2ra-1151/19 — incasarea prejudiciului material si moral

2ra-1151/19 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1151/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Tizu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Moraru, M. Anton)

D E C I Z I E

16 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Evghenii Laricov și Daniela Laricov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniela Laricov și

Evghenii Laricov împotriva lui Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir, Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”

privind încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Daniela Laricov și Evghenii Laricov și s-a menținut

hotărârea din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 10 aprilie 2013, Daniela Laricov și Evghenii Laricov au adresat cerere de

chemare în judecată, concretizată ulterior la 02 mai 2013, împotriva lui Radu Bîrcă,

Ecaterina Bișir și Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii ,,Valentin Ignatenco” (în continuare IMSP SCMC „V.Ignatenco”),

privind obligarea prezentării scuzelor, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la 12 septembrie 2012, fiica lor

xxxxx, născută la xxxxxx, a căzut jos la grădinița de copii nr. xxxxxx din or. Vatra

și și-a fracturat brațul stâng. Despre cele întâmplate au aflat seara de la educator, iar

ca urmare au chemat la domiciliu medicul terapeut (de familie), Margareta Paladi,

întrucât copilul avea dureri, ultima însă nu a putut stabili diagnoza corectă, făcând

doar unele presupuneri.

La 13 septembrie 2012, ora 08.30, din motiv că fiica xxxxxxx acuza aceleași

dureri, au telefonat la serviciul de urgență și au transportat copilul la Spitalul de

Copii nr.3 de pe str. xxxxxx, unde a fost supusă examinării de către medicul

ortoped-traumatolog, Radu Bîrcă. Medicul a îndreptat pacienta la radiografie, în

vederea stabilirii diagnozei corecte. Reieșind din radiografia efectuată, medicul

1

ortoped-traumatolog Radu Bîrcă i-a asigurat că nu este o traumă gravă, dar este

evidentă o contuzie a țesuturilor moi în regiunea cotului, fiind prescris un tratament

la domiciliu pentru 10 zile.

Deoarece starea copilului nu se schimba, ultimul simțind dureri insuportabile la

mîina stîngă, au chemat repetat medicul de familie, care i-a îndreptat să facă o

radiografie repetată copilului, potrivit căreia la 21 septembrie 2012 a fost stabilit că

brațul stâng al copilului minor xxxxxxxx este fracturat, fiindu-le reproșat de către

medicul de familie Ecaterina Bișir că s-au adresat târziu la medic.

În aceeași zi, minorei xxxxxxx i-a fost aplicată atelă gipsată pe brațul stâng,

fiindu-le comunicat că urmează să revină la control la 27 septembrie 2012. La 27

septembrie 2012 fiind efectuată o nouă radiografie la Policlinica nr.12 sectorul

Buiucani, medicul de familie Ecaterina Bișir a informat că intervenția chirurgicală

este inevitabilă.

Drept consecință, la 02 octombrie 2012, în cadrul IMSP „Institutul Mamei și

Copilului”, minora xxxxxx a suportat o intervenție chirurgicală la brațul stâng, iar la

05 octombrie 2012 copilul a fost externat din spital.

La începutul lunii octombrie 2012 s-a adresat cu plîngeri către Ministerul

Sănătății, Procuraturii s.Centru pentru cercetarea cazului și stabilirii conform

legislației a gradului de vinovăție a medicilor din cadrul IMSP SCMC

„V.Ignatenco”, și anume Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir, care din cauza neglijenței în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a avut de suferit atît ei ca părinți, cît și copilul.

Prin stabilirea diagnosticului fiicei lor, medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir nu

doar că au provocat suferințe fizice și psihice copilului, dar au provocat un

prejudiciul moral părinților copilului. Din cauza suferințelor suportate de către copil

și stresului emoțional suferit, Evghenii Laricov a fost internat în spital.

Ca rezultat, fiica de 4 ani, aproximativ o lună a avut de suferit dureri

insuportabile, avînd mîina ruptă, iar dînșii ca părinți au suferit un prejudiciu moral

colosal.

Prin răspunsul procurorului în Procuratura Centru, Natalia Doroftei nr.12-2402-

69 din 27 decembrie 2012 au fost informați că s-a refuzat în pornirea cauzei penale

în privința lui Radu Bîrcă, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii, însă ordonanța de refuz a urmăririi penale nu le-a fost

expediată. Pe faptul dat a scris plîngere la Procuratura Generală, ca rezultat la 25

ianuarie 2013 a primit ordonanța de refuz a urmăririi penale în privința lui Radu

Bîrcă.

Au depus mai multe plângeri, în rezultat la 03 decembrie 2012 a fost pornită

cauza penală în baza art. xxxxxxx Cod penal, pe fapta acțiunilor ilegale ale

medicilor Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir, fapt despre care a fost informată prin

scrisoare de către Procuratura Buiucani. La 20 februarie 2013 a fost emisă ordonanța

de încetare a urmăririi penale.

Prin urmare, consideră că medicul ortoped-traumatolog, Radu Bîrcă și medicul

de familie, Ecaterina Bișir i-au provocat copilului xxxxxxxx suferințe psihice și

fizice, iar dânșii au fost prejudiciați moral.

Daniela Laricov și Evghenii Laricov au solicitat prin cererea de chemare în

judecată obligarea medicilor Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir și IMSP SCMC

„V.Ignatenco” să aducă scuze pentru suferințele fizice și psihice suportate de familia

Laricov, încasarea în mod solidar de la Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir și IMSP SCMC

2

„V.Ignatenco” a prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și prejudiciul

material în mărime de 5439 de lei. (f.d. 2-3, vol.I).

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din acțiune Daniela Laricov și

Evghenii Laricov au solicitat prin cererea de chemare în judecată încasarea în mod

solidar de la Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir și IMSP SCMC „V.Ignatenco” a

prejudiciului material în sumă totală din 5022 de lei (formată din 398 de lei cu titlu

de cheltuieli suportate pentru tratamentul copilului xxxxxx și 4624 de lei pentru

tratamentul lui Evghenii Laricov) și a prejudiciului moral suportat de familia

Laricov în sumă de 50 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

cît și obligarea medicilor Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir și IMSP SCMC „V.Ignatenco”

să aducă scuze pentru suferințele fizice și psihice suportate de familia Laricov (f.d.

12, vol.I).

În privința cerinței privind obligarea medicilor Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir și

IMSP SCMC „V.Ignatenco” să aducă scuze pentru suferințele fizice și psihice

suportate de familia Laricov, reclamanții au renunțat pe parcursul examinării cauzei.

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de către Daniela Laricov și Evghenii Laricov

a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Daniela Laricov și Evghenii Laricov în beneficiul Ecaterinei

Bișir cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6400 de lei.

Pentru a decide astfel instanța de fond reieșind din Rapoartele de expertiză

întocmite, cît și din declarațiile martorilor și specialistului audiați în cadrul

ședințelor de judecată a concluzionat că careva abateri sau încălcări de către pîrîtul

Radu Bîrcă nu au fost admise la momentul examinării minorei xxxxxx la 13

septembrie 2012, fiind prescris și un tratament corespunzător, fapt pentru care

pretențiile înaintate față de acesta s-au respins ca neîntemeiate.

La fel, instanța a constatat că, la data de 21 septembrie 2012 fiind la control la

Ecaterina Bișir, minora xxxxxxx acuza dureri acute în regiunea brațului membrului

superior pe stînga, fiind stabilit în baza radiografiei – fractura închisă a 1/3

proximale a brațului pe stînga, fără deplasarea fragmentelor, fapt confirmat prin

clișeele anexate la materialele cauzei, cît și prin declarațiile specialistului și

martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată.

Totodată prin răspunsul IMSP SCMC „V. Ignatenco” din 01 ianuarie 2013 și

procesul-verbal al ședinței comisiei de lucru compusă din medici specialiști al

Direcției sănătății a Consiliului municipal Chișinău din 19 martie 2013 s-a confirmat

faptul că de către medicul Ecaterina Bișir a fost stabilită corect diagnoza, cu

aplicarea atelei gipsate, îndreptarea la spitalizare, prescris un tratament corect și

prezentare la medic repetat la data de 25 septembrie 2012, însă contrar prescripției

medicului copilul xxxxxxxx nu a fost prezentată la control repetat.

Instanța a menționat că prin probele anexate s-a confirmat faptul că pe clișeul

din 21 septembrie 2012 nu se evidenția o fractură cu deplasarea fragmentelor, astfel

la acel moment lipsea necesitatea de a recomanda o intervenție chirurgicală minorei

xxxxxx. Astfel pretențiile reclamanților față de pîrîta Ecaterina Bișir s-au respins ca

fiind neîntemeiate or, la caz lipseau careva probe care să fi confirmat faptul că,

acțiunile acesteia sau tratamentul prescris au fost incorecte.

