2ra-6/18 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-6/18 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-6/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Judecător: Sv.Tizu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

D E C I Z I E

7 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând recursurile declarate de către Laricov Evghenii, Laricov Daniela

prin intermediul reprezentantul, avocatul Teleba Vladislav, Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic municipal pentru Copii ,,Valentin Ignatenco”,

avocatul Petru Coșleț în interesele Ecaterinei Bișir și recursul declarat de către

Bîrcă Radu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Laricov Danilea

și Laricov Evghenii împotriva lui Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și Instituției Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic municipal pentru Copii ,,Valentin Ignatenco” cu

privire la obligarea prezentării scuzelor, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Laricov Daniela și Laricov Evghenii, casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 31 ianuarie 2017, în partea respingerii

acțiunii față de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic municipal pentru

Copii ,,Valentin Ignatenco” și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre,

prin care acțiunea înaintată de Laricov Evghenii și Laricov Daniela a fost admisă

parțial, în rest hotărârea în privința lui Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina a fost

menținută,

C O N S T A T Ă:

La 10 aprilie 2013, Laricov Daniela și Laricov Evghenii s-au adresat în

instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată, concretizată ulterior la

1

2 mai 2013, împotriva lui Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și Instituția Medico-Sanitară

Publică Spitalul Clinic municipal pentru Copii ,,Valentin Ignatenco” (în continuare

IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”), privind obligarea prezentării scuzelor,

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Laricov Daniela și Laricov Evghenii au invocat că la

22 septembrie 2012, fiica lor, xxxxxxxx a căzut jos la instituția de învățământ

preșcolar (Grădiniță de copii nr. 193 din or. Vatra) și și-a fracturat brațul stâng.

Au susținut că despre cele întâmplate au aflat seara, prin intermediul

educatorului, iar ca urmare au chemat la domiciliu medicul terapeut (de familie),

Paladi Margareta, întrucât copilul avea dureri, însă, ultima la rândul său, s-a aflat în

imposibilitate de a stabili diagnoza corectă, făcând doar unele presupuneri.

Mai relatează reclamanții că la 13 septembrie 2012, ora 08:30 au telefonat la

serviciul de urgență, din motiv că fiica lor, xxxxxxxx acuza aceleași dureri, fiind

transportată la Spitalul de Copii nr.3 (str. Grenoble, 149, mun. Chișinău), unde a

fost supusă examinării de către medicul ortoped-traumatolog, Bîrcă Radu.

Au menționat că, medicul ortoped-traumatolog, Bîrcă Radu a îndreptat

pacienta la radiografie, în vederea stabilirii diagnozei corecte.

Astfel, reieșind din radiografia efectuată, medicul ortoped-traumatolog,

Bîrcă Radu i-a asigurat că nu este o traumă gravă, ci doar este evidentă o contuzie

a țesuturilor moi în regiunea cotului, fiind prescris un tratament la domiciliu pentru

10 zile.

Suplimentar relatează Laricov Daniela și Laricov Evghenii că ulterior au

chemat repetat medicul de familie, care a îndreptat în mod repetat minora la

radiografie, potrivit căreia a fost stabilit la 21 septembrie 2012 că brațul stâng al

xxxxxxxx este fracturat, fiindu-le reproșat de către medicul de familie, Bișir

Ecaterina că s-au adresat târziu.

Reclamanții indică că în aceeași zi, minorei xxxxxxxx i-a fost aplicată atelă

gipsată pe brațul stâng, fiindu-le comunicat că urmează să revină la control la

27 septembrie 2012.

În acest sens, afirmă Laricov Daniela și Laricov Evghenii că la

27 septembrie 2012 fiind efectuată o nouă radiografie la Policlinica nr.12 sectorul

Buiucani, medicul de familie, Beșir Ecaterina a informat că intervenția chirurgicală

este inevitabilă.

Drept consecință, la 2 octombrie 2012, în cadrul IMSP „Institutul Mamei și

Copilului”, minora xxxxxxxx a suportat o intervenție chirurgicală la brațul stâng.

Prin urmare, consideră reclamanții că, medicul ortoped-traumatolog, Bîrcă

Radu și medicul de familie, Beșir Ecaterina i-au adus xxxxxxxx suferințe psihice și

fizice, iar dânșii au fost prejudiciați moral.

