2ra-917/18 — contestarea ilegalității refuzului, nesoluționarea în termen a cecerii prealabile, considerarea operării schimbării programului de lucru ca mofidicare a contractului individual
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea ilegalităţii refuzului, nesoluţionarea în termen a cecerii prealabile, considerarea operării schimbării programului de lucru ca mofidicare a contractului individual
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-917/18 — contestarea ilegalității refuzului, nesoluționarea în termen a cecerii prealabile, considerarea operării schimbării programului de lucru ca mofidicare a contractului individual (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.2ra-917/18
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – O. Cernei,
Instanța de apel: CA Chișinău – A. Minicuna, V. Sîrbu, V. Mihaila,
Î N C H E I E R E
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,
judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Elena Carp,
reprezentată de către avocatul Igor Trofimov,
în cauza civilă la acțiunea Elenei Carp împotriva Bibliotecii Naționale a
Republicii Moldova cu privire la constatarea ilegalității refuzului de a oferi un
răspuns la cererea prealabilă, nesoluționarea în termen a cererii, considerarea
operării schimbării programului de lucru ca modificare a contractului de muncă,
considerarea nulității modificării programului de muncă, repararea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 20 septembrie 2017,
prin care s-a respins apelul declarat de către Elena Carp, s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 11 aprilie 2017,
C O N S T A T Ă:
Elena Carp în data de 25 mai 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată, cu concretizările ulterioare, împotriva Bibliotecii Naționale, prin care a
solicitat constatarea ilegalității refuzului de a oferi răspuns la cererea prealabilă din
06 aprilie 2016, nesoluționării în termen a cererii prealabile, considerarea drept
modificare a contractului de muncă a reclamantei prin operarea schimbărilor în
programul de muncă prin stabilirea zilei de vineri drept zi de odihnă, iar celor de
sâmbătă și duminică drept zile de lucru, a considera nulă modificarea programului
de muncă fără acordul reclamantei și a obliga pârâtul la repararea prejudiciului
moral în mărime simbolică de 100 lei ca urmare a nesoluționării în termen a cererii
prealabile (f.d.4-5,13-16).
În motivarea acțiunii a invocat că la 06 aprilie 2016 reclamanta, în calitatea sa
de angajată a Bibliotecii Naționale, s-a adresat către angajator cu o cerere privind
oferirea explicațiilor asupra modificării programului de muncă și stabilirea zilei de
vineri drept zi de odihnă, iar celor de sâmbătă și duminică drept zile de lucru,
invocând că la 04 aprilie 2016 în mod verbal i s-a comunicat că urmează să nu se
prezinte la serviciu în ziua de vineri, iar în schimb este obligată să se prezinte în
zilele de sâmbătă și duminică.
1
Invocă că noul grafic de muncă nu a fost aprobat printr-un ordin scris al
directorului bibliotecii.
Contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât printr-un acord
suplimentar semnat de părți. La caz, aceasta nu și-a dat acordul la modificarea
contractului de muncă prin stabilirea zilei de vineri zi de odihnă, iar zilelor de
sâmbătă și duminică zile lucrătoare.
Invocă legislația muncii, care stabilește că în cazul în care repausul simultan
în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau compromite
funcționarea normală a unității, acest repaus poate fi acordat și în alte zile, stabilite
prin contractul colectiv de muncă sau prin regulament intern, cu condiția ca una
din zile să fie duminica, or, salariații să beneficieze de două zile libere în cursul
săptămânii cu un spor la salariu.
În opinia reclamantei indicațiile angajatorului privind schimbarea graficului
de muncă fără vreun ordin în acest sens, fără acordul reclamantei ca angajată și
fără ca contractul colectiv de muncă să prevadă acest fapt reprezintă o încălcare
gravă a legislației muncii și dreptului angajatului la odihnă.
Mai invocă reclamanta că pârâtul i-a încălcat dreptul la oferirea informației
veridice la cererea sa, prin care a solicitat adoptarea unei atitudini corespunzătoare
și informarea despre rezultatele examinării cererii.
Indică că la 09 septembrie 2016, după adresarea în instanța de judecată
Biblioteca Națională i-a oferit răspuns, prin care i-a comunicat că contractul
individual de muncă nu a fost modificat, iar programul de muncă a fost stabilit
pentru toți angajații prin ordinul nr. 52 din 28 septembrie 2015, care a fost
menținut de către instanțele de judecată.
Din punctul de vedere a reclamantei angajatorul a modificat contractul
individual de muncă fără acordul acesteia, adică în mod unilateral.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 aprilie 2017 s-a
respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată. ( f.d. 92, 98-104)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 septembrie 2017 a respins
apelul declarat de Elena Carp, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din data de 11 aprilie 2017. ( f.d. 128, 129-142)
Împotriva deciziei instanței de apel, la 13 martie 2018 a înaintat recurs Elena
Carp, reprezentată de către avocatul Igor Trofimov, prin care a indicat dezacordul
cu soluțiile adoptate de către instanțele de judecată, indicând neaplicarea normelor
legale, care în opinia recurentei a avut drept efect adoptarea unei decizii greșite.
La 15 mai 2018 Biblioteca Națională prin intermediul reprezentantului Victor
Dumneanu a depus referință la cererea de recurs înaintată de către Elena Carp, prin
care a solicitat respingerea ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. 434, alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată
la data de 20 septembrie 2017, expediată în adresa participanților la proces la data
de 21 septembrie 2017, potrivit înscrierii de pe coperta dosarului rezultă că
avocatul recurentei la data de 17 ianuarie 2018 a recepționat copia deciziei
contestate.
2
În aceste circumstanțe recursul, declarat de către Elena Carp, reprezentată de
către avocatul Igor Trofimov, la data de 13 martie 2018 se consideră a fi depus în
termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către
Elena Carp, reprezentată de către avocatul Igor Trofimov este inadmisibil din
următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,
că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de
judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu
pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu
pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele
expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432, alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică
să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul
trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în
recursul declarat de către Elena Carp, reprezentată de către avocatul Igor Trofimov
asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele
de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
3
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul
în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa
cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Elena Carp, reprezentată de către avocatul Igor
Trofimov inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Recursul, declarat de către Elena Carp, reprezentată de către avocatul Igor
Trofimov, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecători Iuliana Oprea
Maria Ghervas
4