Instanța a ajuns la concluzia că lipsește un temei legal pentru a admite cerințele

reclamanților înaintate împotriva IMSP SCMC „V. Ignatenco”, or de către ultima a

fost examinat cazul minorei xxxxxx fiind stabilită lipsa încălcărilor din partea

3

medicilor Radu Bîrcă sau Bișir Ecaterina, fapt confirmat și prin Rapoartele de

expertiză medico-legale efectuate în cadrul examinării cauzei în instanța de

judecată, astfel încît lipsește un careva prejudiciu adus reclamanților din partea

unității medico-sanitară în cauză. Mai mult, și în cadrul examinării cauzei s-a stabilit

corectitudinea acțiunilor pîrîților la momentul parvenirii minorei xxxxxx spre

examinare.

Instanța de judecată a stabilit lipsa cărorva acțiuni ilicite din partea pîrîților, fapt

pentru care a respins cerințele reclamanților privind încasarea prejudiciului material

în mărime de 398 de lei suportat de către xxxxxx și a prejudiciului moral în mărime

de 50 000 de lei ca fiind neîntemeiate, or de către de către reclamanți nu a fost

confirmat, prin careva probe, că au suportat suferințe psihice sau fizice anume ca

rezultat a acțiunilor pîrîților.

În partea ce ține de pretențiile reclamanților privind încasarea prejudiciului

material în mărime de 4624 de lei pentru tratamentul lui Laricov Evghenii, instanța

de judecată a reținut că adresîndu-se la medicul de familie prin intermediul mamei

sale, Evghenii Laricov a acuzat encefalie, iar la întrebarea medicului privind

momentul apariției diagnosticului, mama reclamantului i-a comunicat că feciorul

Evghenii Laricov se tratează o perioadă îndelungată la spitalul Ministerului

Afacerilor Interne, anume de boala în cauză.

Astfel, instanța a menționat de către reclamanți nu au fost prezentate careva

probe care ar fi confirmat faptul că, reclamantul Evghenii Laricov a suportat

tratamentul invocat ca rezultat al acțiunilor pîrîților, fapt pentru care a respins ca

nefondate cerințele reclamanților și în această parte.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Daniela Laricov și Evghenii Laricov, casată hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 31 ianuarie 2017, în partea respingerii acțiunii față de

IMSP SCMC „V. Ignatenco” și în această parte a fost pronunțată o hotărâre nouă,

prin care acțiunea înaintată de Evghenii Laricov și Daniela Laricov a fost admisă

parțial, fiind încasat de la IMSP SCMC „V. Ignatenco” în beneficiul Danielei

Laricov și Evghenii Laricov suma de 4539 de lei cu titlu de prejudiciu material,

suma de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată formate

din taxa de stat în instanța de fond în mărime de 250 de lei și în instanța de apel în

mărime de 188 de lei, iar în total suma de 9 977 de lei.

În rest, hotărârea pronunțată în privința lui Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir a fost

menținută.

Prin decizia din 07 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție recursurile

declarate de către Laricov Evghenii, Laricov Daniela prin intermediul

reprezentantului, avocatul Teleba Vladislav, Instituția Medico-Sanitară Publică

Spitalul Clinic municipal pentru Copii ,,Valentin Ignatenco”, avocatul Petru Coșleț

în interesele Ecaterinei Bișir și recursul declarat de către Bîrcă Radu, s-a casat

decizia din 20 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Daniela Laricov și Evghenii Laricov, s-a menținut hotărîrea din 31

ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru pronunțată în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Daniela Laricov și Evghenii Laricov

împotriva lui Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir, Instituția Medico-Sanitară Publică SCMC

„V.Ignatenco” privind încasarea prejudiciului material și moral.

4

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că hotărîrea instanței de

fond este legală și întemeiată or, înțelegerea eronată de către reclamanți a drepturilor

pretinse a fi protejate nu modifică și nici nu generează efecte juridice, în condițiile

în care legislatorul a identificat cert categoria de acțiuni sau inacțiuni care pot fi

penalizate în caz de realizare defectuoasă a acestora.

Astfel, instanța de apel în temeiul art.373 alin. (1) Cod de procedură civilă a

verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii doar în partea atacată, și anume în ceea ce

privește repararea solidară a prejudiciului pretins de către Evghenii Laricov și

Daniela Laricov din contul lui Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir și IMSP SCMC

„V.Ignatenco”.

Colegiul Civil a indicat că în calitate de obiect eronat al disputei judiciare a

constituit diagnosticul medical, pe care părțile au încercat prin diverse metode și

procedee să-l identifice ca fiind unul valabil și obiectiv circumstanțelor în care a

survenit trauma la pacienta xxxxx, aspect de drept care potrivit legii nu dispune de

protecție juridică în materie de despăgubire or, prevederile art. 19 alin. (3) din Legea

nr.411 privind ocrotirea sănătății, reglementează expres nerespectarea normelor de

tratament medical, prescrierea de medicamente contraindicate sau aplicarea de

tratamente necorespunzătoare, ceia ce nu a fost demonstrat de către reclamanții-

apelanți. Deci, fiind certă și fără dubii sfera de protecție juridică doar a efectuării și

prescrierii unui tratament conform diagnosticului medical stabilit, pe când

identificarea diagnosticării unei maladii nu reprezintă un domeniu reglementat în

materie de despăgubire.

De asemenea, Colegiul Civil a reținut că Evghenii Laricov și Laricov Daniela

pretind încasarea în mod solidar din contul pîrîților a prejudiciului material în sumă

de 4624 de lei pentru tratamentul lui Evghenii Laricov, fără ca acesta să fi deținut

calitatea de pacient or, în cazul dat, factologia speței se referă la cazul clinic al

pacientei xxxxxx, fără ca reclamantul să fi fost asistat de unitatea medico-sanitară.

Astfel în lipsa unui element ale răspunderii delictuale prevăzut de art.1403 alin. (1)

Cod civil, exclude răspunderea comitentului or, prevederile art.19 alin. (3) al Legii

nr.411 privind ocrotirea sănătății nu sunt aplicabile pretinsului raport litigios,

persoanele care pot solicita repararea prejudiciilor aduse pacienților de unitățile

medico-sanitare sunt pacienții și organele de asigurare medicală. Deoarece Evghenii

Laricov nu a probat solicitarea sa, cerința privind încasarea prejudiciului material a

fost respinsă ca fiind una neprobată.

La 22 martie 2019 Evghenii Laricov și Daniela Laricov au declarat recurs,

solicitând casarea deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărîrii din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei decizii noi de admitere integrală a cerințelor din cererea de chemare în

judecată.

În susținerea recursului au invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), c) Cod de

procedură civilă, și anume că în cazul dat instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și a fost interpretată în mod eronat legea.

În motivarea recursului au indicat că instanțele de fond și de apel au examinat

superficial cauza, dînd o apreciere eronată obiectului litigiului civil, cît și o

interpretare greșită a legislației în vigoare or, la caz nu poate fi reținută ca fiind

legală concluzia instanței de apel precum că cazul clinic al pacientei xxxxxx, nu

cade sub incidența art. 19 alin. (3) al Legii nr.411 privind ocrotirea sănătății, or,

pacienții pot cere repararea prejudiciului de către unitățile medico-sanitare, cînd

5

întrunesc una din condițiile normei. Concluziile date sunt eronate și derogatorii de la

legislația în vigoare, deoarece obiectul acțiunii în instanța de judecată a constituit

acordarea unei asistențe medicale necalitative de către medicii Radu Bîrcă și

Ecaterina Bișir, și nu în special stabilirea diagnosticului medical. Noțiunea de

asistență medicală constă din mai multe etape: diagnosticul, investigația și

determinarea complexului de medicamente administrate.

Au menționat că s-au adresat cu copilul după asistență medicală de urgență,

pacienta care avea atunci 4 ani se încadrează în categoria de persoane care dispun de

asistență medicală obligatorie, prin prisma prevederilor alin. (1) și (4) lit. a) din

Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență

medicală. Asistența medicală de urgență reprezintă un ansamblu de măsuri

diagnostice și terapeutice întreprinse de către personalul medical calificat. Ea poate

fi acordată la diferite niveluri de către medici și asistenți medicali cu diferite grade

de pregătire. Astfel concluzia instanței de apel este eronată și schimbă noțiunea de

asistență medicală cu cea de tratament medical și cea de diagnosticare, or la caz fiica

lor nu a beneficiat de asistență medicală calificată, care era garantată de către stat.

Asistența medicală obligatorie întrunea atît primirea copilului la consultație,

efectuarea investigațiilor operative pentru a stabili genericul maladiei, cît și

întreprinderea acțiunilor operative în vederea stabilizării stării copilului. În altă

modalitate de decurgere a situației, dacă medicul Radu Bîrcă ar fi operat cu metode

medicale adecvate stării pacientei nu se ajungea la agravarea situației.

A specificat că în conformitate cu normele Standardului de organizare,

funcționare și practică în cadrul Unităților de Primiri Urgențe, aprobat la ședința

Consiliului de Experți al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, procesul-

verbal nr.2 din 19 mai 2017 și aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.424 din

02 iunie 2017, Unitatea de Primire Urgențe este o subdiviziune structurală a

instituției medico-sanitare spitalicești, cu personal propriu, special pregătit, destinată

triajului, evaluării și tratamentului de urgență a pacienților cu afecțiuni acute care se

prezintă la spital spontan.