2

Solicită Laricov Daniela și Laricov Evghenii, prin cererea de chemare în

judecată inițială și cererea de concretizare a pretențiilor din 2 mai 2013, obligarea

medicilor Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” să

aducă scuze pentru suferințele fizice și psihice suportate de familia Laricov,

încasarea în mod solidar de la Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP SCMC

„Valentin Ignatenco” a prejudiciului material în sumă totală din 5 022 lei (formată

din 398 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru tratamentul xxxxxxxx și 4 624 lei

pentru tratamentul lui Laricov Evghenii) și a prejudiciului moral suportat de

familia Laricov în sumă de 50 000 lei, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată. (f.d. 2-3, 12, vol.I)

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 31 ianuarie 2017,

acțiunea depusă de către Laricov Daniela și Laricov Evghenii a fost respinsă ca

neîntemeiată. S-a încasat de la Laricov Daniela și Laricov Evghenii în beneficiul

lui Bișir Ecaterina cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6 400 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 1 februarie 2017, Laricov

Daniela și Laricov Evghenii au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 31 ianuarie 2017 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Laricov Daniela și Laricov Evghenii, casată hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 31 ianuarie 2017, în partea respingerii acțiunii față de

IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” și în această parte a fost pronunțată o nouă

hotărâre, prin care acțiunea înaintată de Laricov Evghenii și Laricov Daniela a fost

admisă parțial, fiind încasat de la IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” în beneficiul

lui Laricov Daniela și Laricov Evghenii a sumei de 4 539 lei cu titlu de prejudiciu

material, a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată

formate din taxa de stat pentru instanța de fond în mărime de 250 lei și instanța de

apel în mărime de 188 lei, iar în total suma de 9 977 lei. În rest, hotărârea

pronunțată în privința lui Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina a fost menținută.

La 20 septembrie 2017 (dată indicată pe plic), Laricov Evghenii și Laricov

Daniela au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

în partea ce se referă la încasarea parțială a prejudiciului moral în mărime de

5 000 lei și încasarea de la ei în beneficiul Ecaterinei Bișir a cheltuielilor de

judecată în mărime de 6 400 lei, cu pronunțarea în această parte a unei noi decizii,

prin care să se încaseze în mod solidar de la Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP

SCMC „Valentin Ignatenco” în beneficiul lor a prejudiciului moral suportat în

sumă de 50 000 lei.

3

În motivarea recursului s-au referit la art. 432 CPC, și anume, că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat, neaplicând legea care trebuia să

fie aplicată.

Consideră recurenții că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

examinat superficial cauza, dispunând încasarea parțială a sumei prejudiciului

moral suportat și încasarea neîntemeiată a cheltuielilor de judecată în beneficiul

Ecaterinei Bișir. Or, având în susținere prevederile art. 1423 Cod civil, art. 24 din

Constituție și constatările instanței de apel cu privire la vinovăția intimaților, Bîrcă

Radu și Bișir Ecaterina, în acordarea necalitativă a asistenței medicale copilului

minor, xxxxxxxx, care s-au soldat cu urmări grave pentru ultima, prin suportarea

intervenției chirurgicale la brațul stâng, se denotă cu certitudine că dânșii au suferit

de pe urma acțiunilor ilegale și necompetente ale medicilor vizați, însă oricum

urmează să suporte cheltuielile de judecată a Ecaterinei Bișir.

Totodată, relevă că instanța de apel eronat a stabilit admiterea în parte a

prejudiciului moral, în mărime de 5 000 lei din suma solicitată de 50 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral, sau la acest segment instanța s-a expus superficial, fără a

analiza argumentele prezentate pe parcursul examinării cauzei prin prisma practicii

CEDO, și anume, cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acestea să

aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

În acest context recurenții consideră că, pentru recuperarea prejudiciului

moral cauzat, suma solicitată în cuantum de 50 000 lei este una rezonabilă și

menită să acopere suferințele suportate în urma acțiunilor ilegale și incompetenței

medicilor.

Ulterior, la 16 octombrie 2017, IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta a invocat

că decizia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece la adoptarea acesteia au fost

încălcate normele de drept material, și anume, au fost interpretate eronat

dispozițiile art. 1398 alin. (1) Cod civil și art. 19 alin. (3) al Legii nr.411 privind

ocrotirea sănătății, precum și a fost aplicat eronat prevederile art. 1403 alin. (1) și

(2) Cod civil.

La fel, a indicat recurenta că instanța de apel nu a luat în considerație faptul

că potrivit tuturor Rapoartelor de expertiză medico-legale nr. 404 din 1 noiembrie

2013, nr. 385 din 22 octombrie 2014 și nr. 293 din 27 octombrie 2014, de către

medicii Bîrca Radu și Bișir Ecaterina nu au fost săvârșite careva fapte ilicite, cu

atât mai mult lipsește vina lor, fapt probat prin ordonanța SUP CPs. Buiucani din

20 februarie 2013 cu privire la încetarea urmăririi penale.

