2ra-2168/17 — Constatarea încălcării dreptului la muncă, încasarea salariului restant, declararea nulitătii contractului de muncă
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Constatarea încălcării dreptului la muncă, încasarea salariului restant, declararea nulitătii contractului de muncă
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2168/17 — Constatarea încălcării dreptului la muncă, încasarea salariului restant, declararea nulitătii contractului de muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–2168/17
Prima instanță: Judecătoria Сentru, mun. Chișinău, judecător I. Țurcan
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători N. Budăi, I. Muruianu, M. Anton
ÎNCHEIERE
13 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Medico-
sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru copii „Valentin Ignatenco”
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, prin care a fost respins
apelul Instituției Medico-sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru copii
„Valentin Ignatenco” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din
20 iulie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Cociu
către Instituția Medico-sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru copii
„Valentin Ignatenco” cu privire la constatarea încălcării dreptului la muncă,
obligarea asigurării accesului la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă, încasarea penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de
judecată; la acțiunea reconvențională a Instituției Medico-sanitară Publică Spitalul
Clinic Municipal pentru copii „Valentin Ignatenco” către Cociu Zinaida cu privire
la constatarea nulității ordinului de concediere și anularea contractului individual de
muncă,
c o n s t a t ă:
La 14.04.2016, Cociu Zinaida a depus cerere de chemare în judecată
împotriva IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”, prin care a solicitat constatarea
încălcării dreptului la muncă de către IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”;
obligarea IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” de a-i permite accesul la locul de
muncă, unde este angajată în funcția de contabil-șef în cadrul IMSP „SCMC
Valentin Ignatenco”; încasarea din contul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” a
salariului pentru lipsă forțată de la muncă în cuantum de 9 500 lei lunar pentru
perioada 22.07.2015 – 07.04.2016; încasarea din contul IMSP „SCMC Valentin
Ignatenco” a penalității pentru reținerea salariului în mărime de 0,1% pentru
fiecare zi de întârziere; încasarea din contul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” a
prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime
de 15 000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin ordinul din 01.12.2014, a
fost concediată ilegal din funcția de contabil-șef al IMSP „SCMC Valentin
Ignatenco”, motiv din care, la data de 20.02.2015, a depus la Judecătoria Centru,
mun. Chișinău cerere de chemare în judecată privind anularea ordinului de
concediere, repunerea în funcție de contabil-șef, încasarea prejudiciului material și
moral, însă, pe parcursul judecării pricinii civile, prin ordinul nr.01-7P/15 din 21
iulie 2015, emis de directorul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” a fost restabilită
în funcția de contabil-șef, și și-a concretizat cererea de chemare în judecată
solicitând încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și a prejudiciului
moral.
La 21.07.2015, de către IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”, a fost emis
ordinul nr.4-7/15 cu privire la exercitarea atribuțiilor de funcție, potrivit căruia i s-a
oferit dreptul semnăturii a doua pe actele bancare, începând cu data de 21.07.2015.
La 22.07.2015, prezentându-se la serviciu, nu i s-a permis accesul la locul de
muncă, fiind date indicații serviciului de pază de a nu-i permite intrarea în incinta
IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”, Mătrăgună Nelea invocând că este directorul
instituției medicale și atâta timp cât va fi administratorul unității menționate
aceasta nu are ce căuta la serviciu în cadrul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”, iar
încercările sale ulterioare de a se prezenta la locul de muncă nu au avut careva
rezultate, până în prezent neavând acces în instituția medicală și biroul de serviciu
pentru a-și exercita atribuțiile funcției de contabil-șef, ceea ce denotă o încălcare
gravă a pârâtului, în persoana pretinsului conducător Mătrăgună Nelea, a dreptului
la muncă, la salariu și protecție socială.
În continuare a susținut că, privarea de dreptul de a munci și de a primi salariu
a prejudiciat-o enorm din punct de vedere moral, suportând frustrări psihologice
enorme în mod nejustificat, manifestate prin neliniște sufletească, agitare,
imposibilitatea de a-și acoperi cheltuielile pentru necesitățile elementare întru
ducerea unui mod normal de viață.
