2ra-486/19 — anularea ordinelor, incasarea salariului si a sporului salarial, repararea prejudiciului moral, constatarea nulitatii actelor juridice

2ra-486/19 — anularea ordinelor, incasarea salariului si a sporului salarial, repararea prejudiciului moral, constatarea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-486/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Arhip

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Medico-Sanitară

Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Beiu Victoria

împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

”Valentin Ignatenco” cu privire la constatarea încălcării dreptului la muncă, anularea

ordinelor, obligarea acordării accesului la locul de muncă, obligarea calculării și

achitării salariului și sporului la salariu, repararea prejudiciului moral și cererea

reconvențională depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco” împotriva Victoriei Beiu cu privire la

constatarea nulității actelor juridice,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco” și s-a menținut hotărârea din 17 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 09 septembrie 2016, Beiu Victoria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

”Valentin Ignatenco” cu privire la constatarea încălcării dreptului la muncă, anularea

ordinelor, obligarea acordării accesului la locul de muncă, obligarea calculării și

achitării salariului și sporului la salariu, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta Beiu Victoria a indicat că prin ordinul nr. 106

din 05 septembrie 2016, s-a intentat ancheta de serviciu în privința sa, în calitate de

șef al farmaciei din cadrul Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco”.

1

A specificat reclamanta că în rezultatul efectuării anchetei de serviciu, s-a

suspendat contractul individual de muncă cu pârâtul până la data de 20 septembrie

2016, cu suspendarea prestării muncii și a plății drepturilor salariale.

A relatat că ordinul nr. 106 din 05 septembrie 2016, i-a fost adus la cunoștință la

06 septembrie 2016.

A invocat că ordinul nr. 106 din 05 septembrie 2016 este o tentativă de a o

intimida, prin inițierea unor anchete de serviciu ilegale, în condițiile în care s-a aflat

în concediu de îngrijire a copilului.

A precizat reclamanta că prin ordinul nr. 158 din 01 septembrie 2016, i s-a

permis reluarea activității după concediul de îngrijire a copilului, începând cu 01

septembrie 2016, în funcția de șef al farmaciei. Însă, acest ordin a fost unul formal,

deoarece nu a fost admisă la muncă și nu s-a efectuat primirea-predarea bunurilor și

medicamentelor etc.

A menționat că, revenind la locul de muncă la 01 septembrie 2016, angajatorul

nu i-a oferit posibilitatea de a munci.

A specificat de asemenea că, suspendarea contractului de muncă este

neîntemeiată, or, în ordinul respectuv, nu se reflectă nici o motivare privind

necesitatea suspendării, fapt ce constituie o îngrădire ilegală și nejustificată a

dreptului fundamental la muncă.

A specificat că circumstanțele indicate supra, i-au cauzat suferințe de ordin

psihic, frustrare psihologică, stare de stres în familie. Mai mult, salariul din

activitatea pe care o desfășoară în cadrul Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul

Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco”, constituie sursa de venit de bază

a familiei.

A indicat reclamanta, conform Anexei nr. 1 la Regulamentul privind salarizarea

angajaților din instituțiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurării

obligatorii de asistență medicală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 837 din 06

iulie 2016, salariul de funcție al șefului de farmacie este de 4300 lei, iar conform

notei explicative la Regulamentul sus indicat, la salariile de funcție lunare a

lucrătorilor cu funcție de conducere, există o majorare de salariu, de la 10 la 50 la

sută, în dependență de volumul de lucru. Respectiv, până la concediul de îngrijire a

copilului, începând cu 25 mai 2013, sporul la salariul de funcție pentru funcția de

conducere, ca șef de farmacie, era de 30%.

La 11 octombrie 2016, reclamanta a depus cerere de completare a cererii de

chemare în judecată (f.d. 41-43 Vol. I), prin care a relatat că prin ordinul nr. 116 din

20 septembrie 2016, cu privire la modificarea ordinului nr. 106 din 05 septembrie

2016, s-a modificat data limită a perioadei de derulare a anchetei de serviciu, până la

data de 05 octombrie 2016, iar termenul de suspendare a contractului individual de

muncă, a fost modificat până la data de 05 octombrie 2016.

La fel, reclamanta a invocat că la 06 octombrie 2016 a avut loc ședința Comisiei

disciplinare, la care a fost invitată să ofere explicații în legătură cu plângerea depusă

de Bărghieru Anatol, iar Comisia disciplinară a comunicat că, reclamanta nu a avut

dreptul să fotografieze careva lucruri din farmacie și demersul depus de Bărghieru

Anatol și nici nu a avut dreptul să intre în incinta farmaciei, să înregistreze

convorbirile și audierea reclamantei de către Comisia disciplinară.

2

A specificat că Comisia disciplinară a ignorat solicitarea de a invita colaboratorii

Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin

Ignatenco” pentru elucidarea circumstanțelor de fapt invocate în demers.

