3ra-252/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-252/18 Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru (Curtea de Apel Chișinău) Î N C H E I E R E 14 martie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Boghii împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Boghii și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 mai 2017, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 17 iunie 2016, Gheorghe Boghii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 30 mai 2016 a primit Actul de control fiscal nr. 553655 din 24 mai 2016 privind efectuarea controlului fiscal tematic de contrapunere cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil prin metoda verificării tematice a corectitudinii calculării, declarării și achitării impozitului pe venit al persoanei fizice Boghii Gheorghe.

La 16 iunie 2016 în urmă efectuării controlului fiscal tematic de contrapunere cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil prin metodă verificării tematice a corectitudinii calculării, declarării și achitării impozitului pe venit al persoanei fizice Boghii Gheorghe a fost emisă decizia nr. 121. Prin decizia respectivă, de la Boghii Gheorghe a fost dispusă încasarea impozitului pe venit, impozabil egal cu 175 601,40 lei, penalitatea de întârziere egală cu 42 537, 68 lei și aplicarea sancțiunii pentru încălcarea legislației fiscale de 100% din sumă diminuării egală cu 175 601,40 lei. Susține că în actul de control nr. 553655 organul fiscal a invocat următoarele.

În temeiul art. 226/7 alin. (1) din Codul fiscal, Boghii Gheorghe a depus declarația nr. 484 din 17decembrie 2012 cu privire la disponibilul de mijloace bănești și a declarat suma disponibilă în mărime de 999 000 lei (pct. 4 din Actul nr. 553655). 1 La 16 mai 2013 între persoanele fizice Boghii Gheorghe și Boghii Vladislav a fost încheiat contractul de donație, conform căruia Boghii Gheorghe a donat lui Boghii Vladislav suma de 1 000 000 lei.

Pentru anul 2013 Boghii Gheorghe nu a obținut venituri (pct. 1, pct. 6 din Actul nr. 553655). În perioada anilor 2012-2013 Boghii Gheorghe nu a efectuat cheltuieli de mijloace bănești care ar diminua suma 999 000 lei declarată și deținută, ceea ce nu ar permite efectuarea tranzacției de donație a mijloacelor bănești persoanei fizice Boghii Vladislav (pct. 5 din Actul 553655). Prin aplicarea metodei indirecte de estimare a venitului impozabil a lui Boghii Gheorghe, pentru anul 2013 a fost depistat venit impozabil nedeclarat în valoare de 1000 lei (pct. II „Concluzii” din Actul nr. 553655). La calcularea venitului impozabil a lui Boghii Gheorghe, au fost luate în vedere prevederile art. 226/6 alin. (6) Codul fiscal, și a fost stins dreptul persoanei Boghii Gheorghe să-i diminueze venitul impozabil estimat cu suma de 999 000 lei și ca urmare, pentru perioadele ulterioare ale anului 2013 Boghii Gheorghe nu va mai putea beneficia de prevederile art. 226/6 alin. (6) din Codul fiscal (pct. III „Concluzii” din Actul nr. 553655). La controlul fiscal fără aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil, inspectorii fiscali au determinat că Boghii Gheorghe nu a declarat și nu a achitat impozit pe venit impozabil în suma de 1 000 000 lei (pct. IV „Concluzii” din Actul nr. 553655). Conform regulilor de calcul a impozitului pe venit, stabilite de Codul fiscal,

impozitul pe venit impozabil obținut de Boghii Gheorghe este egal cu 175 601,40 lei. Penalitatea de întârziere este egală cu 39 791, 28 lei (pct.VI, VII, VIII „Concluzii” din Actul nr. 553654). Cu actele emise nu este de acord și consideră că sunt emise contrar prevederilor legii și urmează a fi anulate. Prin urmare, a solicitat Gheorghe Boghii anularea actului de control fiscal nr. 553655 din 24 mai 2016 și a deciziei nr. 12 din 16 iunie 2016 emise de Serviciul Fiscal de Stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 mai 2017 acțiunea lui Gheorghe Boghii a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 26 mai 2017, avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017 a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Boghii și a fost menținută hotărîrea primei instanțe. La 04 decembrie 2017, avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. 2 În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea. Menționează că decizia Curții de Apel Chișinău contestată este superficială neargumentată și formală.

Instanța de apel a reiterat argumentele apelantului, fără să le dea apreciere, fără a le analiza prin prisma normelor legale invocate, precum și nu a stabilit circumstanțele esențiale ale cauzei, limitîndu-se a repeta că hotărîrea primei instanțe este legală și întemeiată, expunînd argumentele primei instanțe selectiv motivate. Remarcă că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au pătruns în esența circumstanțelor în coraport cu legislația fiscală, nu au apreciat just probele administrate, iar pîrîtul-intimat s-a limitat să dovedească poziția sa doar prin interpretarea legislației fiscale, pe cînd reclamantul-recurent a prezentat în instanță raportul de audit, expunînd atît opinia specialistului independent în cauza dată, cît și opiniile persoanelor de rang înalt publicate în Monitorul Oficial al RM, ce ține de interpretarea legislației fiscale aplicabile în speță.

Invocă că atît prima instanță, cît și instanța de apel au interpretat eronat legislația fiscal ce vizează baza impozabilă a persoanei fizice și nu au respectat principiul evitării dublei impozitări. Astfel, autoritatea fiscală a dispus impozitarea dublă a unei și aceleași sume de bani în privința contribuabilului Gheorghe Boghii. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 10 octombrie 2017. Curtea de Apel Chișinău la 31 octombrie 2017 a expediat recurentului copia deciziei motivate a instanței de apel, iar la 04 decembrie 2017 avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, a depus cererea de recurs (f.d.

143, 144). În aceste circumstanțe instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs în termenul prevăzut de lege. La 26 februarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, prin care a solicitat ca recursul declarat de Gheorghe Boghii să fie considerat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a) CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la 3 alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Oleg Sternioală judecătorul Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru 4