2ra-696/18 — repararea prejudiciului moral și obligarea încetării acțiunilor de persecutare și intimidare

Prima instanță, Jud. Centru mun. Chișinău: D. Chistol dosarul nr. 2ra-696/18 Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru D E C I Z I E 16 mai 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Dumitru Visternicean, Galina Stratulat Dumitru Mardari, Nicolae Craiu examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursurile declarate de Curca Nicolai și Starciuc Nicolae, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curca Nicolai împotriva lui Starciuc Nicolae și Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” cu privire la repararea prejudiciului moral și obligarea încetării acțiunilor de persecutare și intimidare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, prin care au fost admise apelurile declarate de Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și Starciuc Nicolae, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 23 noiembrie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă La 13 aprilie 2012, Curca Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Starciuc Nicolae și IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” cu privire la repararea prejudiciului moral, dezmințirea informațiilor defăimătoare și obligarea încetării acțiunilor de persecutare și intimidare. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că activează în cadrul Spitalului Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” în funcția de medic traumatolog-ortoped de categoria superioară, având un stagiu în profesie de 29 de ani. Susține Curca Nicolai că la 03 ianuarie 2012, în biroul de serviciu pe care-l folosește în comun cu colegul Romașca Iurie, a depistat o cameră video-audio instalată ilegal, fiind camuflată într-un tablou atârnat pe perete.

Camera era conectată cu fir de un bloc de transmisie pe cale electronică a informației acumulate care era instalat într-o încăpere din secția adiacentă și se unea prin cabluri similare cu aparatajul care asigură funcționarea rețelei Internet a spitalului. Conform datelor preliminare, camera a fost utilizată începând cu aprilie-mai 2011, când a fost instalată rețeaua Internet în secția lor și au fost efectuate lucrări fundamentale de construcție, cum ar fi ridicarea unui perete 1 pentru camuflarea cablurilor, sub pretextul efectuării reparației în birou, când dânsul se afla în concediu. Evident că lucrările au fost efectuate cu știrea și la indicația administrației IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, întrucât la încăperea unde a fost plasat echipamentul de urmărire aveau acces doar anumite persoane din cadrul personalului spitalului.

Invocă reclamantul că, îndată ce a depistat camera video-audio, a informat colaboratorii secției, a chemat poliția, procuratura și sursele de informare în masă, iar conducerea spitalului a refuzat să apară la fața locului. Pe acest caz a fost pornit un dosar penal de către Comisariatul de Poliție sectorul Centru. Prin faptul că a permis instalarea și utilizarea ilegală a camerei, conducerea IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” a admis o ingerință nepermisă și grosolană în viața sa profesională și privată, l-a umilit enorm, i-a lezat grav demnitatea personală și profesională.

Declară Curca Nicolai că pe parcursul a 8 luni, activitatea profesională și viața sa privată, cât și a colegilor săi, a fost în permanență urmărită, spre exemplu, fiind în gardă, își schimbau hainele, luau masa, vorbeau la telefon, făcea schimb de informații de ordin pur personal cu un coleg etc. De asemenea, au fost vizualizate și audiate întrevederile și discuțiile sale cu pacienții care, potrivit Legii cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264 din 27 octombrie 2005 și Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263 din 27 octombrie 2015, sunt confidențiale, dânsul fiind cel obligat să păstreze secretul medical, iar administrația spitalului, în primul rând pârâtul Nicolae Starciuc, directorul spitalului, au obligația să asigure îndeplinirea acestor prevederi legale de către colaboratorii instituției.

Afirmă reclamantul că în cadrul reportajului difuzat la știrile de seară pe postul televizat Euro TV de la ora 18:00 din data de 05 ianuarie 2012, dânsul și colegii săi de serviciu Iurie Romașca și Boris Lungu au făcut anumite declarații cu privire la incidentul cu camera video-audio descoperită și tratamentul la care sunt supuși medicii din partea conducerii IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”. Directorul spitalului, Nicolae Starciuc, drept răspuns la declarațiile dânsului și ale colegilor, a declarat într-un interviu telefonic că „…chirurgii ăștia care spun, … se duceau beți la operație, umblau cu sticla de rachiu pe masă, la serviciu. Iată care-i chestia, și lor nu le place că eu le-am cerut disciplină”.