4

Consideră recurenta că respectivul caz nu cade sub incidența art. 19 alin. (3)

al Legii nr. 411 privind ocrotirea sănătății, or, pacienții pot cere repararea

prejudiciului de către unitățile medico-sanitare, când întrunește una din condițiile

normei, iar aplicarea art. 1403 alin. (1) și (2) Cod civil, survine atunci când se

angajează în prezența condițiilor generale ale răspunderii delictuale (prejudiciu,

fapta ilicită a presupusului, raportul cauzal între fapta prepusului și prejudiciu,

vinovăția acestuia), precum și a unor condiții speciale. Ca urmare, lipsa unei

condiții din norma menționată, exclude răspunderea comitentului.

Totodată IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” și-a întemeiat prezentul recurs

în baza art. 432 alin. (2) lit. b) și c) CPC, precum și art. 6 § 1 CEDO.

La 27 noiembrie 2017, Bișir Ecaterina prin intermediul reprezentantului,

avocatul Petru Coșleț a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a referit la art. art. 123 alin. (2) și 432 alin. (2)

CPC, și anume că, instanța de apel nu a dat apreciere circumstanțelor cauzei prin

prisma încheierii irevocabile a Curții Supreme de Justiție din 19 iulie 2017, prin

care s-a demonstrat cu certitudine că Bișir Ecaterina corect a stabilit diagnozele

minorei xxxxxxxx.

Astfel, recurenta a menționat că instanța de apel nu a luat în considerare

două probe evidente, care denotă atitudinea neglijentă a reclamanților față de starea

de sănătate a minorei, xxxxxxxx, deoarece pe parcursul tratamentului, minora nu s-

a aflat sub supravegherea părinților, ci a rudelor. Astfel, instanțelor de judecată le-a

fost prezentată clișeele radiografice din 21 septembrie 2012 și respectiv din

27 septembrie 2012, din care reiese că osul humeral fracturat al brațului minorei

era înclinat neînsemnat spre dreapta, iar la 27.09.2012 același os humeral este

înclinat esențial spre stânga.

Ca urmare, nu s-au reținut care circumstanțe au dus la schimbarea esențială a

poziției osului humeral fracturat între 21 septembrie 2012 și 27 septembrie 2012 și

nici explicațiile experților și specialiștilor audiați, care au relatat că o astfel de

schimbare a poziției osului humeral al brațului a avut loc doar în rezultatul

traumatismului repetat, și doar din acest motiv la 27 septembrie 2012, medicul

Bișir Ecaterina a concluzionat fracturarea cu deplasare, și a dispus intervenția

chirurgicală.

Consideră recurenta că, temei de încasare a prejudiciului material, Laricov

Daniela și Laricov Evghenii au invocat internarea în Spitalul MAI a lui Laricov

Evghenii în perioada 3 octombrie 2012-13 octombrie 2012, iar în calitate de probe

au fost prezentate bonuri de plată în original în sumă de doar 339,31 lei, iar alte

înscrisuri care ar dovedi justificarea cheltuielilor suportate pentru tratament în

sumă de 4 199, 69 lei, lipsesc. Or, potrivit art. 122 CPC, circumstanțele care

5

conform legii trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Finalmente, pentru a demonstra cauzarea prejudiciului material, Laricov

Daniela și Laricov Evghenii urmau să prezinte actele în original, prin care să

confirme cauzarea prejudiciului în mărime de 4 539 lei.

Totodată, eronat instanța de apel a aplicat prevederile art. 1398 și art.1418

ale Codului civil, acordând Danielei Laricov și lui Laricov Evghenii, cu titlu de

prejudiciu moral suma de 5 000 lei, or, nu s-a stabilit legătura cauzală între

acțiunile Ecaterinei Bișir și suferințele suportate de reclamanți.

La fel, la 27 noiembrie 2017, Bîrcă Radu a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii

primei instanțe. Concomitent a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată în

baza art. art. 90, 94, 96 CPC.

