2ri-104/18 — validarea popririi

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2ri-104/18

Judecător: E. Clim

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru,

Judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

Luiza Gafton, Ion Druță

examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății cu răspundere

limitată „Lisofcom”, Buga Alexandru,

în cauza civilă la cererea introductivă depusă de Societatea cu răspundere

limitată „Camvit” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

Societatea cu răspundere limitată „Lisofcom”,

la cererea lichidatorului Societății cu răspundere limitată „Lisofcom”, Buga

Alexandru, privind validarea popririi înființate în privința terțului poprit Societatea

cu răspundere limitată „Draur-Grup”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care

s-a respins cererea lichidatorului Societății cu răspundere limitată „Lisofcom”,

Buga Alexandru, privind validarea popririi înființate în privința terțului poprit

Societatea cu răspundere limitată „Draur-Grup” și s-a desființat poprirea înființată

în privința terțului poprit Societatea cu răspundere limitată „Draur-Grup”,

c o n s t a t ă :

La 03 decembrie 2015, SRL „Camvit” a depus cerere introductivă privind

intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Lisofcom”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, cererea

introductivă a fost admisă spre examinare, fiind aplicate măsurile de asigurare. În

calitate de administrator provizoriu a fost numit Buga Alexandru.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2016, s-a constatat

insolvabilitatea SRL „Lisofcom” și s-a dispus inițierea procedurii simplificate a

falimentului cu dizolvarea SRL „Lisofcom”.

La 09 octombrie 2017, lichidatorul SRL „Lisofcom”, Buga Alexandru, a

înaintat cerere privind validarea popririi înființate în privința terțului poprit SRL

„Draur-Grup”.

În motivarea acesteia a indicat că în urma restabilirii evidenței contabile și

1

inventarierii masei debitoare, s-a constatat că în perioada anului 2013, între SRL

„Lisofcom” și SRL „Draur-Grup” au fost stabilite relații comerciale, în baza cărora

SRL „Lisofcom” a transferat la contul SRL „Draur-Grup” mijloace bănești în sumă

de xxxx lei, iar SRL „Draur-Grup” a livrat servicii către SRL „Lisofcom” în valoare

de xxxx lei, în rezultatul a ce, s-a acumulat față de SRL „Lisofcom” o datorie în

mărime totală de xxxx lei. Respectiv, SRL „Draur-Grup” dispune de o datorie față

de SRL „Lisofcom” în mărime totală de xxxx lei.

În aceste circumstanțe, la 14 septembrie 2017, lichidatorul a expediat în adresa

SRL „Draur-Grup” o somație de înființare a popririi, prin care a solicitat achitarea

datoriei nominalizate sau prezentarea documentelor justificative care ar confirma

stingerea obligației pecuniare în cauză, însă aceasta a fost restituită la 04 octombrie

2017 cu mențiunea „nereclamat”.

Solicită lichidatorul SRL „Lisofcom”, Buga Alexandru, validarea popririi

înființate în privința terțului poprit SRL „Draur-Grup” și încasarea din contul terțului

poprit SRL „Draur-Grup” a datoriei în sumă de xxxx lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, s-a respins

cererea lichidatorului SRL „Lisofcom”, Buga Alexandru, privind validarea popririi

înființate în privința terțului poprit SRL „Draur-Grup” și s-a desființat poprirea

înființată în privința terțului poprit SRL „Draur-Grup”.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, la 14 decembrie 2017, în termenul

prevăzut de lege, lichidatorul SRL „Lisofcom”, Buga Alexandru, a declarat recurs,

completându-l la 18 decembrie 2017, solicitând casarea hotărârii contestate, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, reiterând argumentele invocate în cadrul examinării

cauzei în instanța de insolvabilitate, a indicat că instanța de insolvabilitate incorect a

apreciat actele (extrasele din rulajul bancar), care confirmă existența datoriei.

La 13 martie 2018, lichidatorul SRL „Lisofcom”, Buga Alexandru, a depus un

recurs suplimentar, în motivarea căruia a indicat că intimatul nu a negat faptul că

această datorie există, fiind astfel aplicabile regulile cu privire la degrevarea de

probațiune. La fel, a menționat că este o sarcină excesivă de a pune în sarcina

recurentului dovada faptului că obligația nu a fost executată din partea SRL

„Draur-Grup”.

La 13 aprilie 2018, intimatul SRL „Draur-Grup” a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii instanței de insolvabilitate

și restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, „Instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs”.

După cum atestă materialele dosarului hotărârea instanței de insolvabilitate a

2

fost pronunțată la 05 decembrie 2017, în ședința de judecată din această dată a fost

prezent doar lichidatorul SRL „Lisofcom”, Buga Alexandru (f.d.31), reprezentantul

debitorului/terț poprit SRL „Draur Grup” nu a fost prezent, instanța de judecată

invocând despre respectarea procedurii de citare legală a debitorului.

Verificând cele arătate prin prisma înscrisurilor din speță raportate la

prevederile legale, Colegiul constată despre nerespectarea, la caz, a procedurii

legale de citare, deoarece la dosar lipsesc careva înscrisuri care să confirme despre

desfășurarea procedurii de citare legală în modul stabilit, având în vedere faptul că

corespondența expediată în adresa debitorului SRL „Draur Grup” a fost restituită

emitentului cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 6 verso, 15).

Prin urmare, SRL „Draur Grup” nu a fost citată legal în instanța de judecată,

iar din înscrisurile prezentate rezultă că ea nici nu cunoștea despre litigiul judiciar

și că, în speță, nu este cunoscută poziția acesteia față de obiectul dedus judecății.

Mai mult, în speță lipsesc dovezi că hotărârea judecătorească a fost adusă la

cunoștința debitorului în modul stabilit de lege.

Astfel, hotărârea adoptată este lovită de nulitate, întrucât a fost pronunțată în

contradictorie cu persoana care nu a fost informată despre existența litigiului și nu

a fost citată legal.

Or, prin prisma prevederilor art. art. 10, 27, 56 și 57 CPC, instanța de

insolvabilitate urma să asigure contradictorialitatea procesului, disponibilitatea în

drepturi a participanților la proces, ce constă în posibilitatea, în primul rând, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Cu referire la dispozițiile enunțate, instanța de recurs reține că conform art. 6

§ (1) al Convenției, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în

mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială.

În cauza Grozescu vs România, Curtea Europeană a menționat că părțile în

proces trebuie să aibă posibilitate să aprecieze și să comenteze relevanța

concluziilor și argumentele părții adverse, iar lipsa dezbaterii în contradictoriu

constituie o încălcare a procesului echitabil.

Sub aspectul celor relatate, fiind cert că instanța de judecată a examinat cauza

cu încălcarea normelor de procedură, instanța de recurs este în imposibilitate să

exercite controlul judiciar asupra unui asemenea act de dispoziție și să verifice

temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele

prevăzute de lege.

Potrivit art. 432 alin. (3) lit. b) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că hotărârea instanței de

insolvabilitate urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de

3

Apel Chișinău.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să țină cont de cele menționate și

rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Lisofcom”, Buga Alexandru

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, emisă în

cauza civilă la cererea introductivă depusă de Societatea cu răspundere limitată

„Camvit” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu

răspundere limitată „Lisofcom”, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Luiza Gafton

Ion Druță

4