Declarațiile pârâtului Starciuc Nicolae nu sunt adevărate, sunt insinuări denigratoare exprimate de mai multe ori, răspândite prin sursele de informare în masă pe teritoriul țării și peste hotare. Menționează Curca Nicolai că, activând în funcția de medic chirurg în cadrul unicului spital de profil chirurgical pentru copii din municipiul Chișinău, pe parcursul anilor a muncit asiduu ca să-și câștige reputația de medic bun, este cunoscut de sute de oameni, pacienți și copii pe care i-a tratat, are familie, trei copii, nepoți, rude, prieteni și vecini, care cu mirare „au aflat” precum că dânsul operează pacienții în stare de ebrietate, așa cum a fost învinuit public de către Nicolae Starciuc.

Consideră reclamantul că instalarea ilegală și funcționarea în timp îndelungat a camerei video de la locul de muncă, constituie un atac direct asupra sa în calitate de medic și persoană privată, afectează considerabil activitatea sa profesională și-i lezează grav imaginea, cauzându-i profunde suferințe psiho-emoționale. Acțiunile săvârșite de IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și directorul Nicolae Starciuc sunt o continuare a campaniei de persecutare, intimidare și umilire la care este 2 supus din anul 2009, pe motiv că a îndrăznit să scrie petiții în adresa instituțiilor statului, în care a criticat modul în care directorul administrează spitalul. Până-n prezent i-au fost aplicate 4 sancțiuni disciplinare, 3 dintre care au fost anulate prin hotărâri judecătorești.

Solicită Curca Nicolai repararea în mod solidar din contul pârâților a prejudiciului moral în sumă de 75 000 de lei, cauzat prin utilizarea ilegală a camerei audio-video pentru obținerea ascunsă a informației despre activitatea profesională și viața sa privată; dezmințirea informațiilor răspândite prin intermediul emisiunilor din 05 și 21 ianuarie 2012 difuzate la postul de televiziune Euro TV privind admiterea de către reclamant a consumului de alcool la locul de muncă și în timpul operațiilor chirurgicale; încetarea acțiunilor de persecutare și intimidare care-i lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională; compensarea cheltuielilor de judecată.

La 08 mai 2015, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând încasarea în mod solidar din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și exdirectorului Nicolae Starciuc a sumei de 75 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cu obligarea pârâților să înceteze acțiunile de persecutare și intimidare care-i lezează demnitatea și reputația profesională, precum și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2016, acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat, în mod solidar, din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și Starciuc Nicolae în beneficiul lui Curca Nicolai suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în total 55 000 de lei.

S-a încasat, în mod solidar, din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și Starciuc Nicolae în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1500 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, au fost admise apelurile declarate de IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și Starciuc Nicolae, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2016 și emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul lui Starciuc Nicolae în beneficiul lui Curca Nicolai suma de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, 2000 de lei – cheltuieli de asistență juridică și 1000 de lei – taxă de stat.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 01 februarie 2018, Starciuc Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care urma a fi aplicată, precum și au interpretat eronat normele de drept material. Consideră Starciuc Nicolae că nu este parte a raportului material litigios, întrucât nu este angajatorul nemijlocit al intimatului Curca Nicolai, dânsul fiind fostul director al IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”.

Or, în speță este prezent un raport juridic delictual în care este necesară întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii delictuale, ceea ce la caz este lipsă, instanțele de judecată 3 nestabilind ilegalitatea acțiunilor sale și legătura cauzală dintre acțiunile sale și prejudiciul cauzat intimatului-reclamant. De asemenea, indică recurentul că nu există niciun act judecătoresc sau administrativ de recunoaștere a vinovăției și sancționării sale pentru culegerea ilegală a informației despre viața privată a lui Curca Nicolai. Mai mult ca atât, la materialele cauzei a fost anexată ordonanța procurorului de suspendare a urmăririi penale din motivul imposibilității de a fi determinată persoana care a săvârșit infracțiunea.