Remarcă că la adoptarea unei noi decizii de către Curtea de Apel Chișinău

nu au fost aplicate prevederile art. art. 130, 376, 240 și 241 ale CPC și nu a

argumentat temeiul respingerii unor probe, printre care elementele de fapt,

dobândite în modul prevăzut de lege din declarațiile specialistului Petru Moroz,

depozițiile martorilor Tatiana Pascova și Margareta Paladi, înscrisuri care confirmă

că la 13 septembrie 2012 ora 8:25 în secția de internare a IMSP SCMC „Valentin

Ignatenco” de serviciul de urgență a fost transportată minora xxxxxxxx, în vârstă

de 4 ani, cu diagnosticul ,,leziune traumatică în regiunea antebrațului cotului pe

stânga”, în urma examinării s-a constatat că copilul având dureri minore, mișcări

depline articulare și slab dolore în cotul stâng. În rezultatul investigațiilor

radiologice, în regiunea cotului stâng careva dereglări nu s-au depistat, fapte

indicate în fișa bolnavului, reținute și de instanța de apel. Însă, acestea contravin

art. 130 CPC, deoarece instanța de apel menținând hotărârea în partea respingerii

acțiunii împotriva lui Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina, a apreciat în mod arbitrar

probele administrate, neîntemeiat acuzând medicul Radu Bîrcă în comiterea

încălcărilor la acordarea asistenței medicale minorei xxxxxxxx.

Astfel, se observă că instanța de apel oferă preferință Raportului din

22 octombrie 2012 al Comisiei de medici din cadrul IMSP SCMC „Valentin

Ignatenco” și declarațiilor martorului Pascova Tatiana, în urma căruia prin ordinul

nr. 109 din 2 noiembrie 2012 lui Bîtcă Radu i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară – mustrare aspră, nemotivându-și soluția în acest sens, precum și în

vederea respingerii altor probe, și anume, concluziilor formulate de alți membri ai

comisiei, or, prin prisma art. 130 CPC, Curtea de Apel Chișinău nu a dat apreciere

probei privitor la veridicitatea ei.

Tot aici, instanța de apel reține în decizia recurată, procesul-verbal al

comisiei de lucru din medici specialiști al Direcției Sănătății a CMC din 19 martie

6

2013 și ordinul nr. 44 din 8 aprilie 2013, însă nu dă o apreciere rezultatelor

reexaminării plângerii de către comisie, care bazându-se pe informația anterioară și

prezentată suplimentar a constatat că, medicul - traumatolog Bîrcă Radu la

13 octombrie 2012 a apreciat corect diagnosticul și tratamentul pacientei, fapt

confirmat prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 404 început la 18 noiembrie

2013 și finisat la 29 mai 2014, concluzie care nu este apreciată de instanța de apel.

De asemenea, instanța de apel în mod arbitrar a preferat să evite acel fapt că

în concluziile lui Vitalie Frumusachi în Raportul de constatare medico-legală nr.

2848-D din 19 octombrie 2012, fractura constantă a xxxxxxxx a fost cauzată

posibil la 12 septembrie 2012 și că dânsul nu este specialist în domeniul ortopediei

- pediatrice și radiologie, neconsultându-se cu medicul – radiolog la data întocmirii

raportului, iar examinarea a fost efectuată în baza documentelor medicale

prezentate, fapt confirmat de însăși Frumuscahi Vitalie în ședința de judecată din

4 noiembrie 2016. Pe când, specialiștii din domeniul ortopediei și traumatologie,

Petru Moroz și Pascova Tatiana vizualizând clișeele radiologice din 13 septembrie

2012, 21 septembrie 2012 și 27 septembrie 2012 au declarat că în clișeul din

21 septembrie 2012 este prezentă fractura proaspătă până la 7 zile fără deplasarea

fragmentelor, care nu necesită intervenție chirurgicală. Aceste concluzii nu

contrazic declarațiilor martorului Serghei Carlic, potrivit căruia trauma (fractura)

pe care a suferit-o pacienta xxxxxxxx nu era una proaspătă și la 2 octombrie 2014

avea un termen de peste 2 săptămânii, iar prin aceasta nu s-a exclus posibilitatea

producerii fracturii în perioada de timp 14 septembrie 2012-19 octombrie 2012.

Vis-a-vis de termenul de declarare a recursurilor declarate de către Laricov

Evghenii, Laricov Daniela prin intermediul reprezentantul, avocatul Teleba

Vladislav, Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic municipal pentru

Copii ,,Valentin Ignatenco”, avocatul Petru Coșleț în interesele Ecaterinei Bișir și

Bîrcă Radu.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din

20 iulie 2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurenților la 8 august 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire cu nr.

12701-4 ce se conține la dosar (f.d.215), însă careva date privind recepționarea

acesteia de către destinatari, materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții Laricov Evghenii, Laricov

Daniela, IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, Bișir Ecaterina și Bîrcă Radu, s-au

conformat prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței

de apel, în termen.