Respectiv, în rezultatul anchetei de serviciu, la 06 octombrie 2016 a fost emis

ordinul nr. 125 cu privire la sancțiunea disciplinară, sub formă de mustrare, care i-a

fost adus la cunoștință la data de 10 octombrie 2016, însă i s-a refuzat eliberarea

procesului-verbal al Comisiei disciplinare și hotărârea acesteia.

A precizat reclamanta că în ordinul nr.125 din data de 06 octombrie 2016, nu

sunt indicate temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, fiind menționate

doar niște fraze generale, precum că,reclamanta a vizitat toate încăperile farmaciei și

a încăperilor, în care se păstrează preparatele stupefiante, psihotrope, toxice, etc. și a

filmat cu telefonul mobil, fără să înștiințeze administrația.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta și-a concretizat pretențiile și a

solicitat constatarea încălcării dreptului la muncă; anularea ordinului nr. 106 din 05

septembrie 2016 cu privire la efectuarea anchetei de serviciu; anularea ordinului

nr. 116 din 20 septembrie 2016 cu privire la modificarea ordinului nr. 106 din 05

septembrie 2016; anularea ordinului nr. 125 din 06 octombrie 2016 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare; obligarea pârâtului să calculeze și să achite salariul

de 4300 lei și sporul la salariu în mărime de 30% pentru absența forțată de la muncă,

începând cu data de 01 septembrie 2016; încasarea sumei de 35 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral; încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 30 martie 2017, Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii ”Valentin Ignatenco” a depus acțiune reconvențională împotriva

Victoriei Beiu cu privire la anularea ordinelor, anulare a contractului de muncă și

acordului suplimentar la contractul de muncă.

În motivarea acțiunii acțiunii reconvenționale Instituția Medico-Sanitară Publică

Spitalul Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco” a indicat că prin ordinul

nr. 184 din 20 noiembrie 2008, Beiu Victoria a fost angajată în calitate de farmacist,

pe o durată nedeterminată, începând cu data de 21 noiembrie 2008.

Ulterior, în temeiul ordinelor nr.129 din 28 noiembrie 2008 și nr. 188 din 28

noiembrie 2008, Beiu Victoria a fost transferată în funcția de șef al farmaciei.

Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

”Valentin Ignatenco” a invocat nulitatea ordinelor nr.184 din 20 noiembrie 2008;

nr.129 din data de 28 noiembrie 2008, nr.188 din 28 noiembrie 2008, nulitatea

contractului individual de muncă nr.148/08 din 20 noiembrie 2008 și acordului

suplimentar nr.148/08-150 din 28 noiembrie 2008.

De asemenea, Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii ”Valentin Ignatenco” a menționat că la angajarea în funcția de farmacist,

și ulterior în funcția de șef al farmaciei, Beiu Victoria a prezentat pentru confirmarea

studiilor farmaceutice, diploma de licență, care atestă absolvirea Universității Libere

Internaționale din Moldova și deținerea titlului de licențiat în tehnologia produselor

cosmetice și medicinale, profilul Tehnologia chimică, specialitatea Tehnologia

produselor cosmetice și medicale, codul specialității 0352. Însă, pentru a deține și

profesa funcția de farmacist, șef al farmaciei unei instituții medico-sanitare publice,

este obligatoriu titlul de licențiat în specialitatea farmacie, codul specialității 1751.

3

Ulterior, la data de 11 iunie 2011, Beiu Victoria a obținut în cadrul Universității

de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testimițanu”, calificarea de farmacist,

profilul Farmacie, specialitatea Farmacie, fapt confirmat prin diploma de studii

superioare eliberată la 23 iunie 2011.

A precizat că studiile au durat 3 ani, fără a se finaliza cu obținerea titlului de

licențiat în farmacie, fără a efectua studiile postuniversitare de rezidențiat și fără a

deține până în prezent o categorie de calificare, minim categoria II de calificare,

condiții imperative stabilite de legiuitor pentru a deține funcția de farmacist diriginte,

adică șef de farmacie.

Prin scrisoarea din 19 septembrie 2016, Direcția management personal medical

a Ministerului Sănătății, Beiu Victoria a fost informată despre faptul că pentru a putea

exercita profesia de farmacist, e necesar să dispună de diplomă de licență în

specialitatea și profilul respectiv, condiție pe care nu o întrunește.

Ulterior, prin scrisoarea din 09 ianuarie 2017, Ministerul Sănătății a expediat în

adresa Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

”Valentin Ignatenco” răspunsul Comisiei de atestare a farmaciștilor din 21 decembrie

2016, prin care Comisia de atestare a farmaciștilor, luând în considerație cadrul

legislativ în domeniu, în vigoare în perioada în care a absolvit facultatea și a fost

angajată în calitate de farmacist Beiu Victoria, a constatat că pentru exercitarea

funcției de farmacist-diriginte al farmaciei, Beiu Victoria trebuie să dispună de

diplomă de licență în specialitatea și profilul farmacie și să dețină cel puțin categoria

a doua de calificare de farmacist.