Consideră întemeiate și certe concluziile din Raportul de expertiză medico-legală

nr.385 din 11 februarie 2015 în care medicii legiști din cadrul Centrului de Medicină

Legală, efectuând o expertiză suplimentară au concluzionat ce era obligat să

efectueze medicul traumatolog. Astfel nici medicul Radu Bîrcă, nici Ecaterina Bișir

nu au efectuat investigațiile necesare și anume, nu au prescris analiza generală a

sîngelui, analiza generală a urinei, analiza biochimică a sîngelui, grupa sangvină,

xxxx, electrocardiograma. Ambii medici s-au limitat la prescrierea efectuării

radiografiei în regiunea mîinii stîngi a pacientului în care treimea proxală a brațului

stîng nici nu se vizualizează, astfel că acesta nici nu a văzut regiunea brațului care a

fost traumatizată. Cît ține de radiografia prescrisă de către medicul Ecaterina Bișir,

s-a constatat că a fost efectuată numai proiecția directă în detrimentul obligațiunii de

a prescrie efectuarea radiografiei umărului în două proiecții.

Coroborând circumstanțele de fapt ale cauzei cu cele legale, consideră că sunt

îndreptățiți să obțină o satisfacție echitabilă, sub formă de reparare a prejudiciului

material și moral, ca urmare a acțiunilor/inacțiunilor contrare legii ale

colaboratorilor IMSP SCMC „V. Ignatenco” prin prisma prevederilor art. 1398,

1403, 1418 Cod civil și art. 19 alin. (3) din Leghea nr.411 privind ocrotirea sănătății.

Au menționat că vinovăția intimaților constă în acordarea necalitativă a asistenței

medicale fiicei, xxxxxx, ceea ce s-a soldat cu urmări grave pentru copil, așa cum

6

pentru corectarea erorilor comise de medici a fost necesară intervenție chirurgicală

de urgență. Astfel, dînșii au avut de suferit extrem de mult de pe urma acțiunilor

ilegale și necompetente ale medicilor.

Consideră că concluzia instanței de apel precum că nu este argumentată încasarea

în mod solidar din contul pîrîților a prejudiciului material suportat de Evghenii

Laricov în sumă de 4624 lei pentru tratament, deoarece nu a deținut calitatea de

pacient este neîntemeiată, or, instanța nu a stabilit existența legăturii cauzale dintre

agravarea stării sănătății lui Evghenii Laricov ca rezultat al unui factor de stres

enorm, și anume a prestării de către medici a unei asistențe medicale necompetente

copilului.

Au specificat că instanța de apel eronat a respins și pretenția privind încasarea

sumei de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, așa cum aceștia s-au expus

superficial, fără a analiza argumentele prezentate în dovedirea extinderii și

volumului suferințelor și inconveniențelor morale la care a fost supusă familia lor,

suma solicitată fiind una rezonabilă și menită să acopere suferințele suportate de ei

grație acțiunilor ilegale și incompetenței medicilor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 18 ianuarie 2019 (f.d. 168, vol. III), însă date privind

recepționarea acesteia de către recurenți lipsesc.

Totodată la 05 martie 2019 Daniela Laricov a solicitat prin cerere eliberarea

deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care a fost recepționată

potrivit mențiunii din cerere la 18 martie 2019 (f.d. 171, vol.III).

Astfel, recursul declarat de Evghenii Laricov și Daniela Laricov la 26 martie

2019, a fost depus în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 31 iulie 2019 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Evghenii Laricov și

Daniela Laricov, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

La 18 iunie 2019 Radu Bîrcă, reprezentat de avocatul Lilia Pacișina, a depus

referință la cererea de recurs depusă de Evghenii Laricov și Daniela Laricov, prin

care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs împotriva hotărîrii din

30 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și deciziei din 20 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău. A menționat că probele prezentate de recurenți în

susținerea poziției sale, nu demonstrează vina sa în vătămarea gravă a sănătății

copilului, or concluziile din Raportul comisiei de examinare a cazului nr.101 din 15

octombrie 2012 au fost condiționate de relațiile de conflict care existau cu

președintele comisiei. De către membrul comisiei Grigore Rusanovschi, șef secție

traumatologia I, la 06 noiembrie 2012 expres a fost indicat că nu este de acord cu

concluziile președintelui comisiei.

7

A specificat că dânsul în calitate de medic traumatolog-ortoped, la etapa sa, a

pus diagnoza corectă, bazată pe examenul radiologic, iar tratamentul medicamentos

indicat a corespuns diagnosticului clinic stabilit. Astfel la caz, lipsește legătura

cauzală între acțiunile medicului și suferințele psihice și prejudiciul material și

moral presupus suportate de familia Laricov.

La 19 septembrie 2019 Ecaterina Bișir, reprezentată de avocatul Petru Coșleț, a

depus referință la cererea de recurs depusă de Evghenii Laricov și Daniela Laricov,

prin care a solicitat respingerea integrală a recursului împotriva deciziei din 20

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 30 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. A menționat că în cadrul examinării cauzei s-a

constatat cu certitudine, că medicul Ecaterina Bișir a stabilit la 21 septembrie 2012

diagnoza corectă minorei xxxxx, și anume fractura oaselor fără deplasare, deoarece

deplasarea era neînsemnată, iar în astfel de cazuri, tratamentul are loc fără

intervenția chirurgicală. La fel dînsa a stabilit corect diagnozele și la 27 septembrie

2012, fapt menționat de către toți experții și specialiștii care au efectuat expertiza pe

cazul dat. Prin urmare instanțele ierarhic inferioare just au respins acțiunea înaintată

ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În corespundere norma indicată, recursul s-a examinat fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept

care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenții și intimații au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse.

Examinând și analizând argumentele invocate în cererile de recurs în raport cu

materialele dosarului și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Evghenii Laricov și Daniela Laricov, urmează a fi admis cu casarea deciziei din 20

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 31 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), c), alin. (4) Cod de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care, instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și

a interpretat în mod eronat legea.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

8

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul judiciar consideră oportun să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurenților și intimaților, ci va analiza doar

motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz

vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Potrivit foii de însoțire nr.46-8 la fișa de solicitare a asistenței medicale de

urgență, se confirmă că în conformitate cu solicitarea primită la 13 septembrie 2012,

ora 08.27, xxxx, cu vîrsta de xx ani, a fost preluată de la domiciliu și transportată la

IMSP SCMC „V.Ignatenco” la ora 09.25, fiind indicat diagnosticul medicului AMU

„leziune traumatică în regiunea articulației cotului pe stînga” (f.d. 42-43, vol. I).

Reieșind din înscrierile medicului Radu Bîrcă efectuate în registrul anexat la

materialele cauzei, urmează că la data de 12 septembrie 2012 xxxx fiind la grădiniță

a căzut pe cotul stîng, drept consecințe se atestă dureri minore în regiunea cotului

sting, mișcările depline articulare, slab dolore în cotul stîng. Radiologic s-a constatat

lipsa leziunilor la moment, fiind stabilită diagnoza: contuzie minoră a țesuturilor

moi cotul stîng (f.d. 44, vol. I).

Conform registrului de înregistrare a investigațiilor radiologice a IMSP SCMC

„V.Ignatenco” început la 26 august 2012 și terminat la 19 octombrie 2012, se

confirmă la 13 septembrie xxxxxxx a fost investigată în regiunea cotului stîng,

nefiind stabilit diagnostic de către medicul radiolog (f.d. 91-93, vol.I).

În trimiterea-extras din 05 octombrie 2012 eliberat pe numele pacientului

xxxxxxxx, internată în staționar la 01 octombrie 2012 și externată la 05 octombrie

2012, se indică diagnosticul complet concreșterea incorectă a fracturii osului în

regiunea umărului stîng (f.d.6, vol.I).

Conform fișei medicale întocmite de către Secția chirurgie a IMSP Institutul

Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului, Centrul

Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică pe numele xxxx, se constată că

pacientul a fost internat la 01 octombrie 2012 cu diagnosticul clinic „Fractură

închisă a osului humeral în regiunea proximală cu deplasarea fragmentelor

consolidată pe stînga” și externată la 05 octombrie 2012 cu diagnosticul principal la

externare „Fractură închisă a osului humeral pe stînga în regiunea proximală cu

deplasarea fragmentelor (faza consolidată)”. În urma intervenției chirgicale urma a

fi efectuată repoziția închisă fragmentelor osului humeral pe partea stîngă,

ostiosinteza cu broșe (f.d. 115-124, vol.I).

Conform Raportului de constatare medico-legală nr.2848/D din 19 octombrie

2012 întocmit de către Centrul de Medicină Legală, Secția clinică mun.Chișinău, s-a

concluzionat că la examinarea medico-legală a datelor documentelor medicale

prezentate pe numele cet.xxxxx s-a constatat: fractură vicios consolidată brațului

stîng cu deplasarea fragmentelor, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice

a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care

9

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie (f.d. 59, vol.I).

