normativ sau individual și corespunzător nu este

obiect al acțiunii în contenciosul administrativ.

La data de 15 mai 2018, Feodora Boghii, reprezentată de avocatul Alexandru

Moloman a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost emise cu aplicarea eronată a

normelor de drept material, și anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată și a fost interpretată în mod arbitrar legea, reiterând motivele de fapt și de

drept pe care le-a invocat pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare.

A menționat că decizia instanței de apel este confuză și controversată, dat

fiind faptul că, în dispozitiv instanța a respins apelul declarat, iar în partea motivată

a confirmat ilegalitatea deciziei Serviciului Fiscal de Stat și în acest mod a

argumentat prin prisma temeinicii acțiunii.

3

A invocat că instanțele de judecată au interpretat eronat legislația fiscală ce

vizează impozitarea mijloacelor bănești care provin din donații. Or, prevederile art.

42 alin. (3) din Codul fiscal, aplicat de către instanțele de judecată la soluționarea

cauzei, nu stabilesc metode directe de estimare a venitului impozabil, mai mult,

conținutul articolului indicat în hotărârile judecătorești corespunde art. 21 alin. (4)

din Codul fiscal, ceea ce a dus la calcularea greșită a venitului.

A afirmat că, reieșind din raportul de audit, care explică modalitatea aplicării

legislației fiscale care a stat la baza emiterii actului de control fiscal și a deciziei

contestate, audierea specialistului, examinarea opiniei funcționarilor din cadrul

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, publicată în Monitorul Oficial, cu privire la

obiectul contestației și implicit a litigiului, este contrazisă în esență aplicarea

legislației fiscale cu privire la impozitarea veniturilor persoanelor fizice.

A relevat că instanțele de judecată au interpretat eronat legislația fiscală ce

vizează baza impozabilă a persoanei fizice și nu au respectat principiul evitării

dublei impozitări.

În acest sens, a indicat că instanțele de judecată nu au luat în considerare că,

la data de 29 decembrie 2012, ea a depus declarația nr. 2119 cu privire la

disponibilul de mijloace bănești și a declarat suma disponibilă de 999 000 de lei.

Prin urmare, suma de 999 000 de lei a fost dobândită cu titlu de venit impozabil în

anul 2012, fiind impozabilă în perioada fiscală a anului 2012. Astfel, prin prisma

art. 2267 alin. (3) din Codul fiscal, suma de 999 000 de lei nu va fi supusă

impozitării sau unui control privind sursele de venit sau alte aspecte. Or, în vederea

evitării dublei impozitări, din suma de 1 000 000 de lei urma a fi scoasă suma de

999 000 de lei, deja declarată. Anume mijloace bănești care deja au fost impozitate

odată, au fost donate.

A afirmat că, autoritatea fiscală a dispus impozitarea dublă a unei și aceeași

sume de bani, deoarece suma declarată pînă la data de 01 ianuarie 2012 nu urma a

fi impozitată, mai mult, aceeași sumă a fost donată.

De asemenea, a indicat că instanțele de judecată eronat au stabilit că

Vladislav Boghii este donatorul, el fiind donatarul, adică cel care a beneficiat de

donație. Cu referire la prevederile art. 827 alin. (1) din Codul civil, care

reglementează că, prin contract de donație, o parte (donator) se obligă să mărească

din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părți (donatar) și

prevederile din Codul fiscal, care reglementează că, persoana care face o donație

sub formă de mijloace bănești se consideră drept persoană care a obținut venit în

mărimea sumei mijloacelor bănești donate, a invocat că, instanța de apel a fost

dusă în eroare și nu a apreciat corect subiectul impozabil. La fel, a fost dus în

eroare și contribuabilul, care a considerat că nu urma să fie impozitat pentru suma

donată.

A susținut că instanțele de judecată au interpretat în mod eronat prevederile

art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, care reglementează că, toate îndoielile apărute la

aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

A remarcat că, prin Legea nr. 281 din 16 decembrie 2016 cu privire la

modificarea și completarea unor acte legislative, art. 21 alin. (4) din Codul fiscal a

4

fost modificat, stabilind necesitatea neimpozitării persoanelor care fac donații

rudelor de gradul I. Astfel, în prezența prevederilor legale noi, a considerat că nu

urmează să achite impozit indiferent de suma donată.

A menționat că conform art. 46 alin. (2) al Legii nr. 780 din 27 decembrie

2001, au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancțiuni mai

blînde. În acest context și luînd în considerare că legea nouă - Legea nr. 281 din

16 decembrie 2016 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative,

art. 21 alin. (4) din Codul fiscal, impune alte circumstanțe fiscale în conjunctura

acelorași fapte, și anume, o sancțiune mai blândă – scutirea de la plata impozitului,

principiul retroactivității urmează a fi aplicat.

Prin referința depusă la data de 23 iunie 2018 Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat a solicitat declararea recursului

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28 martie

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 15 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

5

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Feodora Boghii,

reprezentată de avocatul Alexandru Moloman, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de către Feodora Boghii, reprezentată de avocatul Alexandru Moloman,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Feodora Boghii, reprezentată de avocatul Alexandru

Moloman, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

6

dispune:

Recursul declarat de către Feodora Boghii, reprezentată de avocatul

Alexandru Moloman se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7