3ra-525/18 — anularea ordinului de sanctionare, restabilirea in functie

Prima instanță, Jud. Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 3ra-525/18

V. Sanduța,

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Curcubet Alexandru prin intermediul

avocatului Bacalâm Anatolie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Curcubet Alexandru

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la repunerea în termen, anularea ordinului de sancționare și restabilirea în funcție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Curcubet Alexandru prin intermediul avocatului

Bacalâm Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25

mai 2017,

c o n s t a t ă

La 04 octombrie 2016, Curcubet Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la repunerea în termen, anularea

ordinului de sancționare și restabilirea în funcție.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul organelor

afacerilor interne în baza contractului individual de muncă nr. 049523 din 27 iulie 2011.

Începând cu 26 februarie 2016 a deținut funcția de ofițer de investigații a BCG a SPC a

SII al IP Râșcani a DP mun. Chișinău.

La 29 iulie 2016 de către Inspectoratul General al Poliției a fost emis ordinul nr.

450ef, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de concediere din

poliție în temeiul art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, pentru încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4), art. 26 alin. (1) lit. a)

și b), art. 28 alin. (1) lit. g) și i) din aceiași lege, pct. 6 lit. a), 1), pct. 15 lit. f) și g) din

Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481

din 10 mai 2006, pct. 5) și 25 alin. (2) din Instrucțiunea privind modul de primire,

înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și a altor informații referitoare la

1

infracțiuni, aprobată prin Ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie

2008 „Cu privire la evidența unică a infracțiunilor, a cazurilor penale și a persoanelor

care au săvârșit infracțiuni”, manifestate prin nerespectarea restricțiilor și interdicțiilor

stabilite de actele normative care reglementează statutul special al funcționarilor publici,

neînregistrarea în Despeceratul Inspectoratului de Poliție Râșcani al Direcției de poliție

a mun. Chișinău a informației despre circumstanețele sau faptele care periciclitează

ordinea de drept, și anume depistarea plantelor care se presupunea a fi de cânepă în

gospodăria lui Clichici Ion.

Susține reclamantul că ordinul a fost emis cu încălcări de ordin procedural, și

anume a fost emis în urma unei anchete de serviciu la care dânsul nu a participat, fiind

astfel lipsit de dreptul de a participa și de a da explicații pe marginea cazului dat.

Menționează că ancheta de serviciu a fost efectuată unilateral, fiind ignorat

principiul contradictorialității și egalității armelor. A fost lipsit de dreptul de a apela la

serviciile unui avocat pentru a-și apăra drepturile sale de angajat. La fel ordinul a fost

emis cu încălcarea prevederilor art. 87 Codul muncii, concedierea sa având loc fără

acordul organului sindical.

Indică reclamantul că pârâtul a încălcat condițiile de aplicare a sancțiunilor

disciplinare, nefiind dispusă suspendarea provizorie a sa din funcție în condițiile

prevăzute la art. 200 din Codul de procedură penală.

Ilegalitatea ordinului nr. 450ef din 29 iulie 2016 se impune și prin faptul că în

aceasta nu este indicată nici ziua calendaristică de concediere sau de încetare a

contractului individual de muncă.

În același timp, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de adresare cu

prezenta acțiune, invocând faptul că a fost în imposibilitate de a se adresa în judecată în

termenul stabilit de lege, deoarece se afla în arest preventiv din 15 iulie 2016, iar din 10

august 2016 – în arest la domiciliu.

Prin urmare, solicită reclamantul repunerea în termenul de adresare în judecată,

anularea ordinului nr. 450ef din 29 iulie 2016 al Inspectoratului General al Poliției

privind sancționarea disciplinară cu concedierea sa din poliție, restabilirea în funcția

deținută și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2017, a fost admisă

cererea lui Curcubet Alexandru cu privire la repunerea în termenul de adresare în

judecată și s-a repus în termen acțiunea. S-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, a fost respins apelul

declarat de către Curcubet Alexandru prin intermediul avocatului Bacalâm Anatolie și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2017.

Instanțele de judecată au reținut că reclamantul Curcubet Alexandru fiind în arest

preventiv, iar apoi în arest la domiciliu, nu a avut posibilitatea de a contesta ordinul de

sancționare în termenul prevăzut de lege, astfel concluzionând asupra temeiniciei cererii

de repunere în termenul de adresare cu prezenta acțiune. Totodată instanțele ierarhic

inferioare au considerat neîntemeiată acțiunea lui Curcubet Alexandru, constatând că

ordinul de concediere a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie.

Astfel, analizând ordinul contestat și sub aspectul temeiniciei acestuia, atât prima

instanță, cât și instanța de apel au reținut că concedierea lui Curcubet Alexandru a fost

2

dispusă ca urmare a nerespectării de către ultimul a atribuțiilor de serviciu și încălcarea

interdicțiilor stabilite polițistului prin Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului, și anume art. 24 alin. (4), art. 26 alin. (1) lit. a) și b), art. 28 alin. (1) lit. g) și

i) din această lege, pct. 6 lit. a), 1), pct. 15 lit. f) și g) din Codul de etică și deontologie

al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, pct. 5) și 25

alin. (2) din Instrucțiunea privind modul de primire, înregistrare, evidență și examinare

a sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni, aprobată prin Ordinul

interdepartamental nr. 121/254/286-O/95 din 18 iulie 2008 „Cu privire la evidența unică

a infracțiunilor, a cazurilor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni”,

manifestate prin nerespectarea restricțiilor și interdicțiilor stabilite de actele normative

care reglementează statutul special al funcționarilor publici, și anume neînregistrarea în

Despeceratul Inspectoratului de Poliție Râșcani al Direcției de poliție a mun. Chișinău a

informației depistate de plantare și cultivare a plantelor ce conțin substanțe narcotice în

gospodăria lui Clichici Ion.

În același timp, instanțele de judecată au considerat neîntemeiate argumentele lui

Curcubet Alexandru privind obligația angajatorului de a dispune suspendarea din

funcție în temeiul pct. 56 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013 cu

privire la aprobarea Statutului disciplinar al polițistului, în condițiile în care prevederile

enunțate acordă dreptul persoanei care efectuează ancheta de serviciu să propună

conducătorului suspendarea, dar nu obligația de a face aceasta.

Instanțele au reținut și faptul că Curcubet Alexandru nu s-a folosit de nici un drept

prevăzut de lege în privința expunerii pe marginea cazului inițiat în privința sa, fapt

atestat prin refuzul acestuia de a depune careva declarații în cadrul anchetei de serviciu,

consemnat personal la data de 21 iulie 2016 (f.d. 75).

Instanțele de judecată s-au expus și asupra faptului că Inspectoratul General al

Poliției a respectat condiția prevăzută de art. 81 alin. (3) din Codul muncii, expediind

ordinul de sancționare nr. 450ef din 29 iulie 2016 în ziua emiterii, însă ținând cont de

faptul că Curcubet Alexandru se afla în detenție provizorie, acesta a făcut cunoștință în

ziua când ordinul a ajuns la Centru Național Anticorupție, fiind înregistrat cu nr. de

intrare 923-M din 02 august 2016.

În privința acordului organului sindical, s-a reținut că Curcubet Alexandru nu este

membru al organizației sindicale primare al Inspectoratului General al Poliției.

La 01 martie 2018, Curcubet Alexandru, prin intermediul avocatului Bacalâm

Anatolie, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele de judecată la examinarea acțiunii

au interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procedural, au apreciat

arbitrar probele administrate și au adoptat hotărâri nejustificate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017 a fost expediată în adresa recurentului la 04 ianuarie 2018 (f.d. 175),

însă lipsesc date (aviz de recepție) despre recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Curcubet Alexandru, prin

intermediul avocatului Bacalâm Anatolie, la 01 martie 2018 se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 26 martie 2018 în adresa intimatului Inspectoratul General al Poliției a fost

expediată copia recursului declarat de către Curcubet Alexandru, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

La 10 aprilie 2018, Inspectoratul General al Poliției a depus referință la recursul

declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea lui

ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Curcubet

Alexandru, prin intermediul avocatului Bacalâm Anatolie, este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Curcubet Alexandru, prin

intermediul avocatului Bacalâm Anatolie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate în cererea de

chemare în judecată și în cererea de apel în privința cărora s-au expus instanțele ierarhic

inferioare. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de

către instanța de apel și instanța de fond și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a hotărârilor recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Curcubet Alexandru, prin intermediul avocatului Bacalâm Anatolie, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Curcubet Alexandru, prin intermediul avocatului

Bacalâm Anatolie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5