Prin ordinul cu privire la admiterea unor erori în acordarea asistenței medicale

de urgență pacientei xxxxxx și nerespectarea regulamentului de activitate a

instituției nr.109 din 02 noiembrie 2012 a IMSP SCMC „V.Ignatenco”, pentru

admiterea erorilor în activitatea profesională și lipsa de etică medicală, medicului-

traumatolog responsabil Radu Bîrcă i-a fost anunțată mustrare aspră (f.d.161, vol.I).

Ordinul respectiv a fost emis avîndu-se la bază raportul întocmit de către comisia

constituită în vederea examinării cazului pacientei xxxxx (f.d. 161-166, 167, vol.I).

Totodată prin ordinul cu privire la anularea ordinului nr.44 din 08 aprilie 2013 a

IMSP SCMC „V.Ignatenco”, s-a considerat nul ordinul nr.109 din 02 noiembrie

2012 emis în privința lui Radu Bîrcă (f.d.168, vol.I).

Prin răspunsul nr.01-9/645 din 05 noiembrie 2012 eliberat de IMSP SCMC

„V.Ignatenco” pe numele Danielei Laricov, se confirmă că în cadrul instituției

medicale a fost creată comisie, care a examinat cazul clinic și s-a ajuns la concluzia

că medicul Radu Bîrca a comis erori în acordarea asistenței medicale pacientei

xxxxxx. Totodată comisia a constatat greșeli admise de către Ecaterina Bișir la nivel

de SATO nr.3. Comisia a propus sancționarea medicilor Radu Bîrcă și Ecaterina

Bișir (f.d.7, vol.I).

Prin răspunsul nr.0701/1809 din 08 noiembrie 2012 eliberat de Direcția

sănătății pe numele Danielei Laricov, se confirmă că comisia din cadrul Direcției

sănătății a Consiliului municipal Chișinău a examinat plîngerea acesteia și au

constatat că medicul Radu Bîrcă a comis erori în stabilirea diagnosticului și

acordarea asistenței medicale copilului xxxxxx la momentul oportun, și anume

diagnosticul incorect a dus la acordarea asistenței medicale cu întîrziere, în privința

acestuia fiind aplicată sancțiune disciplinară prin ordinul administrației IMSP

SCMC „V.Ignatenco” (f.d.8, vol.I).

Potrivit procesului-verbal din 19 martie 2013 al ședinței comisiei de lucru din

medici specialiști al Direcției sănătății a Consiliului municipal Chișinău privind

examinarea petiției dnei Daniela Laricov, adresată Guvernului, referitor la

rezultatele examinării petiției anterioare privind calitatea asistenței medicale

acordate fiicei sale xxxxx, de către comisia creată a concluzionat că fractura brațului

în 1/3 proximală stîngă putea surveni în perioada 14.09.2012–20.09.2012, cînd

copilul s-a aflat în supravegherea rudelor, în rezultatul traumatismului repetat,

neobservat, ceea ce a fost confirmat de către medicul curant; medicul traumatolog

R.Bîrcă la 13.09.2012 a apreciat corect diagnosticul și tratamentul copilului;

tratamentul indicat de către medicul ortoped-traumatolog Ecaterina Bișir la 21

septembrie 2012 a fost corect cu imobilizarea corectă a membrului în atelă ghipsată

și indicată supravegherea în dinamică și prezentare la medic repetat la 25

septembrie 2012. Copilul xxxxxxx nu a fost prezentat la control repetat la 25

septembrie 2012 la medicul ortoped-traumatolog, conform indicațiilor anterioare,

dar la 27 septembrie 2012, astfel nu a beneficiat de îngrijiri adecvate din partea

părinților, motivul fiind supravegherea copilului de diferite rude (f.d.45-48, vol.I).

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr.404 din 29 mai 2014

întocmit de către Centrul de Medicină Legală, Secția expertize în comisie, pe

radiograma articulației cotului din 13 septembrie 2012 date pentru leziuni

traumatice nu se vizualizează. La fel nu se vizualizează treimea proximală a brațului

stîng. Pe clișeele radiologice prezentate personal de către mama copilului xxxxxx

10

medicului radiolog consultant, semne ale traumatismului repetat, nu a constatat.

Având în vedere datele prezentate, nu se exclude producerea fracturii după 13

septembrie 2012. Având în vedere acuzele copilului la dureri numai în articulația

cotului stîng, lipsa fracturii în regiunea articulației cotului stîng efectuată în 2

proiecții, tratamentul medicamentos indicat de către medicul traumatologi-ortoped

Radu Bîrcă, a corespuns diagnosticului clinic stabilit: contuzia minoră a țesuturilor

moi a cotului stîng. Ambii medici Bîrcă Radu și Bișir Ecaterina, la etapa sa, au pus

diagnoze corecte, bazate pe examenul radiologic.

După confirmarea fracturii asistența medicală acordată copilului a fost în

volum deplin, conform standardelor în vigoare (f.d.103-114, vol.I).

Prin răspunsul nr.01-a/109 din 22 februarie 2013 eliberat de IMSP SCMC

„V.Ignatenco”, Daniela Laricov a fost informată că studiind cazul cu pacienta

xxxxx, mai minuțios specialiștii traumatologi din IMSP SCMC „V.Ignatenco” au

confirmat faptul că în plan tehnologic dna E.Bișir a procedat corect, a fost stabilită

diagnoza, s-a aplicat atelă gipsată și a fost îndreptată la spitalizare. Dna E.Bișir a

fost avertizată privind comportamentul cu pacienții și responsabilitatea față de

profesia de medic. Bîrcă R. a fost concediat, nefiind colaborator al IMSP SCMC

„V.Ignatenco” (f.d.157, vol.I).

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr.385 din 11 februarie 2015

întocmit de către Centrul de Medicină Legală, Secția expertize în comisie, conform

standardelor medicale de diagnostic în traumatologia pediatrică medicul

traumatolog este obligat să efectueze următoarele investigații: analiza generală a

sîngelui, analiza generală a urinei, analiza biochimică a sîngelui, grupa sanguină,

xxxxxor, electrocardiograma, radiografia.

Medicul traumatolog la examinarea pacienților cu suspecții la fracturi a

membrilor superioare, până a face careva investigații suplimentare de laborator este

obligat să colecteze datele, timpul și circumstanțele în care s-a produs traumatismul,

să examineze minuțios atât vizual, cît și palpator membrul superior cu suspecție la

fractură, pentru a concretiza volumul, nivelul și proiecția investigațiilor radiologice

în stabilirea diagnosticului și a unui tratament adecvat.

Toate manipulațiile efectuate de către medic se înscriu în cartela medicală a

bolnavului de ambulatoriu sau fișa medicală a bolnavului de staționar.

Simptomele incipiente a fracturii osului humeral sunt următoarele: umăr

dureros, sensibilitate locală, hematom (vînătaie piept, braț) semnificativ, rezistarea

pacientului la mișcările umărului, la examinare, pînă la apariția durerii și este foarte

importantă examinarea nervului axilar și a plexului brahial.

Pe radiograma articulației cotului din 13 septembrie 2012 careva date pentru

leziuni traumatice nu se vizualizează. La fel nu vizualizează treimea proximală a

brațului stîng (f.d.193-198, vol.I).

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr.293 din 31 decembrie 2015

întocmit de către Centrul de Medicină Legală, Secția expertize în comisie, în

majoritatea cazurilor tratamentul fracturilor închise ale oaselor membrelor

superioare la copii este conservativ și se bazează pe aplicarea imobilizării cu ghips,

control radiologic pentru aprecierea alinierii (axării) oaselor fracturate îndată după

imobilizare și peste o perioadă de timp (2-6 săptămîni), iar decizia despre

intervenția chirurgicală este luată de medicul traumatolog pediatru ulterior în caz

dacă la controlul radiologie a fost stabilit dezaxarea capetelor oaselor fracturate.

11

Conform standardelor medicale de diagnostic și tratament în traumatologia

pediatrică, decizia efectuării intervenției chirurgicale la copil, îi aparține medicului

traumatolog pediatru și nu medicului radiolog (f.d. 224-227, vol.I).

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului.

Astfel, se constată că, la data de 12 septembrie 2012 minora xxxxx¸ cu vârsta

de xxxx ani, aflându-se la grădinița de copii nr.193 din or.Vatra a fost împinsă de

către un băiat din grupă. Copilul a căzut jos, traumîndu-și mîina stîngă. Deoarece

copilul acuza dureri, în aceeași zi la domiciliu a fost chemat medicul de familie

Margareta Paladi, care a cercetat copilul, nu a stabilit careva edem-hematom,

extensia în articulația cotului era prezentă, iar la palpare erau prezente dureri în

articulația cotului. Medicul de familia a recomandat părinților copilului să solicite

serviciul urgență, pentru concretizarea diagnosticului.

Astfel, la 13 septembrie 2012, ora 08.27, a fost chemată urgența la domiciliu,

xxxxx, fiind transportată la IMSP SCMC „V.Ignatenco” cu diagnosticul prealabil al

medicului AMU „leziune traumatică în regiunea articulației cotului pe stînga”.