7

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2018, recursurile

declarate de Laricov Evghenii, Laricov Daniela prin intermediul reprezentantul,

avocatul Teleba Vladislav, IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, avocatuul Petru

Coșleț în interesele Ecaterinei Bișir și recursul declarat de către Bîrcă Radu, au fost

considerate admisibile. (f.d. 71, vol.III)

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia Curții de Apel

Chișinău din 20 iulie 2017 cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acțiunea în judecată împotriva lui

Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, reclamanții

Laricov Evghenii, Laricov Daniela au solicitat prin cererea de chemare în judecată

inițială și cererea de concretizare a pretențiilor din 2 mai 2013, obligarea medicilor

Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” să aducă scuze

pentru suferințele fizice și psihice suportate de familia Laricov, încasarea în mod

solidar de la Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” a

prejudiciului material în sumă totală din 5 022 lei (formată din 398 lei cu titlu de

cheltuieli suportate pentru tratamentul xxxxxxxx și 4 624 lei pentru tratamentul lui

Laricov Evghenii) și a prejudiciului moral suportat de familia Laricov, inclusiv de

fiica sa minoră, xxxxxxxx în sumă de 50 000 lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată. (f.d. 2-3, 12, vol.I)

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de Laricov Evghenii și Laricov Daniela,

dispunându-se încasarea de la Laricov Daniela și Laricov Evghenii în beneficiul lui

Bișir Ecaterina cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6 400 lei. (f.d. 114-

120, vol.II)

Judecând apelul, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 20 iulie 2017 a

admis apelul declarat de Laricov Daniela și Laricov Evghenii, a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 31 ianuarie 2017, în partea respingerii

acțiunii față de IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” și în această parte a pronunțat o

nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de Laricov Evghenii și Laricov Daniela

a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la IMSP SCMC „Valentin

8

Ignatenco” în beneficiul lui Laricov Daniela și Laricov Evghenii a sumei de

4 539 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat pentru instanța de fond

în mărime de 250 lei și instanța de apel în mărime de 188 lei, iar în total suma de

9 977 lei, în rest, hotărârea pronunțată în privința lui Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina

a fost menținută. (f.d.202-214, vol.II)

În susținerea soluției date instanța de apel, a reținut dispozițiile art. art. 118

alin. (1), 130 alin. (1) – (4), 239, 373 alin. (1), (2), (4), (5) CPC, art. art. 1403 și

1418 alin. (1) Cod civil, art. 19 alin. (3) din Legea nr. 411 privind ocrotirea

sănătății, și anume că prima instanță a dat o apreciere eronată și nefondată probelor

anexate la materialele cauzei, în mod inexplicabil dând prioritate unor probe

secundare față de cele primare.

În acest context, instanța de apel a subliniat că instanța inferioară nu a luat în

considerație probele care demonstrează temeinicia acțiunii, și anume, Raportul din

22 octombrie 2012 emis de către Comisia de medici din cadrul IMSP SCMC

„Valentin Ignatenco” care au concluzionat că medicul Bîrcă Radu a comis erori

grave în acordarea asistenței medicale pacientei xxxxxxxx, și anume, pacienta nu a

fost examinată corect conform cerințelor ortopedice pentru examinarea membrului

superior, iar examinarea incorectă a dus la examinarea radiologică greșită și zona

fracturată a rămas neexaminată. La fel, s-a reținut că diagnoza incorectă a dus la

acordarea asistenței medicale greșite în loc de atelă gipsată s-a aplicat bandaj

moale la cot, pe când fractura humerusului a rămas neimobilizată, ceea ce a și

provocat dureri majore la orice mișcare.

Totodată, s-a indicat că prima instanță nu a analizat și dat apreciere în

hotărârea sa, Raportului de constatare medico-legală nr.2848-/D din 19 octombrie

2012 întocmit de către expertul medico-legal Frumusachi Vitalie, Raportului de

expertiză medico-legală nr.404 din 29 mai 2014 și Raportului de expertiză medico-

legală nr.385 din 11 februarie 2015, precum și datelor secției resurse umane din

2008, că medicul Bîrcă Radu are 6 mustrări, și că ultimul împreună cu Bișir

Ecaterina nu au întreprins nici una din prescripțiile indicate în Rapoartele de

expertiză, nu au examinat minuțios, cât și palpat membrul superior cu suspecții la

fractură, nu a fost concretizat volumul, nivelul și proiecția investigațiilor

radiologice pentru a stabili un diagnostic și tratament adecvat, iar neefectuarea

acțiunilor date se demonstrează inclusiv prin lipsa în cartela medicală a bolnavului

a oricăror înscrisuri în acest sens.