La 28 februarie 2018 și Curca Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 în partea reparării prejudiciului moral și menținerea în această parte a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2016, cu încasarea în mod solidar din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și Starciuc Nicolae a sumei de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, taxei de stat pentru depunerea recursului în sumă de 675 de lei și serviciilor de asistență juridică în sumă de 9000 de lei. În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel a redus arbitrar cuantumul prejudiciului moral cauzat prin utilizarea ilegală a camerei audio-video până la 5000 lei, invocând pur formal că acest cuantum ar corespunde cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice.

De asemenea, consideră Curca Nicolai că instanța de apel neîntemeiat a justificat mărimea prejudiciului moral și prin faptul că într-un alt dosar din contul intimatului- pârât Starciuc Nicolae s-a dispus încasarea în beneficiul dânsului a sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru răspândirea informațiilor denigratoare, fără însă a argumenta care este relevanța sumelor încasate într-o altă cauză pentru reducerea cuantumului prejudiciului ce face obiectul prezentei cauze civile. Dimpotrivă, circumstanțele date, în opinia sa, urmau a fi apreciate drept agravante și care justifică suma de 50 000 de lei încasată de prima instanță.

Menționează recurentul că exonerarea IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” de răspundere pentru utilizarea ilegală a camerei audio-video în scopul obținerii ascunse a informațiilor cu caracter personal contravine legii aplicabile speței și anume, art. 91 Codul muncii, care prevede expres că protecția datelor personale ale salariatului contra utilizării ilegale sau pierderii este asigurată din contul angajatorului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa recurenților la 22 decembrie 2017, potrivit scrisorii de însoțire nr. 18738 (f.d.

123, volumul II), lipsind însă date privind recepționarea acesteia. În circumstanțele relevate, recursurile declarate de către Starciuc Nicolae la 01 februarie 2018 și de către Curca Nicolai la 28 februarie 2018, se consideră a fi depuse în termenul prevăzut de lege. La 07 martie 2018, în adresa lui Curca Nicolai, Starciuc Nicolae și IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” au fost expediate copiile recursurilor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. 4 La 06 aprilie 2018, IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” a depus referință, solicitând respingerea recursurilor declarate de Curca Nicolai și Starciuc Nicolae și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și întemeiată, or, nu au fost prezentate probe care ar confirma faptul că la moment reclamantul Curca Nicolai este supus persecutării și intimidării din partea noii administrații a spitalului.

La 23 aprilie 2018, Curca Nicolai a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Starciuc Nicolae. Indică că la materialele cauzei au fost anexate suficiente probe care confirmă șirul atacurilor la persoana sa dirijate de conducerea IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” în persoana recurentului-pârât Starciuc Nicolae, drept răzbunare pentru criticile aduse la adresa conducerii spitalului. La 23 aprilie 2018 și Starciuc Nicolae a depus referință, solicitând declararea inadmisibil a recursului lui Curca Nicolai, deoarece ultimul doar a reiterat în cererea de recurs circumstanțele de fapt care deja au fost examinate de către instanțele ierarhic inferioare și care în esență, nu sunt pertinente și determinante în calitate de probe în prezenta cauză civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, recursurile declarate de Curca Nicolai și Starciuc Nicolae au fost considerate admisibile. În conformitate cu art. 444 CPC, recursurile se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile declarate și obiecțiile expuse în referințe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel în partea admiterii parțiale a acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, în rest decizia instanței de apel a menține, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre. Potrivit art. 5 din Legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal nr. 17 din 15 februarie 2007, în vigoare până la 14 aprilie 2012 și aplicabilă la momentul apariției litigiului, datele cu caracter personal care constituie obiectul prelucrării trebuie să fie obținute în mod legal și prelucrate corespunzător și să fie colectate în scopuri determinate și să nu fie utilizate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Conform art. 6 alin. (1) din Legea dată, prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul necondiționat al subiectului datelor cu caracter personal, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Art. 10 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 17 din 15 februarie 2007 prevede că orice subiect al datelor cu caracter personal, în procesul prelucrării datelor cu caracter personal, are dreptul de a ataca acțiunile sau inacțiunile deținătorului de date cu caracter personal în organul abilitat cu apărarea drepturilor subiecților datelor cu caracter personal sau în instanța de judecată; la apărarea drepturilor și intereselor legale, inclusiv repararea prejudiciilor materiale și/sau morale, în instanța de judecată. 5 Iar art. 17 alin. (1) din Legea nominalizată stipulează că pentru încălcarea prezentei legi, persoanele vinovate răspund în conformitate cu legislația civilă, administrativă sau penală.