În cadrul IMSP SCMC „V.Ignatenco” xxxxxxx, a fost examinată de către

medicul traumatolog-ortoped din cadrul instituției medicale Radu Bîrcă, care

reieșind din acuzele copilului a îndreptat copilul xxxxxx să facă radiografia cotului

stîng, prescriindu-i tratamentul corespunzător.

La 21 septembrie 2012 fiind la control la medicul Ecaterina Bișir, pacienta

xxxxx acuza dureri în regiunea brațului membrului superior pe stînga, fiind stabilit

în baza radiografiei fractura închisă a 1/3 proximale a brațului pe stînga, fără

deplasarea fragmentelor. Medicul Ecaterina Bișir în urma cercetării clișeului

radiografic, a imobilizat membrul cu atelă ghipsată cu indicarea supravegherii în

dinamică, cu prezentarea la medic repetat la 25 septembrie 2012.

La 27 septembrie 2012 a fost făcută o nouă radiografie la mîina stîngă a

copilului xxxxxx, de către medicul Ecaterina Bișir recurenții fiind informați că

urmează a fi efectuată o intervenție chirurgicală.

Astfel xxxxxxx, a fost internată la 01 octombrie 2012 în Secția chirurgie a

IMSP Institutul Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și

Copilului, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică cu

diagnosticul „Fractură închisă a osului humeral în regiunea proximală cu deplasarea

fragmentelor consolidată pe stînga”, unde a suportat o intervenție chirurgicală

pentru a repoziționa fragmentele osului humeral pe partea stîngă prin ostiosinteza

cu broșe și a fost externată la 05 octombrie 2012.

Daniela Laricov și Evghenii Laricov, considerând că medicii din cadrul IMSP

SCMC „V.Ignatenco”, Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir au stabilit un diagnostic greșit

copilului minor xxxxxx, au depus prezenta cerere de chemare în judecată privind

repararea prejudiciului material și moral, în temeiul art. 19 alin. 3 al Legii privind

ocrotirea sănătății nr. 411-XII din 28 martie 1995, care prevede că pacienții,

organele de asigurare medicală au dreptul la repararea prejudiciilor aduse

pacienților de instituțiile medico-sanitare prin nerespectarea normelor de tratament

medical, prin prescrierea de medicamente contraindicate sau prin aplicarea de

tratamente necorespunzătoare care agravează starea de sănătate, provoacă

dizabilitate permanentă, periclitează viața pacientului sau se soldează cu moartea

lui.

Fiind suverană în privința controlului pe care îl efectuează și având în vedere

argumentele care i-au fost prezentate, Colegiul civil, comercial și de contencios

12

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a analizat cererea de chemare în

judecată depusă de Daniela Laricov și Evghenii Laricov, inclusiv și prin prisma art.

8 din C.E.D.O.

În cazul de față, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat

că integritatea fizică și psihologică a persoanelor, implicarea lor în alegerea îngrijirii

medicale administrate și consimțământul acestora în acest sens, precum și accesul

acestora la informații care să le permită evaluarea riscurilor pentru sănătate la care

sunt expuse, intră în domeniul de aplicare al articolului 8 al Convenției sus-citate (a

se vedea Trocellier vs Franța (dec.), 5 octombrie 2006; S.B. vs România, 23

septembrie 2014, parag. 65).

Din raționamentele date, Înaltele Părți contractante au, în paralel cu obligațiile

lor pozitive prevăzute la articolul 2 din Convenție, obligația pozitivă prevăzută la

articolul 8. Așadar, în primul rând, statele au responsabilitatea de a introduce

reglementări care să impună spitalelor publice și private să adopte măsuri adecvate

pentru protejarea integrității fizice a pacienților și, pe de altă parte, victimele

neglijenței medicale trebuie să aibă posibilitatea reală de a accede la proceduri în

care ar putea, dacă este cazul, să obțină despăgubiri pentru daune (a se vedea

Benderskiy vs Ukraina, 15 noiembrie 2007, parag. 61 – 62; Codarcea vs România, 2

iunie 2009, parag. 102 - 103; Csoma vs România, 15 ianuarie 2013, parag. 41 și 43;

și S.B., ibidem, parag. 65 - 66).

În același timp, C.E.D.O. a considerat rezonabil să deducă de aici faptul că

statele contractante trebuie, în virtutea obligațiilor pozitive, să adopte măsurile

normative necesare pentru a garanta ca medicii iau în considerare consecințele

previzibile ale unei proceduri medicale planificate asupra integrității corporale a

pacienților și să îi informeze din timp pe pacienții respectivi despre consecințele

respective, astfel încât aceștia din urmă să fie în măsură să ia o decizie informată.

În pofida argumentelor intimaților, coroborate prin hotărârea primei instanțe,

precum că medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir au stabilit diagnosticul corect al

copilului xxxxxxx, fiind prescris tratamentul conform stării de fapt stabilite,

Colegiul nu le va reține ca întemeiate, din următoarele considerente.

Colegiul judiciar învederează că cererea recurenților se referă la o pretinsă

neglijență a unor prestatori de servicii de sănătate publici în îndeplinirea sarcinilor

lor. La fel, instanța de recurs punctează că va pune în balanță drepturile și obligațiile

atât a pacientei xxxxxx, cât și a medicilor Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir, angajații

IMSP SCMC „V.Ignatenco”.

În acest sens, pentru a elucida faptele abordate mai sus, instanța de judecată a

considerat că trebuie să opereze cu legislația din domeniul civil și cel medical

aferente cazului, în vigoare la data apariției litigiului.

Sub acest aspect, art. 19 alin. 3 din Legea privind ocrotirea sănătății nr. 411-

XII din 28 martie 1995, prevede că pacienții, organele de asigurare medicală au

dreptul la repararea prejudiciilor aduse pacienților de instituțiile medico-sanitare

prin nerespectarea normelor de tratament medical, prin prescrierea de medicamente

contraindicate sau prin aplicarea de tratamente necorespunzătoare care agravează

starea de sănătate, provoacă dizabilitate permanentă, periclitează viața pacientului

sau se soldează cu moartea lui.

Art. 15 alin. (1) din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile

pacientului nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005, prevede că pacientul sau

reprezentantul său poate ataca acțiunile prestatorilor de servicii de sănătate ce au

13

condus la lezarea drepturilor individuale ale pacientului. Totodată, conform art. 17

alin. (1), orice persoană care consideră că i-au fost lezate drepturile și interesele

legitime prevăzute de prezenta lege este în drept, în vederea protejării lor, să se

adreseze în instanța judecătorească competentă.

Prin prisma articolului 18 alin. (1) din legea citată, se deduce că

responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor individuale, stipulate de prezenta lege

o poartă prestatorii de servicii de sănătate, iar potrivit art. 1 alin. (2) din Legea

privind ocrotirea sănătății nr. 411-XII din 28 martie 1995, prestatori de servicii de

sănătate sunt instituțiile medico-sanitare și farmaceutice, indiferent de tipul de

proprietate și forma juridică de organizare, medici și alți specialiști în domeniu, alte

persoane fizice și juridice abilitate cu dreptul de a practica anumite genuri de

activitate medicală și farmaceutică.

Conform art. 970 alin. (1) și (2) Cod civil, prin contractul de prestări servicii, o

parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii,

iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită. Obiectul contractului de

prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură.

În acest sens, articolul 1398 alin. (1), coroborat cu art. 1399 din Codul civil, cel

care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

În condițiile articolului 1403 alin. (1) din Codul civil, comitentul răspunde de

prejudiciul cauzat cu vinovăție de prepusul său în funcțiile care i s-au încredințat.

Prin intermediul acestor norme juridice, Colegiul judiciar observă că recurenții

se încadrează în noțiunea de reprezentant al pacientului xxxxxx definită de art. 1

alin. (2) din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005.

Astfel, în calitate de pîrît este indicat IMSP SCMC „V.Ignatenco”, cît și

medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir, care activau în cadrul acestei instituții la data

adresării pacientului xxxxxxx pentru a primi asistență medicală calificată, medicii

reprezentînd în mod direct, interesele instituției în cazul prestării serviciilor de

sănătate.

În context, instanța de recurs observă că răspunderea intimaților va fi stabilită

în conexiune cu activitatea medicilor prezentată în litigiu, care, de fapt, au fost

reprezentanții IMSP SCMC „V.Ignatenco”.

În virtutea obligației și normelor de drept menționate, Colegiul lărgit notează

că recurenții Daniela Laricov și Evghenii Laricov au dreptul de a cere de la intimați

repararea prejudiciului material și moral. Procedeul de subsumare va fi realizat prin

intermediul art. 19 alin. 3 din Legea privind ocrotirea sănătății nr. 411-XII din 28

martie 1995, art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 263-

XVI din 27 octombrie 2005 în raport cu art. 970, 1398 și 1399 din Codul civil.

