2ra-781/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-781/18

Prima instanță - (Judecătoria Centru, mun. Chișinău,) D. Chistol

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dogaru Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14 împotriva lui Dogaru Gheorghe,

interveneint accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” (în procedura planului)

privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14,

casată parțial hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 09 septembrie 2014, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14

s-a adresat în instanța de judecată, cu cerere de chemare în judecată împotriva lui

Dogaru Gheorghe, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” (în

procedura planului), solicitând încasarea de la Dogaru Gheorghe a datoriei în mărime

de 19 519, 38 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În argumentarea acțiunii, reclamantul a relatat că în baza contului personal

deschis la Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14 pe numele lui

Dogaru Gheorghe Societatea pe Acțiuni „Termocom”( în procedura planului) a livrat

energie termică la locul de consum al reclamantului, - ap.62 din șos. Hîncești 55/3

mun.Chișinău.

Dogaru Gheorghe nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 01 mai

2014, constituie suma de 19 519, 38 lei, fapt ce se confirmă prin informația despre

calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Reclamantul susține că conform Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-

comunale, inclusiv consumul de energie termică. Însă din cauza rău- platnicilor, dintre

care face parte și Dogaru Gheorghe atât gestionarul fondului locativ, cât și Societatea

pe Acțiuni „Termocom”, în procedura planului, se află într-o situație financiară

1

precară.

În cadrul examinării cauzei în instanța de fond, reclamantul a înaintat mai multe

cereri de concretizare a cerințelor, solicitînd în final încasarea de la Dogaru Gheorghe

a datoriei acumulate până la 01 septembrie 2016, în sumă totală de 15 187,69 lei,

(f.d.220-222 vol.I).

La 06 aprilie 2015, Dogaru Gheorghe a înaintat în instanța de judecată cerere

reconvențională împotriva Societății pe Acțiuni „Termocom” și Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14, cerere care a fost completată ulterior

prin cererea suplimentară din 10 mai 2016 și 13 decembrie 2016, solicitând escluderea

datoriilor pretinse de reclamant din motivul expirării tenului de prescripție.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.50/14 a fost respinsă ca neîntemeiată.

La fel, și cererea reconvențională înaintată de Dogaru Gheorghe împotriva

Societății pe Acțiuni „Termocom” și Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.50/14, privind escluderea datoriilor pretinse din motivul expirării tenului de

prescripție, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 ianuarie 2017, Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016, solicitând casarea hotărîrii

în partea contestată și emiterea în această parte a ei noi hotărâri prin care acțiunea

înaintată de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14 să fie admisă

integral, cu menținerea hotărârii în partea respingerii cererii reconvenționale înaintate

de Dogaru Gheorghe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, a fost admis apelul

declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016,

în partea în care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/14 împotriva lui Dogaru Gheorghe privind

încasarea datoriei pentru plata serviciilor comunale și s-a emis în această partea

hotărâre nouă prin care:

S-a admis parțial acțiunea înaintată de Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.50/14.

S-a încasat de la Dogaru Gheorghe în beneficiul Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr.50/14, datoria pentru plata serviciilor comunale, pentru

perioada septembrie 2014-august 2016, în sumă de 8792 lei și cheltuieli de judecată

în mărime de 467,76 lei.

În rest, acțiunea înaintată de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.50/14, s-a respins ca tardivă.

Hotărârea primei instanțe, în partea în care s-a respins acțiunea reconvențională

înaintată de Dogaru Gheorghe, s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că reclamantul a solicitat

încasarea datoriei pentru plata serviciilor locativ-comunale, pentru perioada decembrie

2006- septembrie 2016, însă la caz există deja și alte hotărâri judecătorești prin care

s-a încasat de la Dogaru Gheorghe în beneficiul Asociației Proprietarilor de Locuințe

2

Privatizate nr.50/14, datorii pentru plata serviciilor locativ comunale până în anul

2010.

Totodată, instanța a mai reținut că prezenta acțiune civilă a fost înaintată în

instanța de judecată, la 09 septembrie 2014, iar în perioada februarie 2010- septembrie

2016 pârâtul nu a efectuat achitări, și astfel, la caz sunt aplicabile regulile cu privire la

aplicarea prescripției extensive, prevăzut de art.267 Cod civil, dat fiind faptul că

pârâtul în cadrul examinării în fond a acțiunii a invocat expirarea termenul de

prescripție.

La 22 februarie 2018, Dogaru Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, din 14 decembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de

chemare în judecată înaintată de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.50/14 și admiterea acțiunii reconvenționale înaintată de Dogaru Gheorghe

Ca temei de drept recurent a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de

procedură civilă care stipulează că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivare, a indicat că atât instanța de apel cât și instanța de fond nu au

constatat corect toate circumstanțele pricinii.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 07 decembrie 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 24

ianaurie 2018, însă totodată, la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 22 februarie 2018, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

3

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Dogaru Gheorghe nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

4

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Dogaru Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători

Luiza Gafton

Dumitru Mardari

5