2ra-1131/19 — Anularea ordinului de sactionare, încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1131/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – E. Badan-Melnic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară

Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”,

în cauza civilă la cererea înaintată de Zinaida Cociu către Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” cu

privire la anularea ordinului, constatarea încălcării dreptului, repararea prejudiciului

material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul

Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”, fiind menținută hotărârea din

06 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 19 ocotmbrie 2016, Zinaida Cociu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco” cu privire la anularea ordinului, constatarea

încălcării dreptului, repararea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul nr. 124 din 06 octombrie 2016 au

fost suspendate raporturile de muncă dintre Zinaida Cociu, contabil-șef și Instituția

Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin

Ignatenco”, începând cu 06 octombrie 2016 și până la 28 octombrie 2016. Consideră

că ordinul nominalizat a fost emis cu scopul de a o intimida și de a o condiționa la o

eventuală concediere, prin inițierea unor anchete de serviciu ilegale, aceasta fiind

restabilită la locul de muncă prin hotărârea instanței de judecată, iar conducerea

instituției nu o admite la muncă, astfel, în opinia sa fiindu-i încălcat acest drept.

Totodată, a menționat că, suspendarea contractului individual de muncă este

neîntemeiată, deoarece în ordin nu se reflectă nici o motivare privind necesitatea

suspendării, aceste împrejurări creându-i acesteia suferințe de ordin psihic, frustrare

psihologică, pierderea încrederii în dreptate, supremația legii și stare de stres în

1

familie.

Potrivit reclamantei, salariul obținut din activitatea desfășurată la Instituția

Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin

Ignatenco” constituie sursa de venit de bază a familiei sale, astfel fiind pusă în

situația de a nu avea resurse financiare pentru procurarea alimentelor,

medicamentelor și satisfacerea altor necesități vitale.

Mai mult, nu i-a fost adus la cunoștință niciun regulament care stabilește

modalitatea de creare a comisiei de anchetă precum și atribuțiile comisiei, la fel și

reglementarea activității comisiei de anchetă nu-i este clară, în acest fel apărându-i

dubii în privința creării comisiei de anchetă. Anterior administrația Instituției

Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin

Ignatenco” a mai încercat nejustificat să o concedieze prin ordinul nr. 149 din 01

decembrie 2014, însă prin hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău a fost repusă în drepturi, iar administrația Instituției Medico-Sanitară

Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” s-a conformat

hotărârii pur formal, deoarece atribuțiile de contabil-șef sunt executate de un alt

contabil, reclamanta neavând acces la cabinetul contabilului-șef, la baza de date a

programului 1C, specimenele de semnături la bancă le are contabilul Ana Popescu,

deși acestea urmează a fi doar a contabilului-șef, nu are legătură cu Serviciul Fiscal

și alte instituții ale statului.

În viziunea reclamantei, toate elementele de încălcare a legislației și statutului

de funcție de către directorul Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” au ca scop concedierea sa din funcția

deținută în cadrul instituției, astfel fiindu-i încălcate drepturile fundamentale la

muncă, salariu și protecție socială.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat: constatarea încălcării dreptului

la muncă de către Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco”; anularea ordinului nr. 124 din 06 octombrie

2016, cu privire la efectuarea anchetei de serviciu; obligarea Instituției Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” de a

permite accesul reclamatei la locul de muncă, în funcția de contabil-șef în cadrul

instituției; obligarea pârâtului să calculeze și să achite reclamantei salariul de 8 500

lei pentru absența forțată de la muncă, începând cu 06 octombrie 2016 până la data

pronunțării hotărârii judecătorești; încasarea din contul pârâtului în beneficiul

reclamantei a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată

în mărime de 10 000 lei.

Prin cererea suplimentară reclamanta a solicitat constatarea nulității ordinului nr.

144 din 04 noiembrie 2016 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă

de mustrare și încasarea din contul Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul

Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul său a prejudiciului

moral în mărime de 10 000 lei.

În motivarea cererii suplimentare, reclamanta a specificat că, prin ordinul nr. 144

din 04 noiembrie 2016, reclamanta Zinaida Cociu a fost sancționată disciplinar sub

formă de mustrare. Reclamanta și-a exprimat dezacordul cu ordinul de sancționare,

considerându-l o tentativă de intimidare și o condiționare a sa de a demisiona din

funcția deținută. Potrivit reclamantei, aceasta nu deținea nici un act de evaluare și că

nu a fost înștiințată în nici un fel că urmează să protejeze anumite date cu caracter

2

personal, nu a semnat nici un act în acest sens și nu cunoaște ce i se incriminează.

În cererea suplimentară s-a făcut referire la lipsa unor temeiuri exprese în ordinul

de sancționare, potrivit cărora s-ar putea constata încălcarea de către reclamantă a

disciplinei muncii și atribuțiilor concrete care să fi fost exercitate necorespunzător

de către reclamanta Zinaida Cociu.

Prin hotărârea din 06 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Zinaida Cociu a fost admisă parțial. S-a

declarat nul ordinul nr. 114 din 04 noiembrie 2016 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare doamnei Zinaida Cociu, sub formă de mustrare. S-a încasat din contul

Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin

Ignatenco” în beneficiul Zinaidei Cociu salariul pentru absența forțată de la muncă

pentru perioada din 06 ocotmbrie 2016 - 28 octombrie 2016 (calcularea salariului

urmând a fi efectuată de către angajator), suma de 4 000 lei în contul reparării

prejudiciului moral, precum și 6 000 lei în contul compensării cheltuielilor de

asistență juridică.

Prin decizia din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”, fiind menținută hotărârea din 06

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că, atât la etapa judecării

pricinii în prima instanță, cât și la etapa judecării apelului, instanței nu i-au fost

prezentate probe confirmative a faptului admiterii de către angajator al încălcărilor

întru prejudicierea dreptului la muncă a reclamantei în sensul acestuia, motiv din

care, urmează a fi reținută integral poziția instanței de fond referitor la respingerea

pretenției respective. De asemenea, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există

temeiuri de nulitate a ordinului nr. 124 din 06 octombrie 2016 cu privire la efectuarea

anchetei de serviciu, iar ordinul a fost emis cu respectarea normelor legale relevante,

în limita competenței angajatorului și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Totodată, având în vedere că în ordinul nr. 114 din 04 noiembrie 2016 cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare doamnei Zinaida Cociu, sub formă de mustrare,

nu este indicată nicio clauză a contractului individual sau colectiv de muncă care ar

fi fost încălcată de către intimată prin divulgarea datelor, considerate de către

apelant, ca fiind cu caracter personal, făcându-se trimitere doar la prevederile

Codului muncii, care conțin reglementări generale ale normelor muncii și condițiile

în care intervine răspunderea disciplinară, Curtea de Apel Chișinău a reținut

concluzia instanței de fond potrivit căreia, ordinul nr. 114 din 04 noiembrie 2016 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare doamnei Zinaida Cociu, sub formă de

mustrare, este unul ilegal, motiv din care, a fost declarat nul din considerentul că

temeiul de sancționare invocat depășește cadrul legal, fiind lipsit de reglementare

juridică.

La 04 aprilie 2019, Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco” a contestat cu recurs decizia din 23 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

3

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Instituția

Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin

Ignatenco” este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 23 octombrie 2018 și expediată participanților la proces la 21 noiembrie 2018 (f.d.

150), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva

deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 04

aprilie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică

Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

5