La fel, a remarcat Curtea de Apel Chișinău că instanța de fond nu a luat în

considerație nici declarațiile oferite de medicul chirurg-traumatolog Carlic Serghei,

care activează în cadrul IMSP „Institutul Mamei și Copilului” și care a stabilit

diagnoza finală corectă a pacientei, fractura oaselor brațului stâng cu deplasarea

9

fragmentelor, medic care a indicat asupra necesității urgente de intervenție

chirurgicală, efectuând la 2 octombrie 2012 propriu-zis intervenția chirurgicală la

mâna stângă a pacientei. Iar, în final a considerat că urmează a fi reparat

prejudicial material și moral, încasând de la IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” a

cheltuielilor de judecată.

Instanța de recurs menționează, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată, că decizia instanței de apel, trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să

răspundă în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat

(Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură

civilă menite pentru ameliorarea justiției adoptată de Comitetul Miniștrilor al

Consiliului Europei la 28 februarie 1984).

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor

de corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică,

elocvență, lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

Atunci, când instanța de apel, examinând apelul și adoptă o decizie prin care

casează hotărârea primei instanțe (total sau parțial) cu adoptarea unei noi soluții,

urmează a ține cont de faptul, că instanța de apel este obligată să examineze

pricina, în limita pretențiilor înaintate de reclamant. Iar atunci când va casa

hotărârea primei instanțe parțial, instanța de apel urmează a ține cont, că în

consecință actul de dispoziție final, prin care vor fi soluționate pretențiile

reclamantului, se vor conține în două documente a două instanțe care se află în

interconexiune și aici se exclude ca concluziile instanței de apel să se bazeze pe

temeiurile respinse de prima instanță, fără a fi anulate de instanța de apel.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție subliniază că este inadmisibil, prin prisma art. 241

CPC, ca instanța de apel să adopte o decizie contradictorie.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) și (2) CPC, probe în pricini civile sânt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de

probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile

părților și ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile

10

martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile

experților.

Conform art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces,

precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțeleși

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se

selectiv la unele mijloace de probă, argumentându-și poziția prin influența decisivă

asupra pertinenței și utilității lor de timpul scurs de la momentul producerii faptei

prejudiciabile, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub

toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză. Or,

în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor solicitate în acțiune,

era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea

hotărârii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel în raport cu

motivele invocate în referințele/explicațiile intimaților, depozițiilor martorilor, cu

expunerea ulterioară a poziției instanței pe fiecare din argumentele invocate,

reținând/admițând undele probe și respingând altele.

La caz, prezintă relevanță și art. 25 alin. (1) CPC, care prevede că instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate

și verificate în ședință de judecată.

Instanța de recurs consideră oportun de a reitera în prezenta speță și

prevederile art.248 alin. (1) și (2) CPC, care stipulează expres că la pronunțarea

hotărârii în interesul mai multor reclamanți, instanța judecătorească menționează

măsura în care hotărârea se raportă fiecărui reclamant sau caracterul solidar al

dreptului de urmărire.

11

Dacă hotărârea se adoptă împotriva mai multor pârâți, instanța

judecătorească menționează măsura în care hotărârea trebuie executată de fiecare

pârât sau caracterul solidar al răspunderii lor, în special ce ține de obligațiile cu

caracter personal.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, contrar normelor sus-

citate, instanța de apel, judecând apelul declarat de către Laricov Evghenii și

Laricov Daniela nu a dat apreciere tuturor probelor din materialele cauzei, în raport

cu cele invocate de către intimații IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, Bîrcă Radu

și Bișir Ecaterina, precum și nu a purces la argumentarea propriu zisă a

admisibilității unor probe, iar ca rezultat a evitat combaterea alegațiilor expuse pe

parcursul examinării cauzei de către ultimii și declarațiilor martorilor (medici în

domeniu respectiv, specialiști, experți (f.d.75-82, vol.II)), indicând doar simplul

fapt că prima instanță a dat prioritate unor probe secundare față de cele primare,

nespecificând care sunt acestea și fără a invoca careva temeiuri legale.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție evidențiază că instanța de apel la adoptarea deciziei, prin

care a admis în parte acțiunea, a ignorat solicitările reclamanților din acțiune, și

anume, încasarea solidară de la IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, Bîrcă Radu și

Bișir Ecaterina a sumei totale de 5 022 lei, formată din 398 lei cu titlu de cheltuieli

suportate pentru tratamentul xxxxxxxx și 4 624 lei pentru tratamentul lui Laricov

Evghenii, a prejudiciului moral suportat de familia Laricov, inclusiv prejudiciul

moral suportat de copilul minor, xxxxxxxx în sumă totală de 50 000 lei, precum și

obligarea medicilor Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și IMSP SCMC „Valentin

Ignatenco” să aducă scuze pentru suferințele fizice și psihice suportate de familia

Laricov, fără a se expune în privința capătului de cerere invocat în prima instanță

de către reclamanți, privind perceperea și a prejudiciului material în sumă de 398

lei suportat pentru tratamentul xxxxxxxx.