Concomitent, deși între părți este aparent un raport de prestări servicii, totuși

nu au fost întrunite excepțiile de la art. 1399 din Codul civil. Cu titlu de principiu,

viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică nu pot face obiectul vreunei

convenții, întrucât actul juridic civil nu poate avea ca obiect lucruri care nu sunt în

circuitul civil. De altfel, în domeniul medical, norma legală este întotdeauna cea

care stabilește drepturile și obligațiile subiectelor raportului juridic medical (civil),

iar în ceea ce privește răspunderea medicală, legea specială stabilește cel mult

situațiile de răspundere medicală, însă condițiile antrenării răspunderii sunt cele din

14

dreptul comun. Astfel, în cazul de față, se vor aplica elementele caracteristice

răspunderii civile delictuale.

Reieșind din raționamentele legale invocate, Colegiul lărgit punctează că

răspunderea civilă include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul

cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăție. Acestea sunt condițiile generale

necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei condiții, potrivit regulii

generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de

lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții. Dacă legea

modifică sau restrânge cercul condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii

delictuale, suntem în prezenta unor condiții speciale.

În această ordine de idei, instanța de recurs va examina întrunirea condițiilor

sus-citate.

Mai mult, cererea de recurs ridică o problemă de interpretare a prevederilor art.

19 alin. (3) din Legea privind ocrotirea sănătății nr. 411-XII din 28 martie 1995,

avînd în vedere concluzia instanței de apel, referitor la faptul că diagnosticarea unei

maladii nu reprezintă un domeniu reglementat în materie de despăgubire, sfera de

protecție juridică fiind doar efectuarea și prescrierea unui tratament conform

diagnosticului medical stabilit.

Potrivit acestui argument, instanța de apel a constatat că lipsesc condițiile

generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, în mod special faptul

juridic.

Un element important al răspunderii medicale se referă la fapta ilicită. Doctrina

juridică și jurisprudența națională definește acest component ca o faptă prin care,

încălcându-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile subiective sau

interesele persoanei. Aceasta poate apărea sub forma acțiunii sau inacțiunii.

La capitolul dat, Colegiul judiciar observă că drepturile pacientului sunt

drepturi derivate din drepturile fundamentale ale omului la viață și sănătate, care

includ drepturi sociale ce țin de accesibilitate, echitate și calitate în obținerea

asistenței medicale, precum și drepturi individuale ce țin de respectarea pacientului

ca ființă umană, a demnității și integrității lui, realizate în cadrul utilizării serviciilor

de sănătate în acord cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005.

Mai mult, conform art. 5 lit. a), c), d), f), h), q) din aceeași lege, pacientul are

dreptul la asistență medicală gratuită în volumul stabilit de legislație; securitatea

vieții personale, integritatea morală, cu asigurarea discreției în timpul acordării

serviciilor de sănătate; reducere a suferinței și atenuare a durerii, provocate de o

îmbolnăvire și/sau intervenție medicală, prin toate metodele și mijloacele legale

disponibile, determinate de nivelul existent al științei medicale și de posibilitățile

reale ale prestatorului de servicii de sănătate; la asigurarea de asistență medicală

(obligatorie și benevolă), în conformitate cu legislația; examinare, tratament și

întreținere în condiții adecvate normelor sanitaro-igienice; despăgubire a daunelor

aduse sănătății, conform legislației.

Sub aceste aspecte, instanța de recurs consideră că medicul Radu Bîrcă nu a

acordat pacientului xxxxx o asistență medicală în volum deplin, admițând o

atitudine superficială la examinarea pacientului xxxxxx, care în rezultat i-au agravat

suferințele și durerea, fiind necesară adresarea repetată la medicul Ecaterina Bișir,

imobilizarea mîinii cu atelă gipsată, și suportarea intervenției chirurgicale în vederea

repoziționării osului umărului din partea stîngă cu broșe.

15

Colegiul specifică, circumstanțele cazului în care s-a produs trauma la

pacientul xxxxxx, căderea liberă în cotul stîng, vîrsta copilului minor de numai 4

ani, care nu putea să exteriorizeze toate simptomele care le avea la momentul

adresării la medic, în vederea orientării medicului de a o examina și cerceta clinic.

Astfel medicul Radu Bîrcă s-a limitat la acuzele care le-a prezentat copilul, și anume

durerea în regiunea cotului, recomandând efectuarea examenului radiologic în

această zonă. Evident că în cazul dat potrivit clișeului radiografic medicul Radu

Bîrcă nu a stabilit fractură, ci doar o contuzie a țesuturilor moi a cotului, fiind

recomandat pacientului un bandaj elastic, sirop și unguent. Fără atenție din partea

medicului Radu Bîrcă au rămas acuzele mamei că copilul are dureri insuportabile la

mîina stîngă, nu poate ridica mîina, merge cu mîina lăsată/înclinată în jos, limitîndu-

se doar la răspunsul că aceasta este din cauza năsădirii puternice la cot.

Prin urmare Raportul de expertiză medico-legală nr.404 din 29 mai 2014 care

conține concluzia precum că pe radiograma articulației cotului din 13 septembrie

2012 la xxxxxx leziuni traumatice nu se vizualizează, nici treimea proximală a

brațului stîng, astfel că tratamentul medicamentos indicat de către medicul

traumatolog-ortoped Radu Bîrcă a corespuns diagnosticului clinic stabilit, contuzia

minoră a țesuturilor moi a coptului stîng, instanța de recurs nu îl poate aprecia ca

definitiv în cazul dat, or nu acest aspect al acordării asistenței medicale este invocat

de către Daniela Laricov și Evghenii Laricov ca fiind neglijent.

Colegiul remarcă că medicul Radu Bîrcă a admis neglijență în examinarea

membrului superior în întregime a copilului xxxxxx, pentru a stabili un diagnostic

final corect și recomandarea tratamentului corespunzător. Poziția dată a Colegiului

este consolidată și prin concluzia din Raportul de expertiză medico-legală nr.385

din 11 februarie 2015 întocmit de către Centrul de Medicină Legală, Secția

expertize în comisie, care au stabilit că conform standardelor medicale de diagnostic

în traumatologia pediatrică medicul traumatolog era obligat să efectueze

următoarele investigații: analiza generală a sîngelui, analiza generală a urinei,

analiza biochimică a sîngelui, grupa sanguină, RH factor, electrocardiograma,

radiografia. La fel medicul traumatolog la examinarea pacienților cu suspecție la

fracturi a membrilor superioare, pînă a face careva investigații suplimentare de

laborator este obligat să colecteze datele, timpul și circumstanțele în care s-a produs

traumatismul, să examineze minuțios atît vizual, cît și palpator membrul superior cu

suspecție la fractură, pentru a concretiza volumul, nivelul și proiecția investigațiilor

radiologice în stabilirea diagnosticului și a unui tratament adecvat. Toate

manipulațiile efectuate de către medic se înscriu în cartela medicală a bolnavului de

ambulatoriu sau fișa medicală a bolnavului de staționar (f.d.193-198, vol.I). Toate

aceste investigații nu au fost efectuate de către medicul traumatolog Radu Bîrcă, or

în cartela medicală a pacientului, cît și în mențiunile din registrul medicului Radu

Bîrcă, nu se conțin asemenea înscrieri referitor la examinarea pacientului

xxxxxx(f.d.43-44, vol.I).

Colegiul menționează că și comisia creată prun ordinul IMSP SCMC

„V.Ignatenco” nr.101 din 15 octombrie 2012, au examinat amplu cazul, cu audierea

tuturor persoanelor din litigiu și în raportul său au indicat că Radu Bîrcă a comis

erori grave în acordarea asistenței medicale pacientului Daniela Laricov și anume:

pacienta nu a fost examinată corect conform cerințelor ortopedice pentru

examinarea membrului superior, examinarea incorectă a dus la examinarea

radiologică greșită în urma la ce zona fracturată a rămas neexaminată, diagnoza

16

incorectă a dus la acordarea asistenței medicale greșite în loc de atelă ghipsată s-a

aplicat bandaj moale la cot, pe cînd fractura humerusului a rămas neimobilizată ce și

a provocat dureri majore la orice mișcare, iar argumentul medicului Radu Bîrcă că

ar fi fost examinată toată mîina, comisia nu l-a reținut, așa cum nu erau descrieri în

jurnalul de evidență a internării referitor la examinarea efectuată, nefiind descrisă

starea reală a pacientului (f.d. 162-165, vol.I).

Colegiul reține ca corectă concluzia comisiei menționată mai sus, avînd în

vedere că în componența comisiei erau medici competenți în domeniu și examinarea

a avut loc în scurt timp după survenirea cazului, fiind audiați toți participanții

cazului, cu concretizarea întrebărilor neclare, membrii comisiei susținînd

constatările făcute, cu excepția propunerii de a fi eliberat din funcție medicul Radu

Bîrcă. Referitor la medicul Rusanovschi Grigore, Colegiul reține că acesta nu a fost

de acord cu concluzia președintelui comisiei ce ține de sancționarea medicilor Radu

Bîrcă și Ecaterina Bișir, or acesta nu a indicat dezacordul cu constatările efectuate

de comisie.