Conform art. 91 Codul muncii, în scopul asigurării drepturilor și libertăților omului și cetățeanului, în procesul prelucrării datelor personale ale salariatului, angajatorul și reprezentanții lui sunt obligați să respecte următoarele cerințe: prelucrarea datelor personale ale salariatului poate fi efectuată exclusiv în scopul îndeplinirii prevederilor legislației în vigoare, acordării de asistență la angajare, instruirii și avansării în serviciu, asigurării securității personale a salariatului, controlului volumului și calității lucrului îndeplinit și asigurării integrității bunurilor unității; în cazurile prevăzute de lege, angajatorul poate cere și prelucra date despre viața privată a salariatului numai cu acordul scris al acestuia; protecția datelor personale ale salariatului contra utilizării ilegale sau pierderii este asigurată din contul angajatorului.

În conformitate cu art. 93 lit. f) Codul muncii, în scopul asigurării protecției datelor sale personale care se păstrează la angajator, salariatul are dreptul de a ataca în instanța de judecată orice acțiuni sau inacțiuni ilegale ale angajatorului admise la obținerea, păstrarea, prelucrarea și protecția datelor personale ale salariatului. Art. 94 Codul muncii prevede că persoanele vinovate de încălcarea normelor privind obținerea, păstrarea, prelucrarea și protecția datelor personale ale salariatului poartă răspundere conform legislației în vigoare. Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că reclamantul Curca Nicolai activează în cadrul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” în funcția de medic traumatolog-ortoped de categoria superioară, stagiul său în profesie constituind 29 de ani, fapt confirmat prin certificatul nr. 51 din 06 aprilie 2012 (f.d.

14, volumul I). La 03 ianuarie 2012, în jurul orei 13:30, în biroul de serviciu din Secția traumatologie nr. 1 a IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, de către medicul-traumatolog Curca Nicolai a fost depistat un mijloc tehnic de înregistrare audio-video, camuflat într-un tablou de pe perete, special destinat pentru obținerea ascunsă a informației, conectat prin cablu la rețeaua de internet a instituției medicale. Pe cazul dat, în aceeași zi – 03 ianuarie 2012, de către organul de urmărire penală al Comisariatului de Poliție sectorul Centru mun. Chișinău a fost pornită urmărirea penală conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 177 alin. (11) Cod penal - culegerea ilegală a informațiilor, ocrotite de lege, despre viața personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimțământul persoanei, cu utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obținerea ascunsă a informației.

Astfel, în cadrul cercetării la fața locului, efectuată în incinta IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, a fost ridicat video registratorul de tip „NETWORK DVR SEDVR-6304 V”. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 493 din 14 februarie 2012, efectuat de către Direcția tehnico-criminalistică a MAI, mijloacele tehnice, cablurile în tabloul depistat de către Curca Nicolai, mijlocul tehnic de înregistrare audio-video și blocul de alimentare formează un sistem de înregistrare destinat pentru culegerea 6 ascunsă a informațiilor cu posibilitatea de a monitoriza la distanță prin rețeaua internet, video registratorul de tip „NETWORK DVR SEDVR-6304 V” având posibilitatea de a arhiva informația înregistrată (f.d.

60-63, volumul I). Ulterior, în cadrul urmăririi penale a fost întocmit și raportul de constatare tehnico- științifică nr. 2269 din 29 noiembrie 2013, efectuată de către Centrul Național de Expertize Judiciare, conform căruia în memoria registratorului sunt arhivate mai mult de 30 de fișiere cu înregistrări audio/video, efectuate începând cu data de 18 decembrie 2011, ora 12.00, durata de timp a înregistrării din fiecare fișier fiind de 60 minute. Din cauza lipsei parolei de acces la sistemul de operare a registratorului și riscul de a pierde fișierele cu înregistrările audio/video arhivate și memorizate în el, transcrierea înregistrărilor pe un purtător de informație nu este posibil, fiind imposibilă și stabilirea conținutului verbal al discuțiilor din înregistrările depistate (f.d.