Prin urmare, Comisia de atestare a stabilit că Beiu Victoria nu deține calificarea

și studiile corespunzătoare pentru a exercita o asemenea funcție de maximă

responsabilitate, adică funcția de șef al farmaciei într-o instituție medico-sanitară

publică pentru copii. Or, conform Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea

cadrelor în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate, aprobat prin

Legea nr. 1070 din data de 22 iunie 2000, specialitatea 0352, Tehnologia produselor

cosmetice și medicinale nu este identică cu specialitate 1751, Farmacie.

Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

”Valentin Ignatenco” a solicitat anularea ordinului nr. 129 din 28 noiembrie 2008,

anularea ordinului nr.184 din 20 noiembrie 2008, anularea ordinului nr.188 din 28

noiembrie 2008, anularea contractului individual de muncă din 20 noiembrie 2008 și

acordului suplimentar din 28 noiembrie 2008.

Prin hotărârea din 17 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Beiu Victoria.

S-a anulat ordinul Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco” nr. 125 din 06 octombrie 2016 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare Victoriei Beiu.

S-a încasat de la Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul Victoriei Beiu salariul pentru absența

forțată de la muncă pentru perioada 06 septembrie 2016 - 06 octombrie 2016.

S-a încasat de la Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul Victoriei Beiu suma de 5000 lei cu

titlu de prejudiciu moral și suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

4

În rest, acțiunea depusă de Beiu Victoria s-a respins.

S-a respins cererea reconvențională depusă de Instituția Medico-Sanitare Publice

Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”.

Prin încheierea din 13 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” cu privire la explicarea dispozitivului

hotărârii din 17 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică, Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” și s-a menținut hotărârea din 17 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

„Valentin Ignatenco”, s-a casat decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău și s-a restituit cauza la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

”Valentin Ignatenco” și s-a menținut hotărârea din 17 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că ordinul nr. 125 din 06 octombrie 2016 cuprinde temeiurile de fapt ale

aplicării sancțiunii disciplinare, însă nu reliefează temeiurile de drept și legătura de

cauzalitate dintre acestea, care au impus sancționarea salariatului. Or, angajatorul nu

a reținut nici o normă concretă care să încadreze faptele Victoriei Beiu în vederea

aplicării sancțiunii disciplinare, drept urmare prima instanță întemeiat a dispus

anularea ordinului respectiv.

De asemenea, instanța de apel a reținut temeinicia concluziilor primei instanțe

referitor la faptul că Beiu Victoria în perioada 06 septembrie 2016 – 06 octombrie

2016 a fost privată de dreptul de a munci, urmând să-i fie achitat salariul pentru

această perioadă de către angajator, precum și sporul la salariu în mărime de 30%,

începând cu data de 01 septembrie 2016.

Concomitent, instanța de apel a statuat că argumentele Instituției Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco”

invocate în cererea reconvențională sunt lipsite de suport juridic, fiind examinate sub

toate aspectele de prima instanță.

La 14 ianuarie 2019, Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Beiu Victoria să fie respinsă cu admiterea cererii reconvenționale.

Recurentul Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru

Copii ”Valentin Ignatenco”, în motivarea recursului a menționat că instanțele

judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată.

5

Recurentul în motivarea recursului, a invocat că instanțele de judecată nu au

ținut cont de faptul că în ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare nr. 125 din

06 octombrie 2016, au fost indicate ca temeiuri de drept și contractul individual de

muncă și contractul colectiv de muncă, care prevăd că angajatorul este în drept de a

aplica sancțiunile disciplinare față de salariați numai în modul stabilit de legislația în

vigoare; iar salariatul este obligat să respecte regulamentul intern al unității,

disciplina muncii, iar angajatorul are dreptul să tragă salariatul la răspundere

disciplinară și materială în modul stabilit de Codul muncii și alte acte normative.

A menționat recurentul că la emiterea ordinului de aplicare a sancțiunii

disciplinare, angajatorul a ținut cont atât de temeiurile de fapt, cât și cele de drept,

reglementate de art. 210 alin. (1) din Codul muncii.

De asemenea recurentul a precizat că instanța de apel nu a stabilit cu certitudine

dacă la momentul comiterii presupusei abateri disciplinare de către Beiu Victoria, în

obligațiile de serviciu ale șefului farmaciei era inclusă obligația de a efectua controlul

medicamentelor, ce sunt prezente în farmacie și de a filma în incinta instituției, în

special în secția ”Farmacie”, care are un regim special și deține date confidențiale.

Or, la materialele cauzei lipsește fișa de post a șefului farmaciei sau Regulamentul de

ordine internă.

La fel, recurentul a invocat că instanța de apel a omis să stabilească care a fost

salariul Victoriei Beiu, începând cu 01 septembrie 2016 până la data pronunțării

hotărârii judecătorești, deoarece la materialele dosarului nu a fost anexat certificatul

cu privire la salariu.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 04 octombrie

2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 14 ianuarie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

6

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

7

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Instituția Medico-Sanitară Publică

Spitalul Clinic Municipal pentru Copii ”Valentin Ignatenco”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

8