Totodată Colegiul remarcă și eroarea admisă de către mediul traumatolog

ortoped Ecaterina Bișir, ce ține de îndreptarea pacientului xxxxxx pentru efectuarea

radiografiei doar în proiecție directă în urma la ce s-a stabilit diagnoza „Fractură

închisă a 1/3 proximale a brațului pe stînga fără deplasarea fragmentelor”, fiind

prescrisă aplicarea atelei ghipsate și recomandat tratamentul medicamentos. În

rezultatul efectuării radiografiei dintr-o proiecție nu a fost posibil de stabilit de către

medicul Ecaterina Bișir a deplasării fragmentelor, cu imobilizarea corectă a

membrului superior stîng, în consecință fiind necesară intervenția chirurgicală în

vederea repoziționării fragmentelor osului humeral a brațului stîng, cu osteosinteza

cu broche. Astfel, la caz medicul Ecaterina Bișir era obligată să indice radiografia

umărului în două proiecții, pentru a stabili diagnoza corectă și imobilizarea mîinii

conform poziționării reale a fracturii a 1/3 proximale a brațului pe stînga.

Prin urmare Colegiul nu pune la îndoială concluzia din Raportul de expertiză

medico-legală nr.404 din 29 mai 2014 ce ține de corectitudinea diagnozelor puse de

către medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir la etapa sa, bazate pe examenul

radiologic, dar reține că pacientul xxxxx nu a beneficiat din partea medicului Radu

Bîrcă de asistență medicală în volum deplin și necesar (prin examinarea întregului

membru superior stîng), în vederea stabilirii/infirmării fracturii provocate în urma

căderii și loviturii mîinii stîngi, iar medicul Ecaterina Bișir contrar obligațiilor sale,

nu a recomandat efectuarea radiografiei mîinii stîngi a pacientului xxxxxx din două

proiecții în vederea stabilirii corecte a fracturii și imobilizării mîinii.

În viziunea instanței, scopul principal al radiografiei este de a reduce la minim

existența vreunui risc pentru sănătatea și integritatea pacientului, or legislația

impune fără echivoc diligență și prudență maximă din partea prestatorilor de servicii

medicale.

Astfel prin comportamentul său medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir din

cadrul IMSP SCMC „V.Ignatenco” au încălcat drepturile pacientului xxxxxxx

stabilite în Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263-

XVI din 27 octombrie 2005 și obligațiile sale de serviciu, or careva probe în

demonstrarea contrariului aceștia nu au prezentat. În esență, o persoană când se

adresează la oricare medic are o așteptare rezonabilă și legitimă de a primi o

examinare și rezolvare a cererii sale într-o manieră promptă, justă și eficientă.

17

Argumentul medicului Radu Bîrcă că pacientul xxxxxxxxx a invocat doar

durere în regiunea cotului, dânsul îndreptând-o la examinarea radiologică doar în

regiunea invocată, Colegiul îl apreciază ca fiind o încercare de transmitere a

responsabilității de la medic la pacient.

Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că pacientul xxxxxxx a fost

lezată în dreptul său la securitatea integrității fizice în acord cu art. 1 alin. (2) și art.

5 lit. c) din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005. De altfel, situația respectivă

poate fi raportată la art. 18 alin. (1) din legea citată, și art. 19 alin. (3) din Legea

privind ocrotirea sănătății nr. 411 din 28 martie 1995 care dictează că

responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor individuale, stipulate de prezenta lege

o poartă prestatorii de servicii de sănătate, iar pacienții au dreptul la repararea

prejudiciilor aduse pacienților de instituțiile medico-sanitare prin nerespectarea

normelor de tratament medical, prin prescrierea de medicamente contraindicate sau

prin aplicarea de tratamente necorespunzătoare care agravează starea de sănătate.

Cu privire la condiția vinovăției din cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta

are un caracter dependent, marcat cu claritate atât de condiția faptei ilicite, cât și de

aceea a raportului de cauzalitate între cea din urmă și prejudiciu.

În cazul de față, IMSP SCMC „V.Ignatenco” a fost reprezentantă de către

medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir.

Astfel, conform art. 1403 alin. (1) din Codul civil, comitentul răspunde de

prejudiciul cauzat cu vinovăție de prepusul său în funcțiile care i s-au încredințat.

Art. 1398 din Codul civil nu enumeră tipurile de vinovăție, totuși, având în

vedere o interpretare sistemică a legislației civile raportată la art. 603 alin. (1) din

Codul civil, aceasta poate fi numai pentru dol (intenție) sau culpă (imprudență sau

neglijență). Dacă în primul caz nu există dificultăți de definire, atunci în cazul unei

fapte ce este comisă din imprudență, autorul prevede urmarea păgubitoare a

activității lui, dar crede și speră că ea nu va interveni, iar atunci când prejudiciul se

produce din cauza unei activități neglijente, autorul nu prevede consecința, deși

trebuia și putea să o prevadă.

În ceea ce privește fundamentarea răspunderii medicale pe noțiunea de „eroare

medicală”, Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 se limitează la o definiție

sumară a acesteia, respectiv o prezintă ca pe o activitate sau inactivitate conștientă a

prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătății

pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism.

În speță, conform Raportului de constatare medico-legală nr.2848/D din 19

octombrie 2012 întocmit de către Centrul de Medicină Legală, Secția clinică

mun.Chișinău, s-a concluzionat că la examinarea medico-legală a datelor

documentelor medicale prezentate pe numele xxxx s-a constatat: fractură vicios

consolidată brațului stîng cu deplasarea fragmentelor, care a fost cauzată în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie (f.d. 59, vol.I).

Sub acest aspect, situația din litigiu se încadrează la categoria de

responsabilitate medicală, care, în sensul larg, excede limitele noțiunii de eroare

medicală, fiind reglementată expres în art. 17 și 18 din legea citată.

O altă interpretare și abordare decât cea prezentată ar conduce la încălcarea

obligațiilor procedurale asumate de statul nostru în temeiul art. 8 din C.E.D.O.

18

Pornind de la argumentele recurenților, Colegiul de control judiciar consideră

că instanțele ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele anexate la dosar în

coraport cu circumstanțele cauzei și argumentele recurenților, întrucât, în favoarea

respingerii cererii de chemare în judecată, au fost aduse afirmații caracterizate prin

formalism.

Astfel Colegiul apreciază ca eronată poziția instanței de apel care a reiterat că

în calitate de obiect eronat al disputei judiciare a constituit diagnosticul medical, pe

cînd prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr.411 privind ocrotirea sănătății

reglementează expres nerespectarea normelor de tratament medical, prescrierea de

medicamente contraindicate sau aplicarea de tratamente necorespunzătoare, ceea ce

nu a fost demonstrat de către reclamanți, or la caz s-a constatat cert că a avut loc

aplicarea tratamentului necorespunzător în urma unei erori medicale și în urma

intervenției medicale (actului medical) neglijente față de pacientul xxxxx, care

inclusiv și prin prisma art. 5 alin. (1) lit.q) al Legii nr. 263-XVI din 27 octombrie

2005 beneficiază de dreptul la despăgubire a daunelor aduse sănătății. La caz este

cert și că în privința xxxx a fost aplicat din start un tratament necorespunzător, ce a

dus în consecință la suportarea intervenției chirurgicale. Agravarea stării sănătății

xxxxx putea fi evitată prin stabilirea fracturii membrului superior stîng la prima

adresare la medic, cu imobilizarea acesteia conform standardelor medicale.

În mod corespunzător, și raționamentele instanței de fond privind netemeinicia

cererii nu sunt convingătoare, fiind apreciate eronat și nefondat probele anexate la

materialele cauzei, or probele urmează a fi apreciate multiaspectual și nepărtinitor în

conformitate cu art. 130 din Codul de procedură civilă, cît și nu au fost apreciate și

stabilite corect toate circumstanțele cauzei.

Pe baza celor prezentate, rezultă că prestatorii de servicii de sănătate nu au

prevăzut consecințele acțiunile lor, deși trebuiau și puteau să o prevadă, având în

vedere calificarea acestora în domeniul respectiv.

Pentru antrenarea răspunderii civile medicale, ca și în cazul răspunderii civile

delictuale, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de

cauzalitate respectiv prejudiciul cauzat să fie consecința faptei ilicite.

În acest sens, Colegiul lărgit va stabili toate corelațiile dintre fapte și

împrejurări, reținându-se în câmpul cauzal doar acelea care au o contribuție directă

sau indirectă, mediată sau nemijlocită la producerea prejudiciului și care fac posibilă

identificarea cauzelor principale, secundare, interne, externe și concomitente.

În speță, instanța de recurs reiterează că recurenții au invocat că au suportat un

prejudiciu material manifestat sub forma de cheltuieli pentru serviciile medicale

pentru tratamentul xxxx în mărime de 398 de lei, și cheltuieli suportate pentru

tratamentul lui Evghenii Laricov în mărime de 4624 de lei (f.d. 12, vol.I; 152, verso,

vol.III). Totodată recurenții au solicitat încasarea în mod solidar din contul lui Radu

Bîrcă, Ecaterina Bișir și IMSP SCMC „V.Ignatenco” a prejudiciului moral în

mărime de 50 000 de lei, cît și cheltuielile de judecată.