222-225, volumul I). Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție analizând circumstanțele expuse în raport cu prevederile legale citate, consideră justă concluzia instanței de apel privind repararea prejudiciului moral cauzat recurentului-reclamant Curca Nicolai prin instalarea și utilizarea mijlocului tehnic de înregistrare audio-video pentru obținerea ascunsă a informațiilor cu caracter personal. Or, pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, ce include orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal la colectare, înregistrare, organizare, stocare, utilizare, transmitere, legiuitorul a prevăzut necesitatea exprimării consimțământului din partea subiectului datelor cu caracter personal, ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

Prin instalarea mijlocului tehnic de înregistrare audio-video la locul de muncă al salariatului Curca Nicolai, acestuia i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Convenția pentru protecția persoanelor referitoare al prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal din 28 noiembrie 1981, ultimul neavând cunoștință de faptul că imaginea sa a fost colectată prin intermediul mijloacelor tehnice și este prelucrată de un deținător de date cu caracter personal, împiedicându-l astfel să se opună acestui proces, care în final i-a adus atingere dreptului la viață privată.

În acest sens, Legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal asigură oricărui subiect, în procesul prelucrării datelor cu caracter personal, dreptul de a ataca acțiunile sau inacțiunile deținătorului de date cu caracter personal, precum și la apărarea drepturilor și intereselor legale, inclusiv repararea prejudiciilor materiale și/sau morale în instanța de judecată. Relevantă la cazul prezentei spețe este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 noiembrie 2017 în cauza Antović și Mirković împotriva Muntenegru (cererea nr. 70838/13), care a vizat plângerea formulată de doi profesori de la Facultatea de Matematică din cadrul Universității din Muntenegru, după ce au fost montate camere de supraveghere video în sălile de curs.

Deci, Curtea a constatat că supravegherea cu camere video a reprezentat o atingere adusă dreptului la viață privată, întrucât noțiunea de viață privată poate include activități profesionale sau activități care se desfășoară în spații publice, supravegherea video ascunsă/mascată la locul de muncă reprezentând o atingere adusă vieții private a angajatului și nu există niciun motiv să se considere altfel în ceea ce privește supravegherea video care nu este ascunsă. 7 Curtea a reiterat faptul că “viața privată” este un termen larg care nu este susceptibil de o definiție exhaustivă și că ar fi prea restrictiv să se limiteze noțiunea de „viață privată” la un „cerc interior” în care individul poate trăi viața personală pe care o alege și exclude din aceasta în întregime lumea exterioară care nu este cuprinsă în acest cerc.

Articolul 8 garantează astfel dreptul la „viața privată” în sens larg, inclusiv dreptul de a duce o „viață socială privată”, adică posibilitatea ca individul să-și dezvolte identitatea socială. În cele din urmă, pe parcursul vieții lor active, majoritatea oamenilor au o oportunitate semnificativă, dacă nu cea mai mare, de a dezvolta relații cu lumea exterioară și nu este întotdeauna posibil să se facă o distincție clară între activitățile unui individ în sensul de a determina care fac parte din viața sa profesională sau de afaceri și care nu. Există, prin urmare, o zonă de interacțiune a unei persoane cu alte persoane, chiar și într-un context public, care poate intra sub incidența „vieții private”.

Astfel, Curtea a hotărât că, supravegherea video a unui angajat la locul de muncă, fie ea sub acoperire sau nu, trebuie considerată o intrare considerabilă în viața privată a angajatului și, prin urmare, constituie o ingerință în sensul articolului 8 al CEDO. Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră eronată concluzia instanței de apel de reparare a prejudiciului moral de către recurentul-pârât Starciuc Nicolae, fostul director al IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, în acest sens invocându-se că anume ultimul, în calitate de director, urma să supravegheze respectarea dreptului la viață privată al colaboratorilor.