Or, Curtea de Apel Chișinău nu și-a motivat soluția de ce anume doar de la

pârâtul IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” urmează a fi încasată suma de 4 539 lei

cu titlu de prejudiciu material suportat pentru tratamentul lui Laricov Evghenii și

5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral reclamanților Laricov Daniela și Laricov

Evghenii, neaplicând prevederile instituției solidarității și neavând la dosar o cerere

de modificare sau concretizare a cerințelor din partea reclamanților, prin care

ultimii și-au retras pretențiile înaintate față de pârâții, Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina

și repararea prejudiciului material fiicei minore, xxxxxxxx în sumă de 398 lei,

precum și repararea prejudiciului moral familiei Laricov.

Așadar, în acest context, instanța de apel în partea motivată a deciziei, cu

referire la Raportul din 22 octombrie 2012 și altor Rapoarte de constatare medico-

12

legale anexate la cauză, și a concluziilor medicului chirurg-traumatolog Carlic

Serghei de la IMSP ,,Institutul Mamei și Copilului” a reținut selectiv unele

constatări, și anume că, pe deoparte medicii Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina nu au

întreprins absolut nici una din prescripțiile indicate în Raportul de expertiză nr. 385

din 11 februarie 2015 și au comis greșeli la nivel medical, prin neexaminarea

corectă, conform cerințelor ortopedice pentru examinarea membrului superior a

pacientei xxxxxxxx, stabilirea unei diagnozei incorecte, precum și examinarea

radiologică greșită, acțiuni care au condus la acordarea asistenței medicale greșite,

fapte ce au stat la baza încasării cu titlu de prejudiciu material, moral și cheltuielile

de judecată de la IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, iar pe de altă parte se

menține în vigoare hotărârea primei instanțe prin care acțiunea reclamanților față

de Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina a fost respinsă ca neîntemeiată.

În acest sens, se va puncta că, și omiterea de către instanța de apel de a se

expune asupra legalității menținerii hotărârii primei instanțe referitor la încasarea

de la Laricov Evghenii și Laricov Daniela în beneficiul Ecaterina Bișir, este

nejustificată, or, admițând acțiunea, instanța de apel prin prisma art. 94 CPC, urma

să compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretențiile

reclamantului, iar pârâtului - proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului, iar în cazul mai multor reclamanți sau pârâți, aceștia sânt obligați să

compenseze cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, în

funcție de interesul fiecăruia ori de caracterul litigiului dintre ei.

La acest segment, instanța de recurs consideră necesar de a învedera că

potrivit art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărârii se indică: circumstanțele

pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei

privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea

unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța, fapt ce la caz, nu a fost respectat, or,

instanța de apel urma să verifice probele din dosar și cele invocate de participanții

la proces, motiv din care instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica

legalitatea deciziei supuse recursului, inclusiv și a stabili acțiunile medicilor Bîrcă

Radu și Bișir Ecaterina, inacțiunilor IMSP SCMC „Valentin Ignatenco”, cauzei

apariției intervenției chirurgicale la 2 octombrie 2012 de către medicul chirurg –

traumatolog din cadrul IMSP ,,Institutul Mamei și Copilului”, Carlic Serghei și a

legăturii cauzale între acțiunile medicilor, inacțiunile instituției medicale vizate și

cauza apariției necesității intervenției chirurgicale la 2 octombrie 2012, inclusiv și

prin prisma deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, menținută prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 iulie 2017. (f.d. 52-53, vol.III)

Astfel, instanța de recurs remarcă că deși, xxxxxxxx a fost diagnosticată la

13 septembrie 2012 indicându-se că osul humeral fracturat al brațului minorei era

înclinat neînsemnat spre dreapta, iar la 27 septembrie 2012 același os humeral este

13

înclinat esențial spre stânga, fapt confirmat prin clișeele radiografice prezentate în

instanța de judecată, de instanța de apel nu a constatat totuși care circumstanțe au

dus la schimbarea esențială a poziției osului humeral fracturat, în perioada 21

septembrie 2012 și 27 septembrie 2012, și cine se face vinovat de aceste schimbări.