Fiind stabilit că IMSP SCMC „V.Ignatenco” a fost reprezentantă de către

medicii Radu Bîrcă și Ecaterina Bișir, în acordarea asistenței medicale pacientului

xxxxx, reieșind din art. 1403 alin. (1) din Codul civil, anume IMSP SCMC

„V.Ignatenco” urmează să răspundă de prejudiciul cauzat xxxxx.

Colegiul de control judiciar observă că, soții Laricov au suportat cheltuieli

pentru tratamentul medical al fiicei xxxxxxx, prejudiciul material fiind justificat și

19

urmează a fi compensat părinților Daniela Laricov și Evghenii Laricov din contul

IMSP SCMC „V.Ignatenco”, în mărime de 281,95 de lei (f.d. 16, 17-18, 123, vol.I).

Referitor la cerința privind încasarea prejudiciului material în cuantum de

116,05 lei, cheltuieli pretins suportate pentru tratamentul copilului xxxxxx,

Colegiul o va respinge ca neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării prezentei

cauze civile de către Daniela Laricov și Evghenii Laricov nu au fost prezentate

probe în confirmarea sumelor pretinse, contrar prevederilor art. 117 alin. (1) și art.

119 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Referitor la cheltuielile medicale suportate de către Evghenii Laricov în mărime

de 4624 de lei, Colegiul consideră cerința a fi fără suport juridic și o va respinge ca

neîntemeiată or, xxxxxx este pacientul care are dreptul la repararea prejudiciului

adus de către instituția medico-sanitară potrivit art. 19 alin. 3 al Legii privind

ocrotirea sănătății nr.411-XIII din 28 martie 1995. Totodată acestei pretenții nu sunt

aplicabile nici prevederile art.1398 alin. (1) Cod civil, or la caz Colegiul nu a atestat

careva acțiuni ilicite din partea pîrîților față de Evghenii Laricov. La fel de către

acesta nu a fost confirmat prin probe pertinente că a suportat careva suferințe psihice

sau fizice anume ca rezultat al cărorva acțiuni ale pîrîților.

Cu referire la pretenția Danielei Laricov și Evghenii Laricov privind recuperarea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei, Colegiul îl consideră parțial

întemeiat.

Conform art.1422 alin.(1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Art.1423 Cod civil prevede că, mărimea compensației pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

De asemenea, la determinarea mărimei compensației pentru prejudiciul moral o

importanță deosebită au valorile morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul

suportării unui prejudiciu moral, fiecare persoană vătămată acordă o prețuire diferită

valorilor lezate.

Suplimentar, Colegiul lărgit ia act de faptul că recurenții au avut în mod formal

acces la o procedură care să îi permită recunoașterea încălcării drepturilor sociale și

individuale de către prestatorii de servicii medicale și să obțină acordarea de

reparații pentru prejudiciului suferit. Pe de altă parte, obligația de procedură impusă

de C.E.D.O. privind îngrijirea necesită, de asemenea, încheierea procedurii într-un

termen rezonabil (a se vedea Šilih vs Slovenia (M.C.), 9 aprilie 2009, parag. 196). În

această privință, CtEDO a subliniat că, pe lângă problema respectării drepturilor

care decurg din articolele Convenției într-o anumită cauză, considerațiile mai

generale necesită, de asemenea, examinarea promptă a cazurilor privind neglijența

medicală în spital. Cunoașterea faptelor și a eventualelor erori în administrarea

îngrijirilor medicale este esențială pentru a permite instituțiilor în cauză și

20

personalului medical să remedieze eventualele deficiențe și să prevină astfel de

erori. Prin urmare, examinarea rapidă a acestor cazuri este important pentru

siguranța utilizatorilor tuturor serviciilor de sănătate ( a se vedea Oyal vs Turcia, 23

martie 2010, parag. 76; Kanal vs Turcia, 15 ianuarie 2019, parag. 44).

În consecință, se observă că litigiul a fost soluționat definitiv abia la 5 ani de la

introducerea acțiunii civile, iar o astfel de întârziere, este de natură să prelungească

o incertitudine dificilă nu numai pentru recurenți, ci și pentru profesioniștii din

domeniul sănătății în cauză.

În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în

jurisprudența sa constantă conform căreia un reclamant nu poate fi obligat să

prezinte vreo dovadă a prejudiciului moral pe care l-a suferit (a se vedea, printre

multe altele, Pshenichnyy vs Rusia, 14 februarie 2008, parag. 35, Antipenkov vs

Rusia, 15 octombrie 2009, parag. 82, Nedayborshch vs Rusia, 1 iulie 2010,

parag.37).

Având în vedere cele menționate mai sus și reieșind din specificul cererii de

chemare în judecată, Colegiul consideră că recurenților li s-au cauzat suferințe de

ordin moral ca urmare a evenimentelor produse, și urmează a fi admise în cuantum

de 45 000 de lei, sumă pe care Colegiul o consideră necesară, reală și proporțională

suferințelor suportate, cît și reieșind din situația prelungită de incertitudine

constatată în faza de recurs de circa 5 ani.

Cu referire la compensarea cheltuielilor de judecată, Colegiul civil reține că,

potrivit art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului, iar

potrivit art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa

de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Astfel, ținând cont de faptul că acțiunea recurenților urmează a fi admisă

parțial, respectiv Danielei Laricov și Evghenii Laricov îi vor fi compensate din

contul IMSP SCMC „V.Ignatenco” suma de 188 de lei, cheltuieli suportate cu titlu

de taxă de stat achitată în instanța de apel (f.d.146, vol. II) și 50 de lei, cheltuieli

suportate cu titlu de taxă de stat achitată în instanța de recurs (f.d. 1, vol.III), în total

suma de 238 de lei.

Colegiul reține că în cadrul examinării cauzei, avocatul pîrîtei Ecaterina Bișir,

Petru Coșleț a solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate de către

ultima. În confirmarea cheltuielilor invocate, a fost prezentat bonul de plată seria EP

nr.798053 din 20 decembrie 2016 în sumă de 6400 de lei și actul de primire-predare

a lucrului efectuat de către avocat în sumă de 10 400 de lei.

Având în vedere că de către Ecaterina Bișir, reprezentată de avocatul Petru

Coșleț a fost prezentată confirmarea achitării serviciilor prestate doar în sumă de

6400 de lei, Colegiul va încasa din contul recurenților în beneficiul Ecaterinei Bișir

suma de 6400 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, ca fiind necesare și

rezonabile, în rest cerința privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică se va

respinge ca neîntemeiată.

Conform art. 85 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, de taxă de stat pentru

judecarea cauzelor civile se scutesc reclamanții în acțiunile de reparație a

prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a

21

sănătății ori prin deces, iar conform art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă,

cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească, precum și

taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît

proporțional părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor

de judecată.

Conform art. 83 alin. (2) Cod de procedură civilă, în acțiunile patrimoniale, taxa

de stat se determină în funcție de caracterul și valoarea acțiunii, iar în acțiunile

nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege, în proporții fixe, conform Legii

taxei de stat.

Reieșind din normele sus-menționate, Colegiul va dispune încasarea la bugetul

public din contul pîrîtului IMSP SCMC „V.Ignatenco” a cheltuielilor de judecată

sub formă de taxă de stat, în mărime de 150 de lei, pentru capătul de cerere privind

încasarea prejudiciului material și 100 de lei, pentru capătul de cerere privind

încasarea prejudiciului moral, iar în total suma de 250 de lei, de plata căreia

reclamanta a fost scutită prin lege la depunerea acțiunii în judecată.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de către Daniela Laricov și Evghenii

Laricov, de a casa integral decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Daniela Laricov și Evghenii Laricov.

Se casează decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Daniela Laricov și

Evghenii Laricov împotriva lui Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir, Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”

privind încasarea prejudiciului material și moral, cu pronunțarea unei hotărâri noi

prin care:

Se admite parțial, cererea de chemare în judecată înaintată de Daniela Laricov

și Evghenii Laricov împotriva lui Radu Bîrcă, Ecaterina Bișir, Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco”

privind încasarea prejudiciului material și moral.

Se încasează de la Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

pentru Copii „Valentin Ignatenco” în beneficiul Danielei Laricov și Evghenii

Laricov prejudiciul material în mărime de 281,95 (două sute optzeci și unu) de lei

95 bani, prejudiciul moral în mărime de 45 000 (patruzeci și cinci de mii) de lei,

precum și cheltuielile de judecată în mărime de 238 (două sute treizeci și opt) de lei,

iar în total suma de 45 519,95 (patruzeci și cinci mii cinci sute nouăsprezece) lei 95

bani.

În rest cerințele Danielei Laricov și Evghenii Laricov se resping ca fiind

neîntemeiate.

22

Se încasează la bugetul public din contul Instituției Medico-Sanitară Publică

Spitalul Clinic Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco” cheltuieli de judecată

sub forma taxei de stat în mărime de 250 (două sute cincizeci) de lei.

Se încasează de la Daniela Laricov și Evghenii Laricov în beneficiul

Ecaterinei Bișir cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6400 (șase mii patru

sute) lei.

În rest cerințele Ecaterinei Bișir, reprezentată de avocatul Petru Coșleț se

resping ca fiind neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

Victor Burduh

23