Or, Starciuc Nicolae este salariat, ca și Curca Nicolai, al angajatorului IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, iar protecția datelor personale ale salariatului contra utilizării ilegale sau pierderii este asigurată din contul angajatorului, care răspunde pentru faptele salariaților săi. Mai mult ca atât, la materialele cauzei nu au fost prezentate probe care să confirme faptul că anume Starciuc Nicolae, fostul director al IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, a instalat în biroul de serviciu al lui Curca Nicolai mijlocul tehnic de înregistrare audio-video. Obligarea angajatorului la plata prejudiciilor morale este reglementată expres prin alin. (1) din art. 329 Codul muncii, care prevede că angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă.

Prin urmare, prejudiciul moral cauzat recurentului-reclamant Curca Nicolai prin instalarea și utilizarea mijlocului tehnic de înregistrare audio-video pentru obținerea ascunsă a informațiilor cu caracter personal, necesită a fi reparat din contul angajatorului IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”. Însă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că suma de 5000 de lei încasată în beneficiul lui Curca Nicolai cu titlu de prejudiciu moral nu corespunde caracterului și gravității suferințelor psihice și fizice cauzate lui, nefiind proporțională prejudiciului moral suferit și pe măsură să-i aducă satisfacție.

Deci, cuantumul prejudiciului moral încasat de către instanța de apel este vădit disproporționat și diminuat în raport cu circumstanțele stabilite la caz, or, la 8 determinarea cuantumului acestuia urmează să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, cu menținerea echilibrului între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

În speță, după cum a fost constatat supra, recurentului-reclamant Curca Nicolai i s- a adus atingere dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, instalarea ilegală și funcționarea camerei audio-video constituind o intrare considerabilă în viața privată a acestuia în calitate de salariat al IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, fiind inadmisibile și contrare prevederilor legislației în vigoare. Prin urmare, având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, instanța de recurs consideră că suma de 50 000 de lei va constitui o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat recurentului-reclamant Curca Nicolai.

Date fiind cele relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că urmează a fi încasată din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul lui Curca Nicolai suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Potrivit art. 96 alin. (1) și (11) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsură în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Astfel, având în vedere faptul că decizia instanței de apel, în partea reparării prejudiciului moral, necesită a fi casată și în această parte urmează a fi pronunțată o hotărâre nouă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cheltuielile de asistență juridică urmează a fi încasate din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” proporțional părții admise din pretenții, și anume cu titlu de prejudiciu moral, ceea ce va constitui 3000 de lei, care este reală, necesară și rezonabilă ca mărime, precum și taxa de stat în sumă de 200 de lei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de apel a fost emisă cu aprecierea arbitrară a probelor, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de Curca Nicolai și Starciuc Nicolae, a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 în partea admiterii parțiale a acțiunii și a pronunța în această parte o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii și a încasa din contul IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul lui Curca Nicolai suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 3000 de lei – 9 cheltuieli de asistență juridică și 200 de lei – taxă de stat, iar acțiunea împotriva lui Starciuc Nicolae a respinge ca neîntemeiată, în rest decizia instanței de apel a menține.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admit recursurile declarate de Curca Nicolai și Starciuc Nicolae.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curca Nicolai împotriva lui Starciuc Nicolae și Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” cu privire la repararea prejudiciului moral și obligarea încetării acțiunilor de persecutare și intimidare, în partea admiterii parțiale a acțiunii și se pronunță în această parte o hotărâre nouă prin care: Se admite parțial acțiunea înaintată de Curca Nicolai împotriva lui Starciuc Nicolae și Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” cu privire la repararea prejudiciului moral și obligarea încetării acțiunilor de persecutare și intimidare.

Se încasează din contul Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul lui Curca Nicolai suma de 50 000 (cincizeci mii) de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 3000 (trei mii) de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 200 (două sute) de lei cu titlu de taxă de stat. Se respinge acțiunea înaintată de Curca Nicolai împotriva lui Starciuc Nicolae cu privire la repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată. În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 se menține. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Dumitru Visternicean Galina Stratulat Dumitru Mardari Nicolae Craiu 10