3ra-252/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-252/18

Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Boghii

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Gheorghe Boghii și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 mai 2017, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2016, Gheorghe Boghii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 30 mai 2016 a primit Actul de

control fiscal nr. 553655 din 24 mai 2016 privind efectuarea controlului fiscal tematic

de contrapunere cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil

prin metoda verificării tematice a corectitudinii calculării, declarării și achitării

impozitului pe venit al persoanei fizice Boghii Gheorghe.

La 16 iunie 2016 în urmă efectuării controlului fiscal tematic de contrapunere

cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil prin metodă

verificării tematice a corectitudinii calculării, declarării și achitării impozitului pe

venit al persoanei fizice Boghii Gheorghe a fost emisă decizia nr. 121.

Prin decizia respectivă, de la Boghii Gheorghe a fost dispusă încasarea

impozitului pe venit, impozabil egal cu 175 601,40 lei, penalitatea de întârziere egală

cu 42 537, 68 lei și aplicarea sancțiunii pentru încălcarea legislației fiscale de 100%

din sumă diminuării egală cu 175 601,40 lei.

Susține că în actul de control nr. 553655 organul fiscal a invocat următoarele.

În temeiul art. 226/7 alin. (1) din Codul fiscal, Boghii Gheorghe a depus

declarația nr. 484 din 17decembrie 2012 cu privire la disponibilul de mijloace bănești

și a declarat suma disponibilă în mărime de 999 000 lei (pct. 4 din Actul nr. 553655).

1

La 16 mai 2013 între persoanele fizice Boghii Gheorghe și Boghii Vladislav a

fost încheiat contractul de donație, conform căruia Boghii Gheorghe a donat lui

Boghii Vladislav suma de 1 000 000 lei.

Pentru anul 2013 Boghii Gheorghe nu a obținut venituri (pct. 1, pct. 6 din Actul

nr. 553655).

În perioada anilor 2012-2013 Boghii Gheorghe nu a efectuat cheltuieli de

mijloace bănești care ar diminua suma 999 000 lei declarată și deținută, ceea ce nu ar

permite efectuarea tranzacției de donație a mijloacelor bănești persoanei fizice Boghii

Vladislav (pct. 5 din Actul 553655).

Prin aplicarea metodei indirecte de estimare a venitului impozabil a lui Boghii

Gheorghe, pentru anul 2013 a fost depistat venit impozabil nedeclarat în valoare de

1000 lei (pct. II „Concluzii” din Actul nr. 553655).

La calcularea venitului impozabil a lui Boghii Gheorghe, au fost luate în vedere

prevederile art. 226/6 alin. (6) Codul fiscal, și a fost stins dreptul persoanei Boghii

Gheorghe să-i diminueze venitul impozabil estimat cu suma de 999 000 lei și ca

urmare, pentru perioadele ulterioare ale anului 2013 Boghii Gheorghe nu va mai putea

beneficia de prevederile art. 226/6 alin. (6) din Codul fiscal (pct. III „Concluzii” din

Actul nr. 553655).

La controlul fiscal fără aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului

impozabil, inspectorii fiscali au determinat că Boghii Gheorghe nu a declarat și nu a

achitat impozit pe venit impozabil în suma de 1 000 000 lei (pct. IV „Concluzii” din

Actul nr. 553655).

Conform regulilor de calcul a impozitului pe venit, stabilite de Codul fiscal,

impozitul pe venit impozabil obținut de Boghii Gheorghe este egal cu 175 601,40 lei.

Penalitatea de întârziere este egală cu 39 791, 28 lei (pct.VI, VII, VIII „Concluzii” din

Actul nr. 553654).

Cu actele emise nu este de acord și consideră că sunt emise contrar prevederilor

legii și urmează a fi anulate.

Prin urmare, a solicitat Gheorghe Boghii anularea actului de control fiscal nr.

553655 din 24 mai 2016 și a deciziei nr. 12 din 16 iunie 2016 emise de Serviciul

Fiscal de Stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 mai 2017 acțiunea

lui Gheorghe Boghii a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 26 mai 2017, avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe

Boghii, a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea

apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Gheorghe Boghii și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

La 04 decembrie 2017, avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui

Gheorghe Boghii, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea apelului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

2

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Menționează că decizia Curții de Apel Chișinău contestată este superficială

neargumentată și formală. Instanța de apel a reiterat argumentele apelantului, fără să

le dea apreciere, fără a le analiza prin prisma normelor legale invocate, precum și nu a

stabilit circumstanțele esențiale ale cauzei, limitîndu-se a repeta că hotărîrea primei

instanțe este legală și întemeiată, expunînd argumentele primei instanțe selectiv

motivate.

Remarcă că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au pătruns în esența

circumstanțelor în coraport cu legislația fiscală, nu au apreciat just probele

administrate, iar pîrîtul-intimat s-a limitat să dovedească poziția sa doar prin

interpretarea legislației fiscale, pe cînd reclamantul-recurent a prezentat în instanță

raportul de audit, expunînd atît opinia specialistului independent în cauza dată, cît și

opiniile persoanelor de rang înalt publicate în Monitorul Oficial al RM, ce ține de

interpretarea legislației fiscale aplicabile în speță.

Invocă că atît prima instanță, cît și instanța de apel au interpretat eronat

legislația fiscal ce vizează baza impozabilă a persoanei fizice și nu au respectat

principiul evitării dublei impozitări. Astfel, autoritatea fiscală a dispus impozitarea

dublă a unei și aceleași sume de bani în privința contribuabilului Gheorghe Boghii.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 10

octombrie 2017.

Curtea de Apel Chișinău la 31 octombrie 2017 a expediat recurentului copia

deciziei motivate a instanței de apel, iar la 04 decembrie 2017 avocatul Alexandru

Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, a depus cererea de recurs (f.d. 143,

144).

În aceste circumstanțe instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a depus cererea de recurs în termenul prevăzut de lege.

La 26 februarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, prin care a

solicitat ca recursul declarat de Gheorghe Boghii să fie considerat inadmisibil în

temeiul art. 433 lit. a) CPC.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

3

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Alexandru

Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui Gheorghe Boghii, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către avocatul Alexandru Moloman, în interesele lui

Gheorghe Boghii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4