3ra-576/18 — Constatarea încălcării termenului legal de prezentare de către pârât a informatiilor oficiale, repararea prejudiciului moral si obligarea prezentării copiei legalizate de pe ordinul Ministerului Economiei si a tuturor anexelor acestuia

3ra-576/18 — Constatarea încălcării termenului legal de prezentare de către pârât a informatiilor oficiale, repararea prejudiciului moral si obligarea prezentării copiei legalizate de pe ordinul Ministerului Economiei si a tuturor anexelor acestuia (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-576/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecătorul: I. Păduraru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eremia Igor

împotriva Ministerului Economiei al Republicii Moldova, cu privire la constatarea

încălcării termenului legal de prezentare de către pârât a informațiilor oficiale,

repararea prejudiciului moral și obligarea prezentării copiei legalizate de pe ordinul

Ministerului Economiei și a tuturor anexelor acestuia,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 04 aprilie 2017 Eremia Igor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Economiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării termenului legal de prezentare de către pârât a informațiilor oficiale,

încasarea prejudiciului moral pentru încălcarea termenului legal de prezentare a

informațiilor oficiale solicitate, în sumă de 3000 lei, obligarea prezentării copiei

legalizate de pe Ordinul Ministerului Economiei nr. 54 din 10 aprilie 2013 și a

tuturor anexelor acestuia.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că la data de 14 martie 2017 de

către Ministerul Economiei a fost recepționată cererea sa, însă i-a fost refuzat

aplicarea pe exemplarul de cerere a petiționarului a dovezii recepționării, prin care

a solicitat eliberarea copiei legalizată de pe Ordinul Ministerului Economiei nr.54

din 10 aprilie 2013 și a tuturor anexelor acestuia.

1

Eremia Igor comunică, că cerințele respective au generat ca urmare a

necesității de a lua cunoștință cu prevederile ordinului nominalizat și în caz de

necesitate de a prezenta extrase din conținutul acestuia, în calitate de probe în

instanța de judecată.

Reclamantul menționează, că Ministerul Economiei, urma să elibereze

răspuns, la cererea adresată la data de 14 martie 2017, până la data de

03-04 aprilie 2017, adică în termen de 15 zile lucrătoare potrivit art. 16 al Legii

privind accesul la informație (nr. 982 din 11 mai 2000, publicată în M.O. la

28 iulie 2000 Nr. 88-90, art Nr : 664), însă, până la ziua înregistrării prin

intermediul cancelariei Judecătoriei mun. Chișinău (sediul Buiucani), a cererii de

chemare în judecată, cererea sa nu a fost satisfăcută și informația nu a fost

eliberată, în adresa petiționarului fiind expediată scrisoare cu nr. 08/2-1511 din

17 martie 2017, prin care evaziv a fost făcut trimitere la un link de pe pagini web.

Consideră scrisoarea pârâtului drept refuz la prezentarea informației

solicitate, ori în caz de necesitate de prezentare de probe în instanța de judecată, la

dosar nu sunt admise în calitate de probe link-uri web. Reclamantul face trimitere

la prevederile art.10 și 16 a Legii privind accesul la informație unde se stipulează

că persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal sau prin

reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile stabilite

de legislație; informațiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziția

solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu

mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la

informație.

Eremia Igor susține, că în cazul în care informația solicitată este una

costisitoare pentru Ministerul Economiei, atunci ultimii erau în drept să solicite o

plată simbolică pentru compensarea cheltuielilor, prin prisma prevederilor art. 13

alin. (1) lit. e) al Legii RM privind accesul la informație.