Totodată, instanța de recurs consideră neargumentată suficient și concluzia

instanței de apel vizavi de încasarea de la IMSP SCMC a sumei de 4 539 lei cu

titlu de prejudiciu material în beneficiul Danielei Laricov și Laricov Evghenii,

având în susținere dispozițiile art. 1418 alin. (1) Cod civil și art. 19 alin. (3) al

Legii nr. 411, or, Curtea de Apel Chișinău însăși în decizia pronunțată a stabilit că

Laricov Evghenii a fost prejudiciat material, în baza probelor anexate la dosar (f.d.

18-20, vol.I) și nicidecum, Laricov Daniela. De altfel, și suma solicitată nu

coincide cu suma percepută, fără a fi invocate careva argumente.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel nu a

dat apreciere per ansamblu, atât asupra explicațiilor participanților la proces,

declarațiilor martorilor, specialiștilor în domeniu și experților, cât și înscrisurilor

anexate la dosar, cu toate că indisolubil la caz, urmau a fi reținute aceste aspecte.

Mai mult, instanța de apel urma a concretiza cerințele reclamanților față de fiecare

pârât aparte.

Prin urmare, aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere și concretizare

adecvată de către instanța de apel, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios

întru soluționarea corectă a litigiului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel, casând hotărârea primei instanțe

în partea respingerii acțiunii față de IMSP SCMC „Valentin Ignatenco” și

pronunțând o nouă hotărâre în această parte, urma să concretizeze de ce urmează a

fi încasate sumele cu titlu de prejudiciu moral și material, precum și cheltuielile de

judecată anume de la instituția medicală, în cazul în care s-a solicitat încasarea

solidară de la pârâți.

Aici se va menționa că instanța de apel în partea motivată a deciziei a omis

să se expună referitor la respingerea cerinței de către prima instanță privind

obligarea medicilor Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și instituției medicale IMSP

SCMC „Valentin Ignatenco” să aducă scuze pentru suferințele fizice și psihice

suportate de familia Laricov, inclusiv și a copilului minor, xxxxxxxx și repararea

prejudiciului material suportat de xxxxxxxx în mărime de 398 lei, or, la caz,

instanța de apel doar în dispozitivul deciziei a indicat că în rest hotărârea se

menține, fără a-și argumenta decizia în acest sens.

În contextul celor expuse, argumentele invocate de către recurenți în cererea

de recurs sunt întemeiate, deoarece reieșind din specificul acțiunii deduse judecății,

14

precum și în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de

cele constatate, era indispensabil de a examina cauza în fond și de a verifica

cerințele formulate prin prisma particularităților instituite de Lege nr. 411 privind

ocrotirea sănătății din 28 martie 1995 și Codul civil.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse cercetării. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească

de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică direct la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, aplicabile cazului.

La caz, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt și de drept, care, este diferită de la caz la caz.

În atare situație, având ca bază dispozițiile art. 130 alin. (1), (2), (3), (4), (5)

CPC, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată

pe cercetarea multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă

instanța constată prin cercetare și comparare cu alte probe că datele pe care le

conține corespund realității.

Astfel, instanța de apel, la admiterea sau respingerea acțiunii înaintată de

Laricov Daniela și Laricov Evghenii, urmează să se expună și asupra pretenției

privind repararea daunei morale suportată inclusiv și de copilului minor,

xxxxxxxx, precum și repararea prejudiciului material suportat de minoră pentru

tratament, în mărime de 398 lei, fapt necercetat și examinat de instanța de apel.

15

Distinct de cele relatate, la caz, se constată că de fapt instanța de apel a

examinat superficial cauza civilă, adoptând o decizie contradictorie și fără

argumentare clară, aprecierea probelor dată de instanța judecătorească fiind

arbitrară și duce la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar

instanța de recurs eate în imposibilitatea de a înlătura neajunsurile invocate supra.

Având în vedere circumstanțele relatate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia

instanței de apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în fond în

instanța de apel, or toate circumstanțele invocate raportate la normele juridice

respective nu pot fi înlăturate de instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admit recursurile declarate de către Laricov Evghenii, Laricov Daniela

prin intermediul reprezentantul, avocatul Teleba Vladislav, Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic municipal pentru Copii ,,Valentin Ignatenco”,

avocatuul Petru Coșleț în interesele Ecaterinei Bișir și recursul declarat de către

Bîrcă Radu.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Laricov Danilea și

Laricov Evghenii împotriva lui Bîrcă Radu, Bișir Ecaterina și Instituției Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic municipal pentru Copii ,,Valentin Ignatenco” cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

16