Ulterior, la data de 15 iunie 2016, prin cancelaria Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău, pârâtul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” a depus acțiune
reconvențională împotriva Zinaidei Cociu, prin care a solicitat anularea
contractului individual de muncă, încheiat între IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”
și Cociu Zinaida, precum și a ordinului de angajare nr.01-7P/15 din 21.07.2015,
emis de către IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”.
În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că, la data de 21 iulie 2015,
directorul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”, a emis ordinul nr.01-7P/15, potrivit
căruia reclamanta Cociu Zinaida a fost angajată în funcția de contabil șef, începând
cu data de 21 iulie 2015, în temeiul cererii personale a acesteia și contractul
individual de muncă, care atât la momentul emiterii ordinului, cât și ulterior nu a
fost încheiat între părți, ordinul fiind emis în avans pe baza încrederii personale și
promisiunilor date de reclamanta Cociu Zinaida că se va prezenta la muncă în ziua
imediat următoare, și va aduce actele necesare pentru angajare, promisiune
neonorată nici până în prezent, nici unul din aceste acte nefiind prezentate
angajatorului.
În opinia IMSP „SCMC Valentin Ignatenco, raporturile de muncă au fost
viciate, deoarece părțile nu au negociat toate condițiile raporturilor de muncă între
ei, contractul individual de muncă și ordinul de angajare nr.01-7P/15 din
21.07.2015 fiind nule, neproducând efecte juridice.
A mai menționat că, în registrele IMSP „SCMC Valentin Ignatenco”
(registrul privind evidența carnetelor de muncă, registrul privind contractele
individuale de muncă) careva înscrieri despre salariata Cociu Zinaida nu există,
alte formalități cu privire la angajarea din 21 iulie 2015, nefiind făcute din motivul
neprezentării la serviciu a ultimei și neprezentării de către aceasta a actelor cerute
de lege.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 iulie 2016,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, cererea
reconvențională înaintată de IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” s-a respins ca
neîntemeiată, iar acțiunea lui Cociu Zinaida s-a admis parțial. S-a obligat IMSP
„SCMC Valentin Ignatenco” să permită accesul la locul de muncă a reclamantei
Cociu Zinaida, angajată în funcția de contabil-șef în cadrul IMSP „SCMC Valentin
Ignatenco”. S-a încasat de la IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” în beneficiul lui
Cociu Zinaida salariul pentru lipsa forțată de la muncă pentru perioada 22.07.2015
până la 18.01.2016 în cuantum de 9 500 lei lunar și pentru perioada 18.01.2016
până la 20 iulie 2016 în cuantum de 5 250 lei lunar, în sumă de 85 050 lei. S-a
încasat din contul IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” în beneficiul lui Cociu
Zinaida penalitatea pentru reținerea ilegală din vina angajatorului a salariului în
cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru perioada 22.07.2015 până la
20.07.2016 în sumă de 16 805,42 lei; prejudiciul moral în cuantum de 10 000 lei,
precum și cheltuielile de judecată legate de achitarea onorariului avocatului în
cuantum de 15 000 lei, iar în rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate. S-a mai
încasat de la IMSP „SCMC Valentin Ignatenco” în beneficiul statului taxa de stat
în sumă de 3 355,66 lei.
La 04.10.2017, Instituția Medico-sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal
pentru copii „Valentin Ignatenco” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 13 iulie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea
unei hotărâri noi de respingere a acțiunii Zinaidei Cociu și de admitere a acțiunii
reconvenționale.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la judecarea cauzei a
aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată.
La 23.11.2017, Cociu Zinaida și reprezentantul acesteia avocatul Iurie
Mărgineanu au depus referință prin care au solicitat respingerea recursului cu
menținerea soluțiilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Instituția
Medico-sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru copii „Valentin
Ignatenco”, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de
procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din
prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale
normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor
de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot
duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432
din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii
probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-
a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de
declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu
soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea
recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate
fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Instituția Medico-sanitară
Publică Spitalul Clinic Municipal pentru copii „Valentin Ignatenco”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru
Maria Ghervas