Reclamantul își întemeiază pretențiile în baza art. 11, 13, 16 Legii privind

accesul la informație, art. 22, 25, 26 a Legii contenciosului administrativ ( nr. 793

din 10 februarie 2000, publicată în M.O. la 18 mai 2000 Nr. 57-58, art Nr: 375 ),

Legii cu privire la petiționare (nr. 190 din 19 iulie 1994, publicată în

M.O. 24 ianuarie 2003 în Nr. 6-8, art Nr: 23), Hotărâre Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 1, din 02 aprilie 2007 „cu privire la examinarea cauzelor privind accesul

la informațiile oficiale”, art.4 - 6. 94, 239 CPC.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 14 iunie 2017

acțiunea a fost admisă parțial, dispunându-se constatarea încălcării de către

Ministerul Economiei a termenului legal de prezentare a informațiilor oficiale și

obligarea Ministerului Economiei a Republicii Moldova să prezinte lui Eremia Igor

copia legalizată de pe Ordinul Ministerului Economiei nr. 54 din 10 aprilie 2013 și

a tuturor anexelor acestuia. În rest acțiunea civilă inițiată la cererea de chemare în

2

judecată declarată de Eremia Igor împotriva Ministerului Economiei a Republicii

Moldova a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 28 iunie 2017 Eremia

Igor a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea

acestuia, casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

14 iunie 2017 în partea ce ține de neadmiterea cerințelor privind încasarea

prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a obliga Ministerul

Economiei la repararea prejudiciului moral în mărime de 3000 lei.

La data de 07 iulie 2017 Ministerul Economiei al Republicii Moldova a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

14 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care pretențiile față de Ministerul Economiei să

fie respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie 2017, nu s-a dat

curs cererilor de apel declarate de Eremia Igor și Ministerul Economiei al

Republicii Moldova, acordându-le apelanților un termen de 10 zile de la

recepționarea încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor stipulate în încheiere.

La 10 octombrie 2017 Eremia Igor a depus cerere de apel motivată cu

reiterarea solicitărilor inițiale.

La 23 octombrie 2017 Ministerul Economiei al Republicii Moldova a depus

cerere de apel motivată solicitând admiterea cerințelor inițiale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017 s-a respins

apelul declarat de către Ministerul Economiei al Republicii Moldova, a fost admis

apelul depus de Eremia Igor, a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 14 iunie 2017 în partea respingerii cerințelor privind încasarea

prejudiciului moral și a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost încasat din

contul Misterului Economiei în beneficiul lui Eremia Igor prejudiciul moral în

mărime de 1000 lei, în rest cerințele au fost respinse și menținută hotărârea

instanței de fond (f.d.82).

În susținerea poziției date instanța de apel a reținut că prima instanță corect a

stabilit că apelantul-pârât Ministerul Economiei nu a furnizat informația solicitată

apelantului-reclamant Eremia Igor, a stabilit circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, dar a aplicat eronat norma de drept material și a respins

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului

de liber acces la informație.

Însă, în opinia instanței de apel, suma de 3000 lei, solicitată de Eremia Igor,

cu titlu de prejudiciu moral este exagerat de mare și nu este în corespundere cu

caracterul și gravitatea suferințelor psihice suportate de către acesta, din care

considerente Completul consideră necesar de stabilit cuantumul prejudiciului

moral în sumă de 1000 lei, în rest de respins.

3

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 01 martie 2018 Ministerul

Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 14 iunie 2017 și a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 23 noiembrie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă

integral acțiunea reclamantului, sau transmiterea cauzei spre rejudecare în apel

(f.d. 93-94).

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, consideră decizia instanței

de apel ilegală și neîntemeiată, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept

material și procesual.

Recurentul precizează că din materialele cauzei anexate de către intimat atât

în instanța de fond, cât și în cea de apel, nu a fost prezentată nici o probă ce ar

putea confirma faptul că lui Eremia Igor i s-a pricinuit careva prejudiciu moral.

Astfel recurentul concluzionează că instanța de apel la stabilirea încasării

prejudiciului nu s-a bazat pe careva probe anexate la dosar, în acest fel încălcând

prevederile art. 130 alin.(1) CPC.

La 17 aprilie 2018, Eremia Igor a depus referință asupra recursului declarat

de către Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova, în care a

indicat că nu este deacord cu recursul înaintat, îl consideră neîntemeiat, nefundat și

nu întrunește condițiile legale de declarare a recursului, solicitând în acest sens

respingerea acestuia ca fiind depus tardiv.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei recursul declarat de către Ministerul

Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova la 01 martie 2018 este depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

5

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova este declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie

temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Ministerul Economiei și Infrastructurii al

Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6