3ra-436/18 — Anularea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-436/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți

Judecător: Dumitru Gherasim

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: Aliona Corcenco

Iulia Grosu

Andrian Ciobanu

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial

Bălți al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Bălți, intervenienți

accesorii Primăria Bălți și Asociația Obștească „Asstreia” cu privire la anularea

deciziei și memorandumului de colaborare,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Bălți din 19 aprilie 2017, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 13 mai 2016, Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Bălți, intervenienți

accesorii Primăria Bălți și Asociația Obștească „Asstreia” cu privire la anularea

deciziei și memorandumului de colaborare.

În motivarea acțiunii a indicat că, că în temeiul art. 68 din Legea privind

administrația publică locală, a efectuat controlul sub aspectul legalității deciziei

Consiliului municipal Bălți nr.1/7 din 4 februarie 2016 privind aprobarea proiectului

Memorandumului de colaborare între Primăria municipiului Bălți și Asociația

Obștească ,,Asstreia”.

În cadrul controlului s-a constatat că decizia Consiliul municipal Bălți a fost

emisă cu încălcarea normelor de drept.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea privind administrația

publică locală, la 18 martie 2016 a notificat Consiliul municipal Bălți despre

1

ilegalitatea actului controlat și a solicitat reexaminarea și anularea acestuia ca fiind

aprobat contrar prevederilor legii. Însă, această notificare nu a fost examinată în

termenul stabilit de lege.

Decizia nr.1/7 din 04 februarie 2016 este ilegală deoarece potrivit art.14 alin.

(2) lit. j) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie

2006, consiliul local decide, în condițiile legii, asocierea cu alte autorități ale

administrației publice locale, inclusiv din străinătate, pentru realizarea unor lucrări

și servicii de interes public, pentru promovarea și protejarea intereselor autorităților

administrației publice locale, precum și colaborarea cu agenți economici și asociații

obștești din țară și din străinătate în scopul realizării unor acțiuni sau lucrări de

interes comun.

Prevederile art.8 din Legea cu privire la asociațiile obștești nr. 837 din 17 mai

1996, stabilește expres că, statul poate să acorde sprijin asociațiilor obștești prin

finanțarea cu destinație specială, la cererea acestora, a unor programe sociale,

științifice și culturale, prin încheierea unor contracte pentru executare de lucrări și

prestare de servicii, precum și prin plasarea, pe bază de concurs, a unor comenzi

sociale de realizare a diferitelor programe de stat unui număr nelimitat de asociații

obștești. Statul contribuie la desfășurarea activității asociațiilor obștești ce urmăresc

beneficiul public, colaborând cu acestea și promovând față de ele o politică fiscală

preferențială. În relațiile cu asociațiile obștești care desfășoară activitate în același

domeniu, organele de stat nu trebuie să acorde preferințe nici uneia din ele

Iar potrivit art.18 alin. (9) din Legea cu privire la parteneriatul public-privat nr.

179-XVI din 10 iulie 2008, relația de parteneriat public-privat se stabilește doar în

bază de concurs, indiferent de forma lui contractuală de realizare.

Selectarea parteneriatului contractual se face numai în baza unui concurs ca

urmare a parcurgerii concurențiale de selectare. Omiterea acestei proceduri încalcă

principiul expus în art. 34 alin. (l) din Constituție și nu asigură egalitatea și liberul

acces la concurs a tuturor doritorilor. Aprobarea acordului parteneriat direct cu

Asociația Obștească „Asstreia”, contravine prevederilor legislației în vigoare.

Consideră că, decizia nr.1/7 din 4 februarie 2016 și Memorandumul de

colaborare între Primăria municipiului Bălți și Asociația Obștească „Asstreia” sunt

ilegale ca fiind emise contrar prevederilor legii.

Solicită Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat admiterea acțiunii,

anularea deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 1/7 din 4 februarie 2016 și a

Memorandumului de colaborare încheiat între Primăria municipiului Bălți și

Asociația Obștească „Asstreia”.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 10 octombrie 2016 acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, a fost admis apelul

declarat de Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat cu restituirea cauzei la

rejudecare.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 19 aprilie 2017 acțiunea a fost respinsă.

2

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Bălți din 19 aprilie 2017.

La 16 februarie 2018, Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a depus

cerere de recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Bălți din 30 noiembrie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este pasibilă

de a fi casată deoarece instanța de apel a interpretat eronat și nu a aplicat anumite

prevederi ale legii materiale care urmau a fi aplicate la soluționarea prezentei cauze.

Totodată, instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor și nu a reflectat în

hotărâre motivele și concluziile privind admiterea unor probe și respingerea altora.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La data de 13 martie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Până la examinarea cererii de recurs, intimații nu au depus referință prin

care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Oficiul

Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, în raport cu materialele cauzei civile,

consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie

2017 a fost expediată și recepționată de către Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei

de Stat la data de 28 decembrie 2017 (f.d.131 verso). Cererea de recurs a fost depusă

prin intermediul oficiului poștal la data de 16 februarie 2018 (f.d.136).

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul Oficiul Teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat s-a conformat prevederilor legale și a declarat cererea de recurs

în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Oficiul